✈ CDG: Neo-geo – Amintirile mă chinuiesc

Mă întorc din Franța. 

Poveste. 

Acum aproape  20 de ani  mergeam la olimpiada de limba română într-un oraș de provincie . Știu, dacă te uiți la cum îmi bat joc de gramatică și limba română pe aici, te apucă râsul,  gen “du-te, mă, și împușcă-te!” .  Plm,  au trecut 20 de ani, iar eu nu-s așa exigent cu mine. 

În fine, nici atunci nu eram foarte interesat de afirmarea performanțelor la limba română,  pentru mine era mai mult un test  ca să îmi dau seama dacă sunt pregătit de examenul de admitere în liceu, că nu prea eram cu burta pe comentarii ( habar nu am dacă ăștia mai tineri știu ce sunt alea – pula mea, trebuia să înveți părerile unor critici ratați și plați despre operele plictisitoare ale unor scriitori cu vagi urme de talent și primitori prea multă recunoaștere și apreciere . De obicei postumă. Nu se cade să le recunoști valoarea de vii, mai ales când nu au. Da’ despre morți numai de bine).   Eram mai degrabă o potaie în călduri,  cu ochii după strâmbe,  iar ălea erau chiar niște mizerii plictisitoare.  Așa că am mers la o județeană de asta să îmi masor pula cu a altora. 

M-am pregătit eu puțin spre deloc, cât să nu mă fac chiar de râs, la o adică,  dar obiectivul meu era clar. Olimpiada asta se ținea, convenabil,  la o școală aflată lângă un club de biliard și jocuri “mecanice”.  Așa le ziceam noi, dar ele erau electronice toată ziua. Știți voi,  Galaxian,  Street Fighter, alea. 

Nu aveam  eu treabă cu biliardul (și-acum sunt blană) , dar cu jocurile “mecanice” da. 

Planul era să termin mai repede și să merg acolo până vine tatăl unui coleg,  care lua și el parte la măsurare.  Mă aștepta un văr,  că orașul ăla era mai de golani așa, iar sala aia un magnet de golani, iar eu eram un pic mai vagabond așa,  da’ de la țară și nu Please vedea.  Altfel eram un tocilar și nici fața / fizicul nu mă ajuta să ascund asta. 

Am făcut eu cam de 7.5 așa și am consumat jumătate din timp. Aș mai fi stat, dar am stabilit deja că aveam altă agendă , plus că m-aștepta omul ăla afară.  

Așa că am ieșit și am avut cea mai frumoasă sesiune de jocuri din toată copilăria. Neo-Geo, aia am jucat și am plecat salivând după jocul ăla.  Nici că l-am mai văzut vreodată pe vreun aparat din ăla ,  de atunci încoace. 

***

Azi în ✈ CDG,  între o ședință și îmbarcare aveam vreo 15 minute.  Au pus ăștia play station-uri în aeroport să te joci moca.  Asta am mai văzut. 

Ce nu am mai văzut într-un aeroport sunt aparatele de jocuri din anii ’90, cu pac-man, Tetris și tot ce mai era.

Și Neo-Geo.

Și moca. 

Mi-am băgat 7 impulsuri și am petrecut cele mai frumoase 15 minute din vreun aeroport de până acum. În zona terminalului 2E,  dacă vă interesează. De unde zboară AF către București.  

Evident la PS venea câte un copil. La aparate erau oameni de vârsta mea și mai bătrâni.  <3.