O zi normala

Numai aseara ce ma laudam ca am platit extra ca sa ajung mai devreme acasa. Desi universul voia sa ma mai tina relaxat o zi. Ba, chestia asta, sa platesti premium ca sa fii torturat are un nume. Incep sa-mi fac griji pentru casnicia mea, ca nevasta-mea nu e d-alea cu biciul.

Ca de ce ma grabeam eu sa vin? Ce nu puteam sa mai stau o zi in Oxford pe 75 de lire plus mancare, in loc de 160?  Familia, chestii.

De fapt am venit sa platesc sa platesc unul din credite, ca am sunat  mai inainte la ING sa intreb daca pot inchide un credit online. Mi s-a spus ca “cel mai bine este sa merg …”. Daca asa este cel mai bine, nu prea indraznesc sa fac cum e mai rau in relatia cu bancile.

Daca nu esti roman cu credite la o banca din Romania s-ar putea sa nu intelegi sentimentul si presiunea launtrica de a scapa de o astfel de relatie. E o nevoie.  Serios, asa scarba mi-era, ca nevoia asta coboara jos de tot in piramida lu’ Maslow.  Mi-era greu sa respir, seara, cand ma gandeam la asta. Iar astia la care aveam creditul sunt aia mai OK din Romania, ING. Ma trec fiori cand ma gandesc cum o fi la altii.

Asa ca am fost de dimineata la banca.  Fiti atenti aici. Aia nu pot sa imi ia banii din contul de economii. Trebuie sa ii mut eu la vedere, in contul unde am cardul ca sa ii ia.  Noroc ca aveam nevasta pe fir. Bine, ei au zis ca au ei aplicatie pe mobil sa-mi mut banii usor, nu o folosesc? Nu, ca-s de prin Valcea.

Si nu retrag ei banii pe loc, atunci, in cinci minute, dureaza vreo niste ore, ca nu se face acolo operatiunea, ci in centrala. Acolo doar fac o “cerere scrisa” de achitare, pe care o semneaza 2 angajate si mi-o dau mie inapoi, ca ei trimit un email. Plm, asta e bankingul cu franchiza, cam ca la  Megaimage,  normal ca nu ai incredere in “specialistii” pe care ii platesti cu cat or fi platiti angajatii de la Mega.

Problema mea e ca nu imi place sa stau cu sume mari “la vedere”, adica pe contul unde am atasat un card de debit, cu care am dat prin toate posurile si site-urile posibile, mai nesigure si mai “nespalate” ca niste pizde de centuriste. Daca ma usureaza careva de 1000 de lei ma doare in pula. Nu mi-e egal daca ma usureaza de fo 50 000. Poate sunt eu paranoic, da-s dinspre  Valcea, am zis?,  si cuvinte precum “carding”, “pisica” si “gura” imi sunt  familiare. In fine, mi-am facut doua cruci mari si am lasat banii pe care i-au retras in 2 ore, timp in care eu am facut altceva.

Ma intreba domnisoara care ma procesa daca nu ma intereseaza alt produs, acum ca-s liber, vorba aia. Un card gold, un card de credit.  Carduri gold, auzi. Ei nici nu mai fac card embossat.  Cand o expira asta inchid si contul la ei. Card de credit, auzi. Intreb:

-Cat imi dati ?

-Pana la trei salarii.

-Super, dar nu mai am salariu. Sunt PFA.

-Contabilitate,  IT?

-IT, dar nu am contracte in Romania. Am in …

-Aaa, nu putem. Daca nu aveti  contracte in Romania, noi nu putem sa va ajutam.

Hahahahaha, sa ma ajute, auzi .Hahahahaha.  Deci coaie, firmele din Romania sunt de incredere, nu  saracii aia din UK. Ehm, ok.  Macar am plecat razand ca proasta la pula.

Ca sa ma ocup de alte cacaturi. Cum ar fi ca trebuie sa schimbe nevasta SIM-ul cu nanoSIM ,ca i-am luat telefon. Ba, chestia asta e atat de banala incat ar trebui sa fie automata. Serios, ar trebui sa ai un aparat unde bagi simul vechi si scoti alt sim dupa ce platesti, eventual, o taxa cu cardul. CAT PULA MEA DE GREU E? Ca pot sa construiesc eu aparatul ala, daca imi pun mintea. Asta ca sa nu mai fie nevoie sa lucrezi cu oameni, ca pe astia nu-i sufar. Robotii au farmecul lor cand sunt prosti. Oamenii nu prea.

Deci imi spune ala ca trebuie sa completez o hartie cu intrebari gen” cand ai incarcat ultima oara”, “cu ce suma”,  “cele mai dese numere apelate”, ca sa stie ei ca e SIMul tau. Ce daca tu esti acolo fizic, cu SIMul si buletinul in dinti. Ca altfel nu ti-l schimba.  Si chiar si asa nu-l schimba pe loc. Merg acasa, cauta nevasta chestiile, completeaza.

Revin mai tarziu, dau cererea.  Cica sa revin in 40 de minute. Intre timp vorbesc cu frate-meu si-mi zice sa ii luam o tableta lu’ mama. Sa vorbeasca cu noi pe skype.  Fie vorba intre noi, presimt c-o sa cam aiba nevoie de ea. Ma oftic putin ca nu ne-am aliniat mai devreme, adica imi intrerupe el protestul, ca vorba aia imi comand si filtre pentru robotul de maturat de pe amazon.

No, intru in Flanco si ma uit la tablete. Ochesc doua , mai vorbesc cu frate-meu, ca cu cine pula mea sa vorbesti de acolo – zici ca intrasem intr-un magazin online, si acolo ai mai mult suport. La casa era paznicul. Nu glumesc. Aleg una Lenovo , ca stiu ca macar merg si nu se strica instant. Dar e doar acolo la prezentare, nu gasesc un individ sa mi-o aduca din depozit.  Il iau pe paznic la rost, ca restul se prefaceau ocupati si imi zice, ca “asta e, toti consultantii sunt ocupati” si ca sa astept putin.

Futu-i… in fine , gasesc pe cineva  si zice ca imi aduce mizeria. O aduce . In vreo 10 minute. Bai, frate. Incerc sa nu par o pizda pe ciclu, dar in orice magazin intru in “cealalta” tara, daca ma uit 5 secunde nedumerit, sau poate 3, m-a si luat cineva in primire. Eh, vine, se asaza la casa, batea nu stiu ce cod de nu stiu unde, la care paznicul – PAZNICUL, ii atrage atentia sa nu mai bata codul ala de NAVISION,  ca iar factureaza produse aiurea si o sa il certe seful. “Treaba ta, ii spune.” Navision e un soft ERP, pentru cine nu stie. Paznicul, coaie! In fine, bate ala si  incepe sa ma futa ca daca nu vreau nu stiu ce prelungire de garantie pentru 40 de lei.  Hahahaha, tableta costa 360.  Ba, serios? Nu. Da-o in pula mea, se strica – iau alta. Ca e garantie smechera, ca vine curierul si mi-o ridica de acasa, bla bla. Curierul. In Romania.  Am pus link la Zoso ca el descrie destul de bine problemele astea. Mai rad putin si ii zic sa se grabeasca cu factura. Se grabeste, ma baga in baza de date dupa nume care e asa de comun ca mai au o galagie de clienti. Sau poate sunt tot eu, ca de fiecare data au vrut sa ma bage in baza de date, m-au cautat , nu m-au gasit si m-au adaugat din nou. Nici acum nu ma gasesc, desi ma recunosc singur in vreo doua adrese, si ma adauga din nou. Very well, merge ERP-ul. Mai fac vreo doua spume si plec.

Plec pana in Auchan ca stiu ca au niste antene de router wireless si vreau sa iau una iute. Astia au futut asezarea in teren si nu le mai gasesc.  Intreb pe cineva si mi le arata. Daca tot e acolo, il intreb daca nu cumva poate sa imi spuna daca se potriveste cablul la mufele standard de la routere, ca mie nu-mi prea pare. El zice ca da. Eu il intreb daca putem sa desfacem antena sa vedem.

NU PUTEM. Ca de aia e, in pizda ma-sii, un magazin “offline”, cu prezentare  ca sa ” nu putem”. Dar imi garanteaza el ca se poate, ca toate routerele au niste porturi speciale pentru antena aia speciala. Rad, dar i-as da doua palme, ca ma confunda cu vreun fraier si vrea sa ma faca din vorbe. Ia un  router la intamplare de pe raft si imi arata pe poza de pe cutie , o chestie care seamana cu o gaura de antena, dar e butonul de WPS/ reset. Nu de alta , dar scrie si pe poza “WPS/ reset”. Ii bat obrazul. Zice ca am dreptate. Gaseste un router desfacut dar nu e cu antene detasabile. In fine, iau antena pe riscul meu ( o adaptez eu daca nu merge ) si plec, ce pula mea sa fac. Fix 38 de minute de cand am predat formularul de SIM completat.  Mai stau 10 minute si ma duc sa intreb daca e gata. Nu e. Sa revin mai incolo.

Habar nu am ce tot fac, ca si astia sunt franchiza, presupun ca tot ceva cu “centrala”, dar sunt deja obosit si nervos. Ca de aia scriu aci, ca  nu trecu ziua si ma ia nebunia lu’ Salam.

Sunt perfect constient ca cei mai multi cititi asta si nu intelegeti de ce sufar, probabil ma vedeti ca pe unul cu aere de diva,  care se tavaleste pe jos a proasta pentru spectacol.  E ok,  din perspectiva voastra si eu as fi spus la fel. Din perspectiva mea, sa fiti voi sanatosi ca nu mai am decat un credit.

P.S. Ma cauta unul pentru un job pe ABAP in Bucuresti. I-am spus sa-si bage mintile in cap cu ratele alea, a revenit cu ceva peste ce se ofera pe aici. Nu ca mor de dragul Bucurestiului, dar s-ar putea sa se termine sau sa se suspende proiectul prin aprilie-mai , ca am contract pana pe la finele lui aprilie, iar daca se intampla asta bineinteles ca tot in UK as vrea sa prestez, sau ceva sa placa la toata lumea, dar nu mor daca pana gasesc bag o luna-doua si pe aci, ca nu fac bube si nici nu imi place sa stau degeaba. La o a doua evaluare, s-ar putea totusi sa fac bube.