De prin Sorrentina. Un alt hotel. O plajă

Continui cu Italia, că uit.

Notă: Vi se va încărca foarte lent pentru că poze. Aia e.

Ajunsesem pe la ora 8 ( douăzeci) în Massa Lubrense, dupa vreo 6 ore de intrat și ieșit pe și de pe autostrăzi, de stat în trafic și de mulinat serpentine de munte  printe scuteriști, descoperind noi moduri de a înfige puli în inimile italienilor. Dacă am a mulțumi înaintașilor români pentru ceva, e cu siguranță pentru modul în care limba română e concepută prietenos pentru a construi înjurături răcoritoare. Pot să înjur și în engleză și în franceză,  aș fi și abandonat de tot limba română dacă nu ar fi înjurăturile.

Hotel Riccardo Francischiello Bellavista

Oprit pe stradă în fața hotelului, mă uitam așa îndoit întrucât nici zona, nici clădirea nu promiteau chiar multe și eram un pic timid să nu fi comis vreo stupizenie, că , vorba aia, la bani nu m-am zgârcit. M-am uitat pe google maps și cel mai bine poziționat hotel, care era liber și care nu costa chiar 1000 de EUR pe 2 nopți ( că nu sunt atât de bogat), ăla l-am luat.

Am coborât din rabla plină de draci și slobozi de se scurgeau zoaiele de pe ea când am lăsat-o în parcare, am încuiat ușa să le las acolo, nu care cumva să se ia dispoziția de condus prin Italia după mine prin hotel și am mers la recepție.

Hotelul are un nume d-ăla pompos italian, care habar nu am de la ce vine: Riccardo Francischiello Bellavista. Cica ceva afacere de familie. Cred că așa îl chema pe întemeieror, sau ceva.

Ajuns la recepție și așteptând să mă ia cineva în bot, că erau un domn trecut de 50 de ani,  ocupat, o doamnă care opera ceva rezervări la telefon , la fel de ocupată și un copil care se juca counter strike pe singurul calculator din acel birou, mă uitam pe pereți aproape fluierând. Ca să observ că e cu tablouri pictate. Frumos. După vreo 5 secunde și jumătate, domnul  ne ia în  primire și-ntr-o amestecătură de engleză, italiană și spaniolă ne-nțelegem concret să ne ducă în cameră.

Ne spune că ea nu este în hotelul principal ci într-o dependință și o luăm la pas pe niște coridoare, holuri și holulețe, timp în care eu mă zgâiam la tablouri, unele mai frumoase ca ălea din muzeele Vaticanului, că trebuia să marchez ceva repere, ca să mă pot întoarce, iar firimituri de pâine nu aveam la mine. Când iți spune cineva că  primești cameră în altă clădire decât aia principală și începi să bagi 2 kilometri la picior prin hotel, bănănăind după ea, te cam dezumfli un pic și ai o epifanie cum că poate google maps  și site-urile de rezervări nu sunt repere destul de bune să faci o vacanță reușită. Și stai cu degetele încucișate  la spate, la modul ”ce-o zice nevasta, ce-o zice…”

Ajuns la ușă, în timp ce o deschidea, omul aclamă că am rezervat cea mai mare cameră din hotel, iar deschizând ușa mi-a provocat o erecție instantanee. A-ha! Am avut dreptate. Normal că google maps și site-urile de rezervări sunt suficiente să îți faci vacanța.

După 2 minute de traversat camera și holbat primprejur  am ajuns la balcon, care era o terasă cam cât jumătate din apartamentul meu din București.  Terasă de aia de încăpeau 2 șezlonguri, o masă cu scrumieră, în caz că vrei să fumezi, și mai rămânea încă 90% din spațiu liber. De unde se vedea marea, apusul și insula Capri. Sau a caprelor, ca presupun că-s mai multe. În ceea ce mă privește puteau să-mi dea doar terasa cu șezlongurile și eram ok.

Dar la  banii plătiți  au inclus și camera cu un pat, nu știu cât de mare, dar puteam să dorm și invers lejer. Nu se punea problema să nu cad din el ci la modul dacă vrei să te uiți la un film porno,  cu nevasta în brațe, trebuie să-i ceri ajutor să-ți pună berea pe noptieră și să ți-o dea din când în când, că nu se pune problema  să te intinzi ca să ajungi la noptiera ta, ci mai degrabă trebuie să te scuzi cu ”revin în 2 minute” și să pui GPS-ul.

Televizorul de pe perete e rezonabil ținând cont că te uiți la el de la vreo 4-5 metri distanță, are cam 1 metru și jumătate în diagonală și singurul cusur e că l-au pus în suportul VESA la fel ca ăia de la hotelul din  Roma.  De data asta l-am dat jos de acolo, lol, ca să văd unde sunt porturile HDMI. Pe urmă a putut nevasta să strecoare un cablu.

Nevasta încă lucra, iar eu am avut un interviu în dimineața imediat următoare , așa că biroul din cameră a fost foarte folositor, dimpreuna cu WiFi-ul decent.  Adică la birou stăteam amândoi cu laptopurile, fără să ne împiedicăm în coate.

Încă o chestie, se pare că media playerele hifi cu conexiune pe Bluetooth devin populare în hoteluri că am găsit și aici unul, Bose, care nu se auzea chiar la fel de bine ca cel de la hotelul din Oxford, dar era portabil și se încărca wireles pe un dock.

Dacă am să fiu vreodata bogat să-mi construiesc casa mea adică, dormitorul trebuie să fie ca o cameră de hotel, mare cu baie proprie și dacă e într-o țară caldă cu terasă.  Dar mai important, trebuie să aibă o vedere bună. Făcând o paralelă între ce văd pe geam din apartamentul meu din București, chiar și pe fereastra casei de la țară, vedere care-i de câteva ori mai atrăgătoare și mai relaxantă decât cea din București, gen mulțumesc tată, îmi dau seama cât de sărac sunt.

Pentru că aruncând un ochi către insula aia și către coasta Amalfi simțeam brusc un sâmbure de invidie jos, la temelie, pentru ceea ce văd ăia care au casele acolo. Nu știu cum și din ce trăiesc, presupun că impică turism, dar acolo, trebuie să fii idiot să nu trăiești bine.

În fine, am mai deschis o bere amară din minibar și mi-am propus să văd partea plină a paharului și s-o golesc. De mai multe ori. Mi-am băgat picioarele în el de tratament stomatologic cu calmante, eram acolo în vacanță nu ”la băi”.

Micul dejun la ăia e  ceea ce ai numi un bufet decent. Fără nicio șmecherie, fără nicio preparație, n-ai a te plânge , n-ai motiv de a-ți aminti peste ani de o masă ca oricare alta. Dacă nu cumva te uiți pe fereastra restaurantului și ai oarecum aceeași priveliște pe care o aveam din cameră. Parcă altfel întră croissant-ul. Cafeaua e… ca la italieni. Bună! Adică, presupun că ar trebui să li se ia cetățenia dacă fac ceva mediocru în sensul ăsta.

Ca să închei cu hotelul mai am de zis două lucruri. Unul e că am mîncat cina la ei, ”a la carte” și probabil că ăsta e unul din motivele pentru care merită să ignori tot ce am spus în articolele anterioare  și să vii în Italia, dacă ai cum să te parașutezi într-o stațiune ceva. Oamenii ăștia servesc  mai bine decât englezii și gătesc, evident, mai bine decât spaniolii.

Al doilea e piscina de pe terasa hotelului. E înființată sus, la etajul 3, e mare și vezi marea. Că altfel, deși pe google maps plaja părea aproape ( la 50-100 m) și frumoasă, în realitate trebuie să mulinezi vreo  1kilometru de serpentine în coborâre. Și e la fel de mică ca pe google maps. Au ceva autobuz pentru asta dar n-am fost și hai să minimizăm acest aspect, să nu-mi aud vorbe că nu am ales un hotel superb și o locație minunată.

Piscina e piscină, na. Cu bar, cu servire la șezlong.  Șezlong cu acoperiș. Ce nu mi-am dat eu seama e de unde dracu au găsit ei apa aia mai rece decât în puț s-o pună înăuntru. Dar cu curaj și abnegație reușești să faci o baie între două stopuri cardiace.  Era 1 iunie, să se noteze. Presupun că în august alta e discuția.

Au și piscină interioară și saună, dar nu am avut timp. Altă dată.

Sorrento

A doua zi am luat autobuzul, care oprește în fața hotelului și-am mers în Sorrento. Erau doar 7 kilometri și aș fi putut să iau mașina să scutesc 5 euro, dar zgârcenia ar fi lucrat clar împotriva mea , că doar trecusem pe acolo și încă nu se stinsese de tot ecoul înjuriilor din mașină. Merg ăia ca descreierații cu autobuzele. În curbe nu se pot încadra  mereu pe banda lor și nu, nu frânează, claxonează ”preventiv”, lol. Nu știu dacă au accidente, nu am văzut nicio salvare cât am bântuit pe acolo.

Plaja din Sorrento e superbă, cred că e construită artificial, cu pontoane, cu tot ce vrei. Nu am avut destul timp să merg, dar aș fi. Am tras doar câteva poze. Se ajunge pe jos, dacă ești sportiv ( cobori și urci cam 15 minute pe tur), sau cu liftul – 1 Eur. Civilizat.

Eu am fost într-o zonă portuară de yahtulețe. Frumos și acolo. Am mâncat la un restaurant pe ponton, care avea rating mare pe Trip Advisor; Bagni Delfino. Bun și restaurantul.

Am mai zis eu că am o fobie de fructele de mare. Dar sunt un om puternic care-și învinge fricile, așa că în vacanța asta m-am transformat într-un monstru terestru, dujmanul animalelor marine, mâncător de copii de caracatiță și de calamar și-nfulecător de creveți.  Bine, aici am mâncat pește, delicios, dar m-am înfruptat din ce-a comandat nevasta. Ei în meniu au multe chestii, dar daca la un restaurant care se numeste asa și se află pe un ponton mergi să comanzi piept de pui la grătar, sau  ceafă,  presupun ca poți să te aștepți că te iau aia de umerii tricoului și-ți fac vânt în baltă cu un șut în cur. Nu-ți fac, dar ar trebui.

Selecția de vinuri e grasă. Nu de Cotnari. Și aia de spirtoase. Dar, din nou, mergi in Italia să bei whisky sau coniace e un pic nu știu cum. Au ei spirturile lor , grappa, dar aia e un fel de țuică de struguri . Nimic select.

Ce e frumos e că oamenii se gândesc, băi frate, că nu vin în vacanță numai grupuri, grupuri. Mai vin și cupluri și, na, să zicem că iei prânzul, sau chiar cina, și poate doamna nu bea, sau nu cât să conteze. Poate nu vrei să bei singur o sticlă de vin de 0.7 litri, zic și eu. Poate vrei un pahar sau două. Motive pentru care s-au inventat și sticle de 375ml, iar ăștia au în selecția lor.

Și-am descoperit și-un vin caracteristic zonei în care mă aflam ( Campania), care se numește Fiano di Avellino. Nu-l știam, rușine mie. Vine în mai multe ”nuanțe”.  Ăsta avea un gust intens  și acid, cam ca proseco, dar  fără  bulburuci, evident. La hotel am băut pe urmă  altceva, de la alt producător dar același soi, nu mai rețin exact brandul, dar era mai cu arome mai soft, mai fructat, mai ”de vară” așa. Mi-am luat și la pachet 😀 ceva de genul.

Băieții ăia servesc frumos și pula mea, chiar te simți bine, nu am ce comenta. Ai și vedere ai și tot ce vrei. Nu întrebați cât costă că vă spun oricum, vreți-nu-vreți. 70 EUR + bacșiș mic, că sunt zgârcă și că mi-au luat bani și pentru că mi-au adus meniul, ca italienii. 2 Euro de persoană, adică de meniu. Dar au meritat fiecare eurocent.

Orașul e așa și așa. Adică e frumos pentru un oraș, dar am mai văzut orășele turistice frumoase. Nu, nu la Costinești și Mamaia mă gândesc, mă.

Plaja eu zic că e de la mișto în sus. Dar nu am avut timp să merg   să mă bălăcesc acolo. Voiam să merg a doua zi, în drum spre Capri, dar nu am mai fost pe insula ala că dura prea mult și nici la plajă, că nevasta voia să vada Pompeii.

 

Una din cele mai frumoase vederi le-am avut la plecarea înspre Puglia la marginea unui alt oraș de săraci, Salerno.

Notă. Cele mai frumoase poze sunt făcute cu telefonul nevestei, LG G5 SE, în caz că interesează pe cineva. Da, sunt editate, dar tot mai frumoase ies cu al ei decât cu al meu. Plm 2015 vs 2017.

Editul este in Snapseed ( Android) , direct pe telefon, care e mai interesant ,  mai gratis si mai usor de lucrat cu el decat cu Adobe Lightroom.

4 Replies to “De prin Sorrentina. Un alt hotel. O plajă”

  1. Esti cumva bipolar? La articolele anterioare ai spus ca e naspa si ca nu mai vrei sa ajungi vreodata in Italia.
    Eu nu inteleg doua lucruri. Ce fel de vacanta e aia in care te plimbi intr-o saptamana prin toata tara si mergi la mare dar nu mergi la plaja? Nu mergi in vacanta ca sa te odihnesti sau nu am inteles eu traseul tau prin Italia?
    Observ ca critici pe toata lumea ca si cum tu ai fi perfect dar nu am vazut nicio poza cu tine asa sunt toate pozele tale de vacanta? Adica asa sunt ca am mai citit, dar de ce?

    1. Poate sunt bipolar, dar motivele pentru ceea ce am spus cred că sunt în texte și cred că sunt logice, cel puțin în mintea mea. Sau poate nu-s logice și-atunci sunt bipolar. Vai…
      Eu nu înțeleg mai mult de două lucruri, dar încerc să mă abțin de la a pune întrebări stupide.
      Unul ar fi că deși ți-am aprobat ID-ul wordpress-ul te bagă mereu în moderație și uneori în spam și nu înțeleg nu că de ce, că citind ce scrii înțeleg perfect de ce, ci cum dracu își dă seama că ești troll mai bine ca un om. Că nu scrii nici în engleză, sau ceva mai internațional. Ești cumva troll de profesie?

      Altul ar fi că de ce ignor eu wordpress-ul și continui să îți aprob comentariile, da-n fine. Poate pentru că-s bipolar, sau ceva.

      Ce fel de vacanta e aia in care te plimbi intr-o saptamana prin toata tara si mergi la mare dar nu mergi la plaja? Nu mergi in vacanta ca sa te odihnesti sau nu am inteles eu traseul tau prin Italia?

      De exemplu, genul de vacanță care-i place mai mult soției decât îmi place mie. Genul meu de vacanță e aia la All-Inclusive ( sau ceva asemănător) unde stau o săptămână cu burta și cu pula în sus. Restu-s detalii. Anul ăsta a fost cam din scurt și în mai nu prea ai unde să pleci la plajă și să nu plouă și să fie și apa caldă. Dar îmi place și să conduc și nici nu știu de ce mă obosesc să scriu asta. E o vacanță, în plm, puteam să fi fost în trecere, tot aia era.
      Și m-am odihnit, în sensul de relaxat.
      La cea de-a doua(treia) nelămurire prefer să te las în suspans. Nu știu de ce vrei să vezi poze cu mine, nici cum ajungi la concluziile pe care le scrii, dar aici scrie clar că-i blogul unui om însurat, discutăm dacă o fi vreodată blogul unui om divorțat. Tot ce pot să îți ofer e mulajul meu dentar sexy
      și perfect
      . Dacă asta nu te mulțumește, îmi pare rău. Atât sunt dispus să fac pentru cititori.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *