Moartea cu coasa 

Sunt genul de om un pic fan adrenalină,  deși viața din ultimii ani nu mă recomandă.  M-am cam înmuiat.

Da’ nu cred că o să mor vreodată la 200km/h înfipt într-un pom, sau cu gâtul rupt pe schiuri sau spânzurat în parașuta, sau așa ceva.

Noo. E mult mai probabil să mor în vreun accident domestic, ca ultimul fraier, sau vreun accident stupid.

Am trecut de destul de multe ori pe lângă să încep să îmi pun întrebări.

Îmi povestea un nene cu care lucrez de cel mai accident urât cu care s-a întâlnit când lucra la o fabrica de avioane.

Un inginer care testa nu știu ce la un motor a uitat să pună un gard care te oprește din a lucra în fața motorului, a ajuns, evident,  acolo și a fost aspirat înauntru și spray-at pe geamul din spatele motorului de unde alți ingineri observau nu-stiu-ce. Bine, e destul de clar ce au observat.

În fine mă gândeam la povestea asta în timp ce îmi vopseam ușile unei magazii vechi pe care le-am și reparat azi cu tata. În verde, ca cireșele care acum au picat, ca mugurii de nuc care acum sunt negri. Îmi place verde. Eram singur, vopseam și cântam ( nu-s nebun, sau eu așa susțin)  și îmi dădeam seama cât de bine mă simt când fac chestia asta vag inutilă,  dacă e să compar cu utilitatea muncii mele – aia pentru care primesc și bani.

Dar vezi tu, acolo împlinesc visele altora, iar aici pe ale mele. Și-mi dau seama că nu prea mă mai simt atras să le împlinesc visele altora. Sigur, banii sunt frumoși,  să nu-l mâniem pe Dumnezeu.

Și nici nu e ca și cum munca mea nu îmi place. Pula mea, cine mă cunoaște știe cât îmi place și programarea și consultanța și să îmi bag nasul prin diverse.

Sunt bun la împlinit visele altora. Dar, cumva, să fiu peștișorul de aur nu a fost niciodată în intențiile mele.  Eram tentat să fiu pește,  dar traficul de persoane e ilegal.

Și cum vopseam eu așa am avut nevoie de ceva din magazie. Am intrat,  mă uitam dracu-stie-unde,  am dat cu capul în coasa agățată de tata sus dracu-stie-de-ce.

Coasa a picat pe lângă mine, mai să mi se înfigă în cap. Da’ am avut bulan. Și de data asta.

Nu sunt un fatalist deși legile universale m-ar putea contrazice la o adică,  dar prea de multe ori moartea-mi trece pe la ureche 👂.

Asta nu-nseamna că sunt special, ci că sunt neatent și probabil mi-am cam epuizat șansele rezonabile de a  fenta moartea.

Intru pe tărâmul nerezonabilului.