Protecția muncii și regulile de urgență. Nu îmi intra în cap.
Prima data am fost văzut alergând pe scări. Asta presupun că e o violare de natură penală a procedurilor de protecție a muncii. Am văzut un filmuleț, când m-au angajat și am răspuns la niște întrebări care dovedeau că am înțeles că trebuie să urc la pas, fiecare treaptă în parte, și să mă țin cu mâna de balustradă. Dacă nu am mâini libere să iau liftul. Cum era clar că sunt un retardat, cineva m-a turnat, și știu cine, da’ e prea bătrân să îi sparg muia (și cred că mă și arestează ăștia instant, dacă fac vitejii) , așa că – ședință. După aia văzut filmulețul, trecut din nou testul.
Apoi ne-am mutat în clădire nouă. Eu am presupus că regulile au rămas în clădirea aia, că nu am văzut eu explicit pe cineva cărându-le după noi.
Clădire nouă, ăștia fac test de incendiu, dar ne-anuntat. Nu cum se face în România – gen, ți se spune că mâine la 9 e testul, vin pompierii, ies toți ordonați. Nu, sună alarma,la altă oră decât Miercuri la ora 12:00 – Atunci sună mereu 1 minut. Selftest. Și fiecare iese, conform regulilor de “lași tot în urmă și ieși ordonat.”
Așa am făcut și eu dar mi-am luat laptopul, că nu las eu scula la mila pompierilor, rezistă el să verși o cană de apă pe el, dar nu să dai cu furtunul și să ardă.
M-a văzut o babă când mergeam chuindu-ma să îl bag în rucsac din mers. Care babă e șefu’ la securitate pe etaj. N-a contat că eram primul care s-a ridicat și am ajuns în dreptul biroului ei cât ea era încă pe scaun. S-a gândit ea că trebuie să îmi spună să las TOT în urmă. Marș, fă!
Mă așteptăm să intru iar în ședință și am intrat, dar până au programat ăștia ședința m-au mai văzut încă o dată alergând pe scări. Și futu-i în bot, nu știu de glume d-alea proaste românești, gen “ce vrei, frate, eu sunt scund am pasul mic, tre’ să bag mai repede”. Nex. Nu merge. Jumătate de ora de ședință, cerut scuze, nu se mai întâmplă ( până data viitoare), văzut filmuleț, făcut test, primit prelegere de la echipa de securitate cu “Bă, chiar să nu se mai întâmple, dă-o dracului, de două ori într-o lună, deja incidentul tău a ajuns pe biroul VP-ului de securitate.”
Presupun că mă pot aștepta să vină ăla și să îmi futa o smetie că îi pun în pericol bonusul de “incident free”, sau să mă dea afară. Afară nu ma dau, că mai sunt două săptămâni, dar iar fu alarma de incendiu. Amuzant că începu la juma de ora după testul săptămânal.
Tocmai mă întorceam de la masă. În 5 secunde pe ceas scosese telefonul din priza laptopul era în rucsac, pălăria în cap și primul la scări, pe altă parte, să nu mă vadă baba nebună. Doar ăia de la parter au ieșit mai repede decât mine și nu am alergat pe scări nu nimic.
Pula mea, pai nu veni baba la punctul de întâlnire, mă văzu iar cu rucsacul în spate și urlă ca o cretina ( I told you to leave everything behind! Human life is the only thing that matters, you are endangering yourself and others!) . Îi spusei calm și cu respect: “Doamna, când am ajuns eu jos dumneavoastră încă nu vă miscaserati încă carcasa aia de vita împuțită de pe scaun.” Dacă era un incendiu violent eu acum scriam mailuri de pe laptopul meu, din fața clădirii, în timp ce dumneavoastră vă prajeati la foc mediu, dimpreună cu toate obiectele pe care nu apucaserăti să le lăsați în urmă, că presupun că de la o vârstă e greu să îți smulgi scaunul din cur sau să alergi cu el înfipt intre buci ” Mă rog, în engleză cuvintele nu sună, din păcate, la fel de explicit și grafic ca în românește, sau nu știu eu să desenez cu ele. Dar cert e că îmi zise că e dezamăgită și că acum aștept ședința. Plm, afară nu mă dau, că belesc pula fără mine la go-live. Dacă mă trimit să lucrez de acasă, să nu îi pun în pericol, eu sunt ok cu asta. Mă gândesc doar dacă să fac pe prostul în continuare, sau să îmi bat pula de ei si să le spun că mă doare chiar în pulă de regulile lor de retardați și de retardații lor care aplică totul la literă.
he-he-he
mi-am adus aminte de o simulare de incendiu de acum vreo 2 ani.
eu de obicei aterizez la birou pe la 10:30-11:00 – pana mea, lucrez dupa ora englezilor, dar si eu sunt lenes si nu imi place sa ma scol prea devreme dimineata.
dupa ce ma instalez, ma duc la bucararie sa fac o cafea.
aparatul de cafea e destul de “jkmecher”, adica face cappucino si cafea cu lapte tragand lapte real (nu pisat de lapte praf) dintr-un recipient. in plus din cand in cand trebuie facute cateva operatiuni de mentenanta: curatare, umplere, etc.
numai ca in dimineata aia l-au apucat toate. intai i-am pus lapte intr-un recipient, ca nu mai avea. apoi mi-a cerut sa ii pun boabe “fill beans”, asa ca am desfacut o punga de cafea si i-am pus boabe. dupa aia mi-a cerut sa golesc rezervorul de cafea macinata folosita “empty grounds”, asa ca i-am golit si rezervorul ala. cand sa dau sa fac cafea, a cerut sa ii pun apa ca era gol rezervorul, asa ca am luat o cana de vreun litru de plastic si i-am pus apa.
cand in cele din urma i-am dat sa imi faca cafeaua, a inceput sa urle alarma de incendiu.
cat se facea cafeaua, a aparut o tipa care se ocupa de evacuare si m-a luat la 3 pazeste ca de ce nu plec, ca ne monitorizeaza in cat timp evacuam cladirea si ca tb sa plec.
am plecat, ce sa fac.
cand am ajuns jos, am realizat ca eram in camasa si afara erau vreo 10 grade, noroc ca batea soarele. stiu, ptr astia din DK e deja cald, iar ptr aia din norvegia e cod rosu de canicula. dar eu eram in camasa si nu prea imi place frigul.
am stat putin pana ne-au numarat, apoi am intrat undeva intr-un hol unde era mai cald si am asteptat sa ne dea OK-ul sa intram.
dupa ce am intrat m-am dus la bucatarie dupa cafea. cana era plina cu cafea si ma astepta la aparat.
chiar faceam haz ca aparatul ala a fost ca o femeie: vreau si asta, vreau si aia si aialalata, iar la sfarsit iti da o amarata de p**da sau iti spune ca o doare capul si nu iti mai da nimic.
Pai, așa erau și ăștia, cei mai mulți în cămăși, dar nu veneau de la aparatul de cafea ci de la birou. De unde se ridicasera, lăsaseră sacoul sau jacheta pe spătarul scaunului ( leave everything behind), chit că nu se vedea vreun semn de foc, fum, sau racheta nucleară incoming, iar afară se trezeau că vai, pula mea, ce frig e la 8 grade în cămașă. Că mulți dintre ei erau indieni. Ăstora le e frig aci și în palton, plm.
Și cică: Catalaen, tu cum ai geaca ( o jachetă, nu m-am dus la garderobă după pardesiu) pe tine?
-Păi, na, am luat-o de pe spătarul scaunului, am pus-o în spinare și am plecat.
-Păi nu trebuia să lași totul în urmă și sa ieși cat mai repede?
-Atunci, am avut-o pe mine, pula mea, ca mai repede ca voi am ieșit, acu stați ca pinguinii și țineți-vă de cald.
Dar chestiile astea sunt pentru oameni absolut idioți. Normal că, dacă sună alarma, tu stai așa vreun minut să te gândești că o fi testul, dar stai că ăsta fu mai devreme, apoi te uiți în jur, vezi că nu e nici un foc și întrebi în stânga – dreapta, bă, ce facem, ieșim? Apoi mergi la baba cu securitatea care oricum de abia se ridica de pe scaun când ești tu la ea, nu mai ai timp să tragi ceva pe tine sau să îți iei laptopul sau telefonul de pe masă, sau, că tu ești în pulă cu satelitul deja.
Eu după o secunda de piuit puneam laptopul în rucsac. În 5 secunde eram și cu pălăria în cap le făceam papa ălora. Mă întrebau, bă unde pleci. Păi, plm,alarma. Dar așa din mers.
Iar ei ca vitele: Aaaaaa, e pe bune?
Gen, e pe mă-ta, de unde să știu,hai pa.
Acu,dacă mă prinde alarma departe de birou și de laptop,plm, aia e, plec.