Animale marine

-Copii, sunt obosit și pungășit, lăsați-mă în pace!

-Normal, tati, că ești pungășit, ai doi copii!

Cât timp se învârt în jurul unui stâlp și merg cu mă-sa pân’ la baie am timp să scriu asta.

A bad plan is better the no plan!

Nici nu vreau să știu cum arată no-plan.

Aveam de gând să merg până în Coventry să dau un ochi dacă e mai okish decât Reading. Că tot zbor din Birmingham.

Nu prea aveam pe unde să las bagajele în gară, cât mă plimb eu pe acolo. Am găsit pe unii, nannybag, care aveau ceva spațiu la 9 minute de mers pe jos de la gară. 3 bagaje – 18 lire. Restul mai cărăm și în spate 2 rucsaci, că nu e moarte.

Știți povestea cu prețul biletelor de tren până în B’gham, nu o mai repet.

La ieșire din gară, până mă uit unde e punctul de baggage drop, copiii se agață de niste pliante. Unul știe să citească și îi sare in ochi ceva reclamă la un acvariu in B’gham.

Trag cacalu de două trolere de cabină și nici măcar nu știu exact încotro cu un copil atârnat de urechea mea cu aceeași întrebare enervantă:

-Tati, putem să mergem până la …

-NU. Mergem să scăpăm de bagajele astea și apoi vedem unde mai mergem . Acuma taci.

-Bine, dar până ajungem acolo poți să te gândești dacă putem să mergem până la acvariul din Birmingham?

-Nu. Mă gândesc la cum să ajungem unde lăsăm bagajele. TACI.

Bă, ce copil stresant. Îmi imaginez că citesc din calendarul cu sfinți de la Sf. Vasile încolo.

-Ok, tac, dar să te gândești totuși.

Deja sunt trecut de sfântu’ Ilie.

Lăsăm bagajele și încep cu acvariu pizdii și pule in cur, că ei nu vor să mergem prin oraș să vedem case și mai că-mi vine să mă teleportez acum în România și să stăm în jegul ăla de București până la adânci bătrâneți.

Așa că azi, vreți-nu-vreți, avem în program poze și filmulețe de la acvariu . Yeeey.

Ne mai plimbarăm un pic pi șentru să văd una alta.

Chemat Uber și dii la Birmingham la acvariu. 36 de lire. Nu-i mult, că intrarea fu 80, deci mai mult decât dusul și intorsul.

Pentru că da, în pula mea, mergem cu trenul in Coventry să lăsăm bagajele acolo, să mergem la acvariu la Birmingham, după care să ne întoarcem în Coventry, să luăm trăiștile și să mergem la aeroportul B’gham. Inteligent sau ce?

Bineînțeles că propusesem înainte să plecăm să mergem în gară din B’gham , pe New Street ( în centru) și să lăsăm bagajeniile acolo cat ne mai pitrocim noi prin zonă. Doamna a fost de părere că e o idee proastă, dar cumva i s-a părut o idee bună asta de mai sus, pe urmă. Dictatura copiilor.

Și cam pe asta s-au dus 80 de liroaice.

Băi, eu am mai fost pe la acvarii din astea regionale în mai multe zone și am plătit diverse sume.

Practic aș putea să spun că sunt șeful la parcuri acvatice. Am fost și la delfinariul din Constanța și la L’Oro Park în Tenerife – cam știu cu ce se mănâncă.

Ăsta NU MERITĂ BANII. E japcă pe față. Au niște 🐧 pinguinoși care atrag copiii, fute-i-aș in cioc să îi spurc.

Altfel ce observ in Birmingham de fiecare dată când ajung acolo ( e a 4a oară, cred) este că e cam vânticel acolo. Meh. Prin Oxford, Reading nu prea am prins așa.

Altfel, la aeroport mai mare dragul să te întâlnești cu gradina zoologică din România, numai cetățeni civilizați și cu prezență respectabilă.

L.E: Într-un avion întreg, în afară de noi, am identificat o gagica mișto, și am numărat pe degete 12 oameni normali. E posibil să îmi fi scăpat 3-4 că nu le-am făcut eu boardingul.

Și nu că mă laud , că din mâna aia de oameni care citiți p-aci, cred că 10-15 m-ați văzut și nu pot s-o ard eu aici ce-aș fi vreun Jose Armando, da’ plm, în două săptămâni ne-au greșit, o dată o englezoaică la un restaurant, și o dată un șofer de Uber indian naționalitățile, din ochi. Ne luau de francezi, italieni ( ok, cu a doua mă simt un pic jignit, dar hai ) . Că cică românii pe care îi știu ei nu sunt așa.

Adică hai, cred că îmi mai ridică un pic nivelul soția și copiii, dar oricum, arătăm normal și ne îmbrăcăm normal, chiar ieftinuț, că suntem săraci.