Observație despre cultura inegalității. Educație 

E despre faptul că lumea vocalizează și autoritățile ne constrâng să ne considerăm toți egali, să ne înadrăm în mod omogen în statisctici, să anulăm orice distribuție statistică inechitabilă, raportată pe bază de sex, culoare sau afiliere sexuală ( zic asta, că am auzit recent că e suficient să te consideri tu femeie, ca să fi tratat ca atare).

Folosirea statisticii ca mecanism reflex de ajustare

Am ajuns la chestii absurde, cum ar fi universitatea unde procentele de absolvire sunt identice, indiferent de rasa, sex, sau culoare.   

O zice Bill Gates pe twitter și e mândru de asta. Probabil că s-a prostit și ăsta și nu-și dă seama că  de dragul de a  ajusta numerele în statistici unii-s favorizați iar alții discriminați.  Că statisticile ar trebui folosite doar să măsoare, în morții lui, nu să le folosești în mod direct ca element de control în ajustarea societății, că meritocrația nu funcționează așa, cu hai să avem un număr egal din fiecare, iar rezultatele vin ele, fără îndoială.

Când m-am apucat de scris asta încă nu văzusem articolul ăla imbecil, doar scriam o observație personală legată de ceva cursuri.

Iluzia dezavantajelor constructive

Din capul locului, nu cred că femeile nu-s capabile genetic de lucrurile de care sunt capabile bărbații.  La asta-s de acord cu feministele. Nu mă puteți convinge, pentru că eu sunt în zona aia inferioară fizic, când vine vorba de bărbați și nu mă simt prejudiciat. În medie, bărbații au predispoziție la unele chestii fizice, iar femeile la altele. Dar hei, eu am aproape 170cm, nici 65 de kilograme împlinite, sunt femei care mă pot extermina pe criteriile pe care ar trebui să domine un bărbat și totuși nu se întâmplă asta. Dar nici nu-s cunoscut pentru c-aș fi luptat în vreun război. Și totuși am avut și înfruntări corp la corp, să zic așa, cu bărbați din cu totul altă categorie de greutate și înălțime și am o idee cât contează diverse avantaje. Nu mă sperie. 

Cineva, care supraveghea un spital de nebuni zicea odată că femeile sunt mai rezistente la bătaie. Că nu văzuse bărbați să-i mai stea în picioare după o palmă mai zdravănă, dar unele femei aveau nevoie și de pumni și picioare. Asta nu e ca să comentez legat de tratamentul pacienților din spitale, ci ca să înțelegeți că percepțiile voastre despre femei sunt greșite și bazate strict pe cercul vostru social.

Lucrez acum cu o indiancă care doarme, băi nene, mai puțin decât mine și spre deosebire de percepția generală că dacă o arzi a la longue ești ne productiv, nu-i așa. E și mai tânără,  înțeleg avântul și energia, dar în afară de faptul că  uitându-te la ea nu prea o califică nimic a femeie, profesional e ce trebuie. Mie mi-e suficient.

E probabil ciudat să scriu eu asta. Lumea se uită la mine cum c-as fi ușor misogin și ușor rasist. Ba,  am început și eu să o cred uneori,  deși driverele mele sunt bazate pe statistică și prejudecăți.

Nu vă uitați superior, că prejudecățile sunt chestiile alea care te ajutau prin anii 90-2000 să te întorci acasă încă având banii în buzunar,  dacă aveai ceva la plecare, sau chiar dacă nu aveai :), chestiile alea care te ajută să nu se bata sifilisul cu SIDA pe tine când vii de la vreo gagică. Unele-s utile altele nu, dar în lipsă de cunoștințe mai bune toți le cam folosim ca pe știință exactă.

Să zicem că nu am poftă și răbdare să caut omul bun din fiecare, sau ceva.

Știați că femeile nu se pricep la chestii tehnice?  Inginerie, șofat, plm? 99%, sau ceva. Lol.

De exemplu, mama nu știe să sofeze.

Că așa sunt toate femeile, cică.

Habar nu am dacă ar fi vrut măcar, nu pare interesată ,  da’ prin anii 90, la țară ar fi fost oricum cam deplasat să încerce așa ceva.  Cam atunci și-a luat tata permisul. Profesionist. El știa deja să sofeze. Fusese șofer pe ceva camion în armată (da’ fără permis – Nu știu cum vine asta)  , foarte bun, din ce am înțeles.  Se lauda, parcă,  cum a reconstruit el într-o noapte zidul garajului unității militare. Pe acolo a intrat cu macaraua.

Dar altfel,  de când a luat permisul a condus foarte bine.  Pe fiecare an îl vedeam cu chit, ciocane și spray cu vopsea,  dregea colturile pe unde se înfigea cu ea,  din fericire prin curte, ba în porți, ba în vreun pom, ba în cine știe ce chestie uitată pe-acolo. De fiecare dată altcineva era de vină. De regulă, mama, că ea nu știa să conducă,  și mai avea și tupeul să îi atragă atenția când e idiot pe stradă.

Până să își ia vară-mea permisul ( cam o data cu mine, deși are niște ani peste) ,  în satul ăla eu am văzut 4 femei mai în  vârstă conducând,  toate bine. Restul,  mai aveau unele permis (eu nu le-am văzând conducând)  ,  dar conduceau prost și doar când erau bărbații lor beți cruce. Toate care conduceau  bine aveau un element comun. Fie nu aveau bărbați,  sau nu avuseseră o vreme,  fie erau mai “libere de bărbați”,  ca să zic așa.

Deci,  da, femeile conduc prost,  toate cele care nu conduc, fără excepție.   Era o colegă  de școală care la 15 ani conducea mai bine decât conduceam eu la 22. Tac-său avea două fete și presupun că voia să își învețe copiii ceva util, chit că nu erau băieți.  Le învăța să conducă din generală.  Tata a avut doi băieți, dacă puneam mâna pe rabla lui cred că ne călca cu ea. Gen înainte să avem vârsta de școală de șoferi, de ălea. Nicidecum să meargă el cu noi pe stradă sau pe câmp să ne învețe să conducem.  Că e ilegal, băi. Dacă ne oprește poliția, dar mai ales, dacă pe urmă îi fur eu mașina când el nu e acasă, mai bine să nu știu, ca să nu pot pleca cu ea. Logic, nu?

Cum-necum, eu am mai pus mâna, ba pe rablele altor prieteni și le conduceam fără permis și beat, de cele mai multe ori, ba pe rabla lui, când nu era acasă. O mutam prin curte, o puneam la loc și ștergeam urmele de cauciucuri din țărână.  Dar nu așa,  cu mătura,  că tata era școlit în securisme d-astea, se prindea instant. Nooo. Puneam țărână peste ele din alt loc, și frunze și bețe și pietricele. Stricam patternurile așa mai random. 5 minute “conduceam”,  o oră ștergeam urmele de la locul crimei. Se înțelege că am învățat mai mult să falsific lucruri și situații decât să conduc, da’ bună și aia.  Cumva, am învățat eu să conduc, în niște ani, da’ frate-meu nu era d-ala ca mine, cu riscul.  Nu, el era ca tata, cu cinstea și onestitatea. Adică cu frica de pedeapsă,  mai degrabă. Așa e și acum. Dacă iese pe stradă ca șofer,  vă dau eu un SMS să stați acasă.  Eu aștept să îmi ajungă copiii la pedale,  deși probabil că le va fi inutil. Da nu contează, consider că nu-i nimic mai rău decât să nu știi.

La unele joburi erau două colege care conduceau mai bine decât mine. Și decât jumătate din bărbații din departament. Același chestii: fete mai libertine, bărbați mai “moi” așa,  care nu prea aveau treaba cu sportul  ăsta.

În altă ordine de idei, am tot văzut și prin liceu și prin facultate că erau mai puține fete pe unde am circulat eu.  Majoritatea fetelor aveau o problema cu matematica și nu cred că era din principiu. Ciudat, și eu am avut, la un moment dat, probleme cu ea, dar nu m-a oprit din ce vreau să fac. Că dacă-i spuneam lui tata că e greu, mă punea la sapa, sau mă trimitea să iau mai multă bătaie la școală, ce pula lui; mecanică simplă. A contat în schimb  convingerea părinților, care-s mai ușor de prostit că ”e greu tati să-mi fac tema, matematica nu e de mine, eu sunt mai ”umanistă” ”. Așa s-au umplut școlile de  asistente medicale, liceele pedagogice și facultățile de istorie, geografie,  jurnalism și alte umanisme de gagici, care mai de care mai nefolositoare și mai inutile.  Stiti procentele alea de 99%, sau orice alte numere irelvante și vag documentate, pe care le tot auziți. Mi-e totuna. Statistica mea arată altceva. Iar problema cu  chestia asta e că crează un anumit tip de înțelegere și toleranță din partea bărbaților și crearea de standarde duble.   Toți bărbații PC se  laudă că ei cred în egalitatea femeilor și le acordă șanse egale.  În momentul în care îndoi standardele ca să-ți intre un număr mai mare de femei/homosexuali/negri mie îmi e clar că nu crezi în nicio egalitate. Ești un jegos infect care vrei să-ți creezi o imagine mai bună oferind unei categorii un avantaj. Normal că niciun favorizat nu se va plânge, păi ce, ar fi proști? Nici nu pot să-i condamn.

Cultura inegalității. Tot tații-s de vină

Convingerea e ca femeile nu pot, dom’ne, că nu se pricep, că  nu sunt făcute, și mi-e silă să fac eu pe feministul și nu-s mânat de convingeri din sfera corectitudinii politice, că cele mai multe femei pe care le întâlnești pe strada sunt niște vite inutile care se bucură de drepturi, dar nu cred că-i o problemă de construcție, ci una de formare.  Aș vrea să dau vina pe mame și poate o fi așa, dar copiii au de obicei doi părinți. Și nu înțeleg, ca tată, ce te poate face să accepți bulshiturile ăstea de încadrare socială de mic. Nici nu vreau să mă facă cineva să înțeleg.

Situații precum   barbie, jucării cu set de gătit, fata lu’ tati nu face nimic, nu joacă fotbal ( nu că asta ar fi vreo mare brânză, dar așa, ca idee), nu se joacă cu mașinuțe, nu stau să-i explic treburi de bărbați, să se ocupe mă-sa.

Nu zic, să se ocupe mă-sa, că-s lucruri despre care eu chiar nu știu ce să-i spun. La multe chestii sunt special în sensul ăla nasol.  Dar, plm, copiii mei aveau șurubelnița în mână înainte să aibe voie să se joace cu obiecte ascuțite. Dacă desfăceam calculatorul – hai, tată, desfă șuruburile. Ăsta e procesorul, ăștia sunt ramii, asta e programarea, asta știu eu asta vă învăț și pe voi.

Habar n-am ce-or să facă în viitor, mi se rupe dacă vor, de exemplu,  să meargă la balet.  Dați-i drumul,  dar nu vă bazați pe mine, că habar n-am ce vorbiți acolo, eu mă ocup de ce știu, măcar cât de cât.

Așa se face că la cursul de robotică, cel puțin într-o grupă,  e o singură fată.

Aha, mult success la treaba aia cu egalitatea femeilor în următorii 15 ani, carevasăzică. Egalitatea aia pe care o visați , doamnelor, e o chestie pe care o cultivi, nu o relație matematică pre-existentă. Sunt absolut sigur că toate gagicile care termină școli inutile și au fix zero formație și cunoștințe tehnice anterioare vor putea fie egale cu bărbații de pe joburile ălea. Nu are cum să fie altfel. La fel cum aș putea eu, mâine, să devin croitoreasă, sau  designer vestimentar. Eu și oamenii mei desenați din bețe. Care tot ce-am exersat să desenez și să modelez foarte bine și artistic,  de la grădiniță până la finalul facultății, au fost pule. Sunt sigur c-aș fi un succes cu astea.

Și puteți să-mi rageți mie cât vreți că să înveți chestii de bază despre tehnologie, la vârsta de 7-8 ani e ceva imposibil pentru o femeie, că nu e construită așa.  Sau că după niște ani de pregătire nu va putea concura cu un bărbat. Sigur că da, e bine că ștți voi asta. Toate exemplele pe care le am contrazic teza.

Nu cred că copiii mei sunt speciali. Adică sunt, pentru mine, firește, că-s ai mei și tot ce-mi doresc e să-i devoreze pe ai voștri și asta-i învăț, dar așa în ansamblu, sunt doar copii.

Copii sortați de la naștere în băieței și fete.  Eu cred că treaba asta cu egalitatea între sexe se aplică greșit de la celălalt capăt al problemei. Femeile care nu știu nimic util sunt așa că nu au fost învățate nimic util.

Vrei femei în poliție, armată ? Ok,  trimite-ți fetele la karate, judo, plm, sau orice școli o fi făcut Codruța Kovesi, de exemplu, care mă bate cu o mână la spate, la o adică.  Nu zbieri că vrei la fel de multe femei în poliție ca bărbați și trimiți în față niște fufe care s-au jucat toată copilăria cu păpuși și tot ce-au visat e să fie neveste de colonei și generali, că asta nu e egalitate, e altceva.

Vrei femei în tehnologie/ inginerie? Bine, dar ar trebui să știe ce e aia o riglă, un metru cub și la ce folosesc. Măcar atât pentru început.

Dar nu cred că se va schimba nimic. Tot ce văd în jur sunt numai prințese care se prefac că meseria e o chestie despre care vorbești mișto, iar biroul e un loc la care te duci că e nașpa acasă singură, te plictisești și nu-ți place să vezi de copii, că femeile sunt egale cu bărbații. Tot ce văd la televizor și în media e răspândirea unei culturi superficiale, despre cum toate chestiile ăstea la care femeile vor să fie egale cu băbații și nu prea sunt se deprind doar prin încredere de sine și autoinducția faptului că dacă bărbații pot, poți și tu, dar mai ales poți fără să faci ceva special în sensul ăsta, e doar așa din încheietură.  Cum și eu cred că pot să fiu ordonat doar repetându-mi asta și ignorând faptul că biroul meu arată mereu ca al unui handicapat și că am nevoie ca cineva să strângă după mine, sau să-mi tragă șuturi în cur ca să mișc ceva în sensul organizării.

Ca părinte, nu poți repara în viitor prin crearea unui filtru statistic ce-ai stricat  în trecut când (nu) ți-ai crescut copilul. Nu cred în asta. Și la asta se reduce tot. Oare câți tați aflați în fața handicapului fetelor lor sunt de acord cu ”egalitatea” asta  modernă, încercând să repare ce-au greșit. Te opui de-a lungul copilăriei copiilor tăi la emanciparea femeilor, după care vrei s-o reglezi din pix.

Mult success.