N-am mai avut cosmaruri ( vise din care sa ma trezesc speriat) de multi ani. Cred ca din copilarie. In ultimii sase ani , mai putin ultimele 7-8 luni, nu tin minte sa fi visat nimic. Pentru ca la doua joburi full time dormi bine, n-ai timp de vise. Nici macar umede. De la 12-13 ani am dezvoltat capacitatea de a ma prinde cand sunt intr-un vis , mai ales atunci cand evolueaza tragic. Si, nu , nu ma trezesc , ca e interesant , mai ales ca poti schimba cam tot ce vrei. Lupt eu impotriva mintii mele. Am zis ca am accese de personalitate multipla ? Unul dintre noi sigur a mai zis-o. Desigur, m-am mai trezit urland in somn, speriat de moarte, etc, dar asta e alta disfunctionalitate si n-are legatura cu cosmarurile , sau cu ce vreau sa zic acum.
Pe avion . Loc la geam .Ma dau ” pe sold” , adorm instant. Visez. Misto. Secunda unu. Conduc o decapotabila. Pe autostrada. Secunda doi . Repede .Foarte repede. Misto. Secunda trei. Curba. Conduc. Printr-un panou publicitar. WTF!!!. Ma trezesc instant cu pupilele dilatate.Nu le vad , le simt. E prea multa lumina in avion.
Wow, ok cosmar in 3 secunde. Creier 1 Je 0.
Ma culc la loc . Adorm. Din nou visez. Secunda 1 .Merg pr o strada pietruita , cu neoane verzi ( da , visez color de cele mai multe ori, sic!) , iar din pomi pica frunze uscate ( noaptea). Secunda 2. Ma striga cineva. Ma uit in spate. HAU! Un dulau cat mine imi sare la beregata. Ma trezesc oripilat fara sa stiu daca m-a ucis. Imi trag sufletu’ .
HAU!
WTF? Speriat , ma uit in spate. Un oligofren gras o stranuta pe ma-sa….
-Chelner , da un vin, ca nu e loc de somn azi.
