București, gotta love it.

Pe drumul care despărțea copiii de casă și-i făcea să se uite cu nicio bucurie la faptul că se întorc în București, care să înceapă școli, care grădinițe, am aflat că dacă ideea de a ne întoarce în orașul ăla e frumoasă cu crăci și ghimpi, măcar plouă, să mai spele din jegul lui.

Bine, amuzant e că nu ploua nici picătură-n oraș, ci-n dormitorul fetelor ❤❤❤, de la apartamentul de deasupra, iar ce spăla nu ține, în general, de București, cât de locatarii de deasupra, pe care i-am informat acum vreo lună, când am mai fost în oraș, că s-au umezit tavanele și că să binevoiască să repare. Dar, aparent, nu s-a putut, că știi cum sunt treburile ăstea, necesită efort, nu ți se întâmplă ție ci unui necunoscut de care te separă o cușcă Faraday din beton armat, care pe lângă descărcările electrice filtrează cu brio și orice urmă a existenței vecinilor și, în fond, cui nu-i prinde bine o ploaie, când se știe că e de la dumnezeu. Era și păcat că am fentat inundațiile de pe străzi când au fost potoapele din timpul verii să nu am și eu partea mea de umezeală.

Nicio problemă, nu-i o surpriză, rezolvăm, doar nu era să mă-ntorc în scârboșenia asta de oraș ca acasă, doar oamenii nu plătesc salariile familiei pe 5-10-15 ani, înghesuindu-se să cumpere un apartament pentru altceva decât tradiționala și apreciata viața la bloc, unde toată lumea se uită în sus și constată insipid că tradiția chiar înseamnă ceva în România.

Construiți mai multe blocuri, vă rog, să ne-ajungă la toată lumea.

Dacă știam ceva cu siguranță, foarte repede după ce m-am mutat în București este că cei ce-și doresc să locuiască într-un apartament, de bună voie și nesiliți de vreo împrejurare, sunt unii pe care selecția naturală a ratat cumva să-i filtreze.

Ma simt ca si cum as pleca înapoi ieri. Nici măcar nu pot da vina pe cineva pentru nodul în gât de marimea unei tumori pe care mi-l trezește orașul ăsta cu fiecare ”bine ai venit înapoi, tinere!”. Așa e aici. Mă obișnuisem cu ideea că deîndată ce ies pe ușă, orașul ăsta scoate tot ce-i mai rău în mine și e destul. Acum e suficient să mă uit în sus.

Mă obișnuisem cu ideea că reușesc să țin Bucureștiul în afara pereților casei mele. Oh well, Bucureștiul câștigă mereu, acum se scurge peste mine în picături de jeg din tavan, mâine va intra pe sub ușă cărat în vintre de vreun gândac rătăcit, oricât aș încerca, Bucureștiul e ca un creep care nu poate fi vindecat.

Te lupți cu el până devine parte din tine și nu-ți mai pasă, până picăturile din tavan și mirosul de mucegai fac parte din ritualul și ingredientele cafelei de dimineață.

Așa trimiți copiii la școală. Poate că nu e bine să le placă la fel de mult acasă.

Zicea bine doamna, după ce am achitat, că s-a plictisit si-ar trebui sa vindem aici, dar mi s-a parut cam asa.

Parca m-a plictisit si eu totusi.

11 Replies to “București, gotta love it.”

  1. haide mai, ca nu sta nimeni, dar nimeni la bloc de placere. :)) evident nu isi permit altceva.

    dar in cazul tau chiar nu inteleg de ce nu te muti la casa, chiar daca la cativa km mai in exterior? asta daca nu planuiesti oricum sa te muti din bucuresti mai repede de 2-3 ani, desigur.

  2. Eu sunt acum in Bucuresti ca merg copiii la scoala. Si ca fac, pe jos, cateva minute pana acolo. Daca e nevoie sa ma mut la exterior, parca m-as muta mai multi km, nu cativa.
    Mai conteaza ca e un aeroport in zona. Si ca deja am jegul asta si e chiria 0. Cam aia.

  3. Ce ciobani ba, le zici din timp cu frumosu, pe ei ii doare la pix, pana nu fac pagube nu se lasa. Tigania, ce sa faci. Protest = #onewayticket

  4. asigurarea de la casa = foloseste-o; ii dau pe urma aia de la asigurari in judecata pe vecini si o sa-i linisteasca
    legea 230/2007
    Art. 14. – Proprietarul este obligat sa mentina proprietatea sa individuala, apartament sau spatiu cu alta destinatie decat aceea de locuinta, in stare buna, pe propria cheltuiala. Niciun proprietar nu poate incalca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comuna sau individuala a celorlalti proprietari din condominiu.
    Art. 17. – Daca proprietarul unui apartament ori spatiu sau oricare alta persoana care actioneaza in numele sau provoaca daune oricarei parti din proprietatea comuna sau unui alt apartament ori spatiu, respectivul proprietar sau respectiva persoana are obligatia sa repare stricaciunile ori sa plateasca cheltuielile pentru lucrarile de reparatii.

    Articolul 17 din lege nu face deosebire intre prejudicii create cu rea-vointa sau din intamplare.
    Legea nu este interpretabila= se castiga in instanta fara probleme
    https://www.avocatnet.ro/forum/discutie_262406/Inundatie-vecin.html*2

  5. @Fery: Eu am o problemă cu asta
    – one way ticket. Gen, ok, nu îmi place orașul ăsta: e jeg . Dar mai am treabă cu România. Înțeleg curentul cu plecăm toți , nu mă mai intorc, plm,foarte bine, dar eu mai am planuri pe aici. Și nu țin de “vai, nu pot fără”, cat de “nu vreau fără” și prefer așa.

    Adică, am eu ceva planuri, că altfel mă mutam dracului la casă, că dacă vând jegul asta, dacă o pun de ceva minicredit pe PFA si cu ce-am mai strâns s-ar face și de o căsuță inauntrul Bucureștiului sau in Otopeni (acolo lângă gardul aeroportului gen 🙂 ) că eu nu văd vreo șmecherie in a locui la o periferie unde e același jeg, infrastructură mai proastă, școli și servicii mai proaste dar doar să zici că ești lângă București.
    Plm, dacă tot stai în căcat măcar să fii în moțul lui, nu pe la margini.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.