Ciuma suntem cei ca mine

Reflecții de undeva aproape de moțul cheliei planetei, în câteva țări ale triburilor apelor nordice, unde oamenii și-au construit o altfel de societate, în care oamenii se bazează unii pe alții mai mult decât restul triburilor și nu își scot așa de tare ochii pentru asta; unii care au făcut până acum câțiva ani socialismul să fie de invidiat.

Am început reflecția cu ceva timp în urmă, dar m-a lovit într-o seară, la o bere, când ne întâlniserăm, unii pentru prima oară, din mai multe neamuri la o masă și ne număram copiii; cei mai mulți din neamul suedez, din neamul finlandez, cel norvegian, adică băștinașii și popoarele migratoare – oltenii și indienii.

Și număram fiecare copii de la 0 la 3. O tanti cu 3, din Finlanda, despărțită și cu job care îi mai cere și deplasări. Și era foarte mulțumită de viața ei. Dintre ceilalți, un coleg ne spune că o să fie și ei trei și mă pregăteam să îi trag o felicitare din aia de tip ironic, oltenesc, dar ne spune că o să fie tutore al unui copil de la o casă de copii.

Și mi-a rupt filmul. Să punem puțin lucrurile în context că poate nu e foarte clar . Un copil de ceva vârsta de școală, de la “Foster home” , unul care are nevoie de sprijin, il vor primi la ei acasă unde mai au doi copii ai lor și vor avea grija de el ca de ai lor, cu aceleași obligații, dar nu drepturi, pentru că copilul ăla nu va fi al lor, nu îl adoptează, pentru că nu se poate – nu e dintre copiii dați înspre adopție .

În țara lor e puțin diferit, tre’ s-o explic, ca să o înțelegeți și pe aceasta. Dacă nu îți poți întreține copilul din diverse motive , ajunge la stat, dar nu este dat înspre adopție dacă tu nu renunți la dreptul tău de a fi părinte, chit că ești dependent de droguri, bețiv ( e tot aia ) , nebun, sau doar sărac lipit. Dreptul de a fi părinte ți-l pierzi doar dacă faci lucruri împotriva copilului tău, adică îl agresezi, chestii de genul, înțelegeți voi.

De ce spun asta. Iei un copil din ăsta in grijă, cum a luat cumnatul tipului astuia unul de la 3 zile, din spital. Il crești ca pe copilul tău și îl iubesti, că se presupune că de aia îl iei.  Rețineți detaliile.

Și pe la 9-10 ani așa, oricând până la 18 , statul decide că părinții lui s-au întremat și își pot avea copilul dacă îl vor, și îl vor 110% sigur, că așa sunt oamenii, nu înțeleg emoțiile, cred că copilul ăla e dator să empatizeze cu ei, doar că e de același sânge, pot să te anunțe că vin să îl ia de la tine lunea viitoare, cum s-a și întâmplat în cazul ăsta și aia e. Nu ai decât să speri că poate vor realiza că în 9 ani copilul ăla nu are nimic în comun cu ei și vor acționa cumva înspre binele lui.

Și tipul ăsta și soția lui iau unul de 14. Și nici nu îl aleg, că nu e că la adopție. Știu doar detaliile de bază . Nici nu l-au văzut vreodată! O să le fie adus acasă și cred că o să îl iubească .

Pe aici eu deja călăream unicorni pe câmpii și credeam că a încurcat cutia de snus cu una de iarbă.

Nimic nu se lega in capul meu . Și încă nu se leagă, stați liniștiți că nu am devenit de ieri lupul moralist.

Știu oameni care nu au putut avea copii și au adoptat. Înțeleg de ce, eu, nu aș fi făcut asta vreodată, dar înțeleg. Cred ei că e așa de mișto să ai copii și nu poți să trăiești cu parul ne-albit , și fără să ștergi cururi căcăcioase de lepre nerecunoscătoare că trebuie să încerce și ei. Plm, foarte bine, merită tot ce li se întâmplă pe urmă, așa e când tânjești la râul altuia.

Dar când ai deja copii și mai poți (fizic ) să faci alții ce te motivează să faci asta ?

Așa că am întrebat, de data asta fără pic de ironie sau sarcasm, pentru că mi-am dat eu seama de mult că îmi lipsesc niște piese și emulatorul de empatie și altruism e stricat și nu se mai repară.

“Un copil are nevoie de ajutor, putem să ajutăm și vrem să facem asta.”

Nu am înțeles nimic din asta in afară de textul din cuvinte evident. Și am citit asta și în ochii indianului.

Pentru că nu ai nimic din câștigat din asta tu, ca individ. Bă, nimic. Ai putea să fii mulțumit că faci un bine, să îți hrănești egoul personal cu asta și să funcționeze cumva la nivel de self esteem și cam asta contează , să te simți tu bine , ca filantrop, dacă asta îți place. Dar se câștigat nu.

De pierdut căcălău. Expresia ” mai voiam oricum un al treilea copil , dar soția nu mai vrea să fie însărcinată” o înțeleg, are sens justificativ, dacă o iei așa, dar nu e de ajuns.

Nu răspunde la întrebarea pe care i-am adresat-o . Cum poți să iubești un copil de care nu te leagă nimic. La ce bun să îl crești?

Ei bine, e ca în cartea “Sapiens” a lui “Yuval Noah Harari” ( și ăsta tot cam socialist așa) – o religie, o abstractizare pe care nu o înțeleg.

Cu o altă ocazie, trecurăm pe lângă doi cetățeni trecuți de vârsta a doua, care își găsiseră un culcuș foarte bun în fața unui magazin Telia, sub două paturi cât de cât la adăpostul acoperișului clădirii, așa că nu plouă foarte tare pe ei și cred că nu e foarte frig la sfârșit de noiembrie. În Stockholm.

Știu că dacă trăiți prin România / București sunteți obișnuiți să vedeți din ăștia și prin ianuarie așa.

Dar nu aici. Sincer și mie îmi lasă un sentiment amar – atâta empatie am și eu . Într-o țară unde taxele sunt la 50% atâta lucru trebuie să se rezolve, serios, socialism-nesocialism , nu poți justifica banii luați cu ignoranță.

Colegul meu îmi spune că e trist când vede asta, că acum 10 ani nu vedea așa ceva în Stockholm și i se pare ciudat că un echipaj de poliție care venise pentru altceva, ceva scandal la un club cred, nu li se adresează să îi ajute ( știu, probabil credeați că “să le dea amendă, sau să îi ia la secție , dă-i in pula noastră ).

Și îl întreb dacă crede că sunt Suedezi, îmi explică că cel mai probabil nu, că nu ai cum , ca suedez , să ajungi pe străzi decât dacă ești dependent de droguri și tragi pe nas ajutorul social, “iar probabil ăștia nu sunt pe droguri că nu arată ( n.m. chiar nu arătau a drogați sau nebuni, păreau cât de cat îngrijiți și relativ curați – iar asta e cu adevărat trist ) ca și cum și probabil sunt cetățeni din altă parte care încearcă să își găsească un rost aici” . Și l-am oprit să îl întreb de ce i-ar păsa de cetățenii altor țări și inevitabil am ajuns la discuția despre, refugiați care în Suedia au venit și din Siria și din Irak, mai înainte, și din Bosnia, anterior.

Și cum nu-i nimic de condamnat la niște oameni care suferă în țările lor și vin să caute o soluție la problemele lor . Incerc să ii explic că e posibil să îi coste mai mult decât binele pe care încearcă să îl facă țara lui.

Știe că sunt costuri , că doar plătește 50% taxe, cinstit, și e ok cu asta . Și nu din puțin, că nu e vreun sărac.  Și crede că  e un cost pe care și-l asumă să aibă cine le plăti pensiile. Nu prea ne întâlnim la treaba asta, dar am zis că oamenii de pe aici se bazează unii pe alții fără să fie rude. Și se cam vede.

E îngrijorat doar de ridicarea la putere a partidelor extremiste de dreapta. Și îl întreb dacă nu vede legătura între faptul că ai lui devin din ce în ce mai săraci și că cei mai saraci ar putea fi un pic enervați de faptul că statul lor suedez îi ajută mai degrabă pe niște străini , față de care nu au nicio datorie , în loc să îi ajute mai degrabă pe ei ?

Iar aici am ajuns intr-un punct unde ideile noastre concură, păcat că nu si restul (partea cu cotizatul ) :

Că în Suedia , ăia care sunt săraci și nu contribuie sunt acolo cu un motiv și poate că ar trebui să ne gândim că statul i-a ajutat destul și e dator să încerce și cu alții străini , care să contribuie , că ei au avut toate șansele. Nu-s in măsură să judec acoperirea afirmației , dar logica asta are sens.

Are sens doar dacă poți să îi înțelegi pe ăștia.

Băi și nu știu cum să spun, dar asta este nația cea mai civilizată de pe unde m-am preumblat până acum. Dacă am fi toți suedeji ar fi o lume frumoasă. Dar nu suntem .

Iar aștia ca mine, lipsiti de empatie, credem că facem o lume mai mișto, pentru ai noștri si chiar facem, dar in realitate și per ansamblu e o lume mai urâtă, în care nu ne putem baza unii pe alții.

Acum, tot sunt îndoit, că chiar și in tărâmul poporului apei de nord , dacă aduci prea mulți oameni ai focului, se cam alege praful. Și tot ce mi-aș dori, ar fi ca unii ca ei să demonstreze că ei au dreptate și pot răzbate . Pentru că altfel, ăia ca mine, chiar dacă vom avea dreptate, noi suntem ciuma.

Faptul că vom învinge/domina nu înseamnă decât că ciuma a învins.

Send to Kindle

11 Replies to “Ciuma suntem cei ca mine”

  1. Da’ ce lucreaza oamenii astia ai tai de au timp asa de copii nelimitati?

    Stiu, e o galeata cu rautate rece aruncata in fata dupa tot ce am citit.

    Dar adevarul e ca necesita timp copiii. Sa ii duci la scoala, sa ii iei, sa fii pregatit pt admiterea la fac, pt problemele lor cu drogurile, sa ii duci la medic etc, etc, etc. Macar o ora daca vorbesti cu fiecare zilnic se aduna. Adaugi si deplasari si unde ajungi? Ziua nu are tot 24 h?

  2. @Stropic. Tot unde lucrez si eu. Cand nu sunt mari copiii merg la day care/ after school…. La varsta asta merg singuri la scoala.

    Parintii pleaca de la serviciu la cel tarziu 5 si ajung acasa la cel tarziu 5:20. Vara la astia de la 5:20 pana vine noaptea mai ai vreo 6 ore, minim :).

    Un mindset diferit aici. Isi ajuta copiii dar nu se pregatesc parintii pentru admiterea la facultate a copiilor. Copiii pot vorbi intre ei si nu e nevoie sa vorbesti cu fiecare cate o ora. Poti vorbi cu toti o data :). Poti petrece timp impreuna si in grupuri mai mari de 2 :)).

    Cred ca fac asta pentru ca vor sa faca asta, le place ( viata lor e un pic mai usoara aici), aia care vor, ca nu-s nici ei toti asa, evident. Dar e un fenomen remarcabil.

  3. Șefu nu încerca sa ii înțelegi sunt cablați altfel. Eu cred că sunt oamenii pe care poti aplica socialismul. Tu zici ca și aia din Finlanda. Mie nu mi s-a părut. Iar danezii si norvegienii sunt cu totul altceva. Muedejii mi-au dat si mie totală la o fază cu o spargere din apartament, unde băieții care îl călcaseră de 3 ori nu erau vinovați, ca ei erau săraci și trebuiau sa se descurce. Am incercat sa le explic că e ca la viruși. Aia de tot îi sparg casa nu-s indigeni și probabil mult mai bogați ca el dar nu și nu, traiul greu si lipsurile din copilărie ii determinaseră să facă asta.
    Mie îmi plac muedejii că sunt cam singuri la modul general care nu au o problemă că eisti acolo să muncești. Si dacă o faci trebuie sa fii plătit cu cat se plătește ce faci tu și nu cu cât se plătește că ești dintr-o țară mai nasoală. Cu ceilalți e cam ca-n haită. Te acceptă si te respectă ca nu au încotro. Știu cam ce poți să faci și că situația e de așa natură încât a fost nevoie de tine acolo și se pot da cu curul de pământ cât vor, nu prea ai de ales. Asta mai ales cu englezoi sau nemți.

  4. Nu au nopti inainte de go-live? Deplasari? 🙂

    Bine, la 14 ani nu e chiar un copil, e un adolescent, deci se pune problema altfel. Dar la cel cu un copil de 3 zile? Nu imi zice ca merge singur la day care. E un mega efort sa fii foster parent pt un copil de 3 zile. Sincer? Cu toate conditiile, as accepta si eu la cel de 14. Doar poti renunta oricand daca nu merge si nu va intelegeti. 🙂

    Dar da, e alta independenta copiilor de acolo. Nu am auzit de parinti sa ii ajute la teme, sa le explice chestii etc. Cred ca practic copiii se cresc unii pe altii, dar nu la modul de pe vremuri. Nu e dezinteresare, e…delimitare. Asta e, viata copiilor e fff delimitata de a ta.

    Nu stiu sa iti zic daca e rau sau ba, nu am copii deocamdata sa fiu si eu asa zen. Tu sa ne zici :)) Cand crezi ca e varsta optima sa incepi sa ceri copiilor chirie?

  5. Nu, dar si copilul lor era mai mic si il duce la day care cine il duce si pe al lor gen. Ei nu stiu daca aveau 3 copii.
    Da poti accepta si poti renunta, merge in ambele directii.

    Nu am auzit de parinti sa ii ajute la teme, sa le explice chestii etc.

    De ajutat nu stiu, dar tipul zicea ca le explica chestii. Copiii sunt independenti ca parintii sunt mai intelingent un pic si nu concureaza cu alti parinti la “cine face mai multe teme si mai repede” fara niciun motiv.

  6. Fiecare pasare pe limba ei piere. In final conteaza doar cine sapa gropile de mormant si cred ca nu vor fi suedezii cu cazmaua.

  7. Nu cred ca la final conteaza cine sapa gropile de mormant, ci mai degraba ce ramane in afara mormantului.

    Poti fi supravietuitorul, ala care se adapteaza – intr-o lume de cacat. Ai castigat batalia GG, mult succes sa te bucuri de ceea ce ai.

  8. Pai da, dar schimbat de scutece? Hranit? E ok ca e si copilul lor la o varsta pe acolo, dar tot mi se pare ffff greu sa fac asta. Trezit de atatea ori pe noapte etc. Merita o statuie, zau asa.

    La 14 ani e altceva, isi ia de mancare, e un musafir mai mult.

    Mm nu e vorba de concurs de facut teme cat de implicare la modul “trebuie sa inveti bine”, cum a fost la noi o buna perioada. Adica parintii suedezi inteleg ca e ok oricum si nu pun presiune pe rezultate.

    Chiar zilele trecute mi se vaita cineva ca fiul lui nu stie matematica. Si tot incercam sa ii explic ca nu ai nevoie de matematica musai in viata si ca da-o naibii. Asta cu matematica cel putin e boala nationala. :))

  9. E ok ca e si copilul lor la o varsta pe acolo, dar tot mi se pare ffff greu sa fac asta. Trezit de atatea ori pe noapte etc. Merita o statuie, zau asa.

    Pai, n-am zis ca eu as face asta. Nu multa lume ar face-o cred, nici dintre Suedezi, ca de aia nici natalitatea alora nu da pe-afara.

    Eu am punctat faptul ca uite unii vor sa creasca copii fara parinti desi ii au pe ai lor deja. Si nu-s pop stars care sa aiba 5000 de bone si sa faca asta de imagine si pentru campanii de filantropie.

    Mm nu e vorba de concurs de facut teme cat de implicare la modul “trebuie sa inveti bine”, cum a fost la noi o buna perioada. Adica parintii suedezi inteleg ca e ok oricum si nu pun presiune pe rezultate.

    Nu stiu cata presiune pe rezultate pun, cred ca pun, dar sunt mai putin idioti decat romanii. Si ei si probabil si profesorii. Rezultatele nu inseamna munti de teme si note luate pe hei-rup. Cred ca ii doare in pula de asta ii intereseaza ce stiu copiii.

    Chiar zilele trecute mi se vaita cineva ca fiul lui nu stie matematica. Si tot incercam sa ii explic ca nu ai nevoie de matematica musai in viata si ca da-o naibii. Asta cu matematica cel putin e boala nationala. :))

    Am si eu boala asta. Dar da, poti sa ajungi si prim ministru si sa fii bata la matematica si totusi sa ai studii de inginer, heh?

    DEPINDE despre ce matematica vorbim si ce inseamna nu stie matematica.
    Daca vorbim despre matematica avansata cu algebra de grupuri , serii Taylor si Fourier – da, nu ai nevoie de ea.

    Daca vorbim despre algebra si geometrie de baza, o ridicare la putere, o arie, un volum ajuta – nu ca sa faci calcule cu asta, ci sa iti dezvolti o gandire bazata pe recunoastere de patternuri, aplicare de reguli descoperire de dimensiuni etc.

    Poti sa traiesti si fara asta, dar AJUTA si daca iti dezvolti GANDIREA in modul asta face diferenta ( in orice domeniu ai lucra) de la a fi un salariat la un job mediu/putin mediu, la a fi capabil sa faci de cateva ori mai multi bani si mai usor – adica fara efort.

    Cand incuiatii care nu-s in stare sa faca corelatii la un nivel ridicat muncesc gospodareste poti obtine aceleasi rezultate in 5-10% din timpul pe care il muncesc ei si sa freci menta in restul timpului.

    Ti se pare poate de ici de colo ca in 50% din timp eu nu muncesc mai mult de 3-4 ore pe zi ( si sunt un om muncitor), in rest mai scriu pe blog, mai invat, mai plm, si tot castig destul si lumea ma cam cauta – desi nu folosesc nici integrale nici derivate ( in mod curent) in munca mea .

    Stii vorba aia – mergi pe drum si vine banii. Nu-i musai , dar nici nu-i de ici de colo.

  10. Eh, avea vreo 8-9 ani copilul de care ziceam, deci nu se aplica – tabla inmultirii s-ar putea chiar sa o folosesti in viata. :)))

    Hai sa incerc o vindecare. Cata lume a facut geometrie in scoala? Pai cam toata lumea. De ce nu fac toti corelatiile de care vorbesti? Ce te-a diferentiat pe tine, daca toti au facut aceeasi materie, si in acelasi sistem?

    Si o sa vezi ca nu e despre matematica. Matematica e doar un exemplu mai des folosit, o unealta. Poti face matematica de-a-n boulea foarte usor, inveti chestii si le repeti. De asta sa ceri copilului sa stie matematica nu e mega util in viata, pentru ca nu e o legatura directa mate -> gandire analitica. Poate sa iti invete formulele si exemplele si sa munceasca si atat. Si poate construi comentariile la romana folosind patternuri, cu cateva figuri de stil si simboluri constante si comune si una-doua variabile pt fiecare opera.

    Ca sa nu mai zic ca ai nevoie si de gandire critica. Si sa poti sa iei decizii, ca sa nu stai zece ani sa alegi solutia. Si o gramaaada de alte skilluri, inclusiv social skills, fara de care nu faceai absolut nimic nici tu.

    Eu nu m-as agita ca nu stie matematica. M-as agita daca nu ar sti si nu ar face nimic altceva foarte bine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.