UK on rail și rămâi falit

Ne-am frăsuit un pic prin zonă cu trenul, că nu sunt pregătit sufletește să conduc pe partea ailaltă și nici nu mor de drag.

Și, pe cinstite, trenuri mișto, relativ rapide, nici nu am platit prea mult pe distanțe Londra – Reading, Reading-Oxford. Pee money.

Acuși merg până în Coventry, că zbor din Birmingham și zic să dau un ochi înjur. Și mă duc eu la aparatul de bilete, dau cu copitele pe acolo, apăs trei adulți , că așa m-a învățat o negresă din Londra (muie negreselor din Lobdra ) că cică e pachet redus față de 2 adulți și un copil, nu prea mi se pare că fac ce trebuie, așa că merg să vorbesc cu niște oameni.

În sensul că mi se pare că cumpăr bilete la TGV/Concorde First Class, iar eu vreau un amărât de tren.

O doamnă de origine, pe la 50 de ani, are un aparat de bilete mobil și ajută pulifrici ca mine.

Îi zic unde merg și întreb de bilete pentru “2 adults, a 9yrs old child” și unul de 4, care înțeleg că e scutit.

Pocesc din neatenție pronunția lui “adults” – incep cu [ei], nu cum trebuie, ca englejii – și observă hoașca și mă corectează. Are dreptate, sună mult mai corect ca ea, îmi cer scuze și repet după ea corect. Îmi spune că “[ei] sounds so rude” . “Indeed it does, madame. I apologise, I am not a native English speaker” .

Și-mi ciripește prețul, de nu-s sigur că înțeleg eu bine accentul și pronunția corecta , dar trebuie că înțeleg, că așa scria și pe aparatul pe bilete pe care nu am vrut să îl cred inițial .

THAT is fucking rude.

Și repet după doamnă ca să fiu sigur, deși văd pe ecranul palmului ei oricum suma.

“[Ei] hundred and thirty six pounds?”

“…and fifty pence.”, îmi corectează din nou engleza inexactă.

Sunt 111 mile, in caz ca vă întrebați.

Nici nu mă mai chinui să calculez in km. Lasă așa. Într-o lume normală îmi băgam pula in cefereul englez, in cel mai “rude” slang și accent posibil și chemam un taxi, mașină, că nu cred că e mai scump.

Dar măcar cu trenul merg în picioare că sunt locurile ocupate de puleți care au un planing mai bun și rezervă bilete in avans. Dacă ne grăbeam puteam prinde locuri confortabile in compartimentul de biciclete. Precum asiaticii ăștia.

În contextul ăsta, o rata la mașină de 150-200 de lire pare mizilic.

Da, atâta, mai mult n-aș da.

Trenul carevasăzică aicișea nu e pentru #saraki. Nici pentru bogați. E pentru oameni care călătoresc singuri, care nu pot conduce o rablă, din orice motiv, sau pentru care timpul e mai important decât confortul și banii. #noulom

Muie #britainonrail.