Check-out la 12:00 de la hotelul din San Antonio, check-in in Eivisa la Transmediteranea pe la 20:30. Între timpii ăștia trebuia să facem ceva. De exemplu să ne luăm o țeapă turistică: Cova de Can Marca ( “c” cu sedila).
Am plecat noi în nordul insulei, la San Miguel, să vedem o peșteră, must see, ce dracu’. Drumul până acolo e relativ mișto, și cum drumul contează mai mult decât destinația ce mai contează? Eh, mai contează că am plătit 4 fraieri 44 de euro bilete și 14 euro pe două poze, ca să fim turiști până la capăt. Aia cu mine e mai defocalizata decât dacă aș fi făcut-o eu, da’ în fine, nu mă cramponează asta.
Se intră o dată la 45 de minute cu ghid care vorbește spaniolă, engleză și germană și care împarte grupul în trei.
Și care îți arată peștera care e un fals și chiar și așa fals e mai neatractiva decât Peștera Muierii, de exemplu. Și nici nu prea are stalactite și stalagmite. Singura peșteră fără chestiile astea care poate fi atractivă e aia a femeii tale. Nu vă luați după pozele mele manarite, la fața locului e mai urât de atâta.
Nici umiditate nu avea peștera asta, dar au pus ei apă ca să arate cât de cât și să se mai formeze două trei stalac-d-alea, să mai ceară și ei un euro în plus la bilet. Tot ce pot să spun e că nici peștera lu’ gagică-ta nu e atractivă uscată.
Înăuntru sunt două chestii interesante.
1. O cascadă care, însă, nu curge ea de la sine. E o pompă care varsă apă pe stânci și pe care o pornește ghidul când ajunge grupul acolo. Să nu facem risipă, zic. Nu știu ce credeți voi despre asta dar eu cred că ăștia fură banii turiștilor.
2. Niște bălți cu apă fluorescenta. Ălea cică erau naturale, dar nu m-ar mira să aud că au turnat ei cerneală de aia de marker fluorescent și-n ălea.
În other news motorina aia bună costa 1.22 EUR/l în Spania la Repsol și ne îndreptăm spre Milano prin Alpi, de data asta. După o noapte dormita pe feribot.
…eu zic sa reformulezi asta… :))))))
Mda, nu vorbeam de peștera femeii :), sexul frumos, se știe.