Am fost ieri la târgul duminical. Cu un scop.
Scopul e că tata tine țuica prin damigenuri și bidoane și nu e bine. Că nu se matureaza deloc.
Butoiul ăsta nu este ce doream. Că-i de salcâm și era mai bun de stejar pentru scopul său. Da’ p-aci lumea așa știe. Țuica în butoi de salcâm, vinul în stejar. De whiskeane și coniace nu a auzit nimeni.
Aș vrea să îl ard un pic ca să fac niște afumături, dar nu are tata timp de d-astea și nici încredere în ce-i spun eu. Pula mea, așa a fost mereu, nici ai mei nu mă cred, tre’ să fac eu totul singur ca să demonstrez.
Până și ăia care fac butoaie au zis că ” ce-ai dom’ne, cum să pui țuica în stejar? O strici! “.
Da’ de data asta nu am timp. Așa că rămâne ca restul lumii. Făcut după metoda străbuna cu multă muncă, 0 variațiuni și lecții învățate și, evident, valoare și retribuție pe măsură. Pe măsură rezultatelor nu a muncii prestate în zadar, că nu dă nimeni doi bani pe efortul tău de a te căca cu stil.
Decât sticle și bidoane, mai bine lemn. Fie și de salcâm.
Tata zicea că am dat mult 250 de lei, că puteam să îl scot la 200. Pe de altă parte tata se oftica ca munca ( lui, a lor – la țară) nu e plătită, că o să vândă vaca, că îl costă mai mult decât să cumpere lapte. Și are dreptate. Dar nu poți avea dreptate în ambele sensuri.
Zicea nenea ăla cu butoaiele când l-am întrebat cât costă:
– 250 de lei, da’ mai negociem.
Ce dracu’ mai vrea să negocieze nu pot să știu, că eu, doar dacă cumpăr materialele ajung aproape de suma aia, nu că aș ști să fac butoaie.
Am negociat, i-am zis să mi-l ducă la mașină, că eu nu mă chinui cu cărat lemne.
Altfel, sunt sigur că prin înăuntrul butoiului aș putea vedea doage frânte, doage cu noduri, doage subțiate. Pen’ că modelul e simplu. Da’ nu mă uit. Ca să nu mă enervez, că oricum e de pomană.
Bunicu’ făcea butoaie. 😉 De toate felurile și volumele posibile. Vremuri…
pare mic :p
app.. la tuica nu e mai bun un butoi din lemn de dud?
si mobilier nu cumperi? ?
E mic, dar nici alcool nu e mult anul asta. Prefer sa iau mai multe mai mici si sa vad cum le pun unele peste altele, probabil cu ceva suporti. Altfel, il chinui pe tata sa se lupte cu ele, ca el cam se ocupa de asta si nu mai are 30 de ani :). Plm asa ma gandeam si eu ,da’ de unde dracu’ dud. Ca eu am unu’ in curte, poate doar daca vorbesc cu un mester sa il faca pe ala butoi. Vad ca aia de unde ai pus tu link au si dud, am sa ii… Read more »
Tuica se pastreaza in butoaie de dud. Noi o pastram in damigene iar taica-meu face tot felul de experimente. L-am vazut odata cum i-a dat tuicii o culoare verzuie, frumoasa, punand frunze de mar deasupra tifonului. Cea mai tare chestie pe care a facut-o a fost sa imite bautura Cava D’Oro. Ii place bautura aia de cand lucra la termoficare si echipa lui vindea tevile vechi la fier vechi iar de banii primiti cumparau bere si tarie. Cred ca amesteca tuica de pruna cu tuica de comina, pune piper si mai stiu ce, pune un pic de vin rosu pentru… Read more »