Ciuma suntem cei ca mine

Reflecții de undeva aproape de moțul cheliei planetei, în câteva țări ale triburilor apelor nordice, unde oamenii și-au construit o altfel de societate, în care oamenii se bazează unii pe alții mai mult decât restul triburilor și nu își scot așa de tare ochii pentru asta; unii care au făcut până acum câțiva ani socialismul să fie de invidiat.

Am început reflecția cu ceva timp în urmă, dar m-a lovit într-o seară, la o bere, când ne întâlniserăm, unii pentru prima oară, din mai multe neamuri la o masă și ne număram copiii; cei mai mulți din neamul suedez, din neamul finlandez, cel norvegian, adică băștinașii și popoarele migratoare – oltenii și indienii.

Și număram fiecare copii de la 0 la 3. O tanti cu 3, din Finlanda, despărțită și cu job care îi mai cere și deplasări. Și era foarte mulțumită de viața ei. Dintre ceilalți, un coleg ne spune că o să fie și ei trei și mă pregăteam să îi trag o felicitare din aia de tip ironic, oltenesc, dar ne spune că o să fie tutore al unui copil de la o casă de copii.

Și mi-a rupt filmul. Să punem puțin lucrurile în context că poate nu e foarte clar . Un copil de ceva vârsta de școală, de la “Foster home” , unul care are nevoie de sprijin, il vor primi la ei acasă unde mai au doi copii ai lor și vor avea grija de el ca de ai lor, cu aceleași obligații, dar nu drepturi, pentru că copilul ăla nu va fi al lor, nu îl adoptează, pentru că nu se poate – nu e dintre copiii dați înspre adopție .

În țara lor e puțin diferit, tre’ s-o explic, ca să o înțelegeți și pe aceasta. Dacă nu îți poți întreține copilul din diverse motive , ajunge la stat, dar nu este dat înspre adopție dacă tu nu renunți la dreptul tău de a fi părinte, chit că ești dependent de droguri, bețiv ( e tot aia ) , nebun, sau doar sărac lipit. Dreptul de a fi părinte ți-l pierzi doar dacă faci lucruri împotriva copilului tău, adică îl agresezi, chestii de genul, înțelegeți voi.

De ce spun asta. Iei un copil din ăsta in grijă, cum a luat cumnatul tipului astuia unul de la 3 zile, din spital. Il crești ca pe copilul tău și îl iubesti, că se presupune că de aia îl iei.  Rețineți detaliile.

Și pe la 9-10 ani așa, oricând până la 18 , statul decide că părinții lui s-au întremat și își pot avea copilul dacă îl vor, și îl vor 110% sigur, că așa sunt oamenii, nu înțeleg emoțiile, cred că copilul ăla e dator să empatizeze cu ei, doar că e de același sânge, pot să te anunțe că vin să îl ia de la tine lunea viitoare, cum s-a și întâmplat în cazul ăsta și aia e. Nu ai decât să speri că poate vor realiza că în 9 ani copilul ăla nu are nimic în comun cu ei și vor acționa cumva înspre binele lui.

Și tipul ăsta și soția lui iau unul de 14. Și nici nu îl aleg, că nu e că la adopție. Știu doar detaliile de bază . Nici nu l-au văzut vreodată! O să le fie adus acasă și cred că o să îl iubească .

Pe aici eu deja călăream unicorni pe câmpii și credeam că a încurcat cutia de snus cu una de iarbă.

Nimic nu se lega in capul meu . Și încă nu se leagă, stați liniștiți că nu am devenit de ieri lupul moralist.

Știu oameni care nu au putut avea copii și au adoptat. Înțeleg de ce, eu, nu aș fi făcut asta vreodată, dar înțeleg. Cred ei că e așa de mișto să ai copii și nu poți să trăiești cu parul ne-albit , și fără să ștergi cururi căcăcioase de lepre nerecunoscătoare că trebuie să încerce și ei. Plm, foarte bine, merită tot ce li se întâmplă pe urmă, așa e când tânjești la râul altuia.

Dar când ai deja copii și mai poți (fizic ) să faci alții ce te motivează să faci asta ?

Așa că am întrebat, de data asta fără pic de ironie sau sarcasm, pentru că mi-am dat eu seama de mult că îmi lipsesc niște piese și emulatorul de empatie și altruism e stricat și nu se mai repară.

“Un copil are nevoie de ajutor, putem să ajutăm și vrem să facem asta.”

Nu am înțeles nimic din asta in afară de textul din cuvinte evident. Și am citit asta și în ochii indianului.

Pentru că nu ai nimic din câștigat din asta tu, ca individ. Bă, nimic. Ai putea să fii mulțumit că faci un bine, să îți hrănești egoul personal cu asta și să funcționeze cumva la nivel de self esteem și cam asta contează , să te simți tu bine , ca filantrop, dacă asta îți place. Dar se câștigat nu.

De pierdut căcălău. Expresia ” mai voiam oricum un al treilea copil , dar soția nu mai vrea să fie însărcinată” o înțeleg, are sens justificativ, dacă o iei așa, dar nu e de ajuns.

Nu răspunde la întrebarea pe care i-am adresat-o . Cum poți să iubești un copil de care nu te leagă nimic. La ce bun să îl crești?

Ei bine, e ca în cartea “Sapiens” a lui “Yuval Noah Harari” ( și ăsta tot cam socialist așa) – o religie, o abstractizare pe care nu o înțeleg.

Cu o altă ocazie, trecurăm pe lângă doi cetățeni trecuți de vârsta a doua, care își găsiseră un culcuș foarte bun în fața unui magazin Telia, sub două paturi cât de cât la adăpostul acoperișului clădirii, așa că nu plouă foarte tare pe ei și cred că nu e foarte frig la sfârșit de noiembrie. În Stockholm.

Știu că dacă trăiți prin România / București sunteți obișnuiți să vedeți din ăștia și prin ianuarie așa.

Dar nu aici. Sincer și mie îmi lasă un sentiment amar – atâta empatie am și eu . Într-o țară unde taxele sunt la 50% atâta lucru trebuie să se rezolve, serios, socialism-nesocialism , nu poți justifica banii luați cu ignoranță.

Colegul meu îmi spune că e trist când vede asta, că acum 10 ani nu vedea așa ceva în Stockholm și i se pare ciudat că un echipaj de poliție care venise pentru altceva, ceva scandal la un club cred, nu li se adresează să îi ajute ( știu, probabil credeați că “să le dea amendă, sau să îi ia la secție , dă-i in pula noastră ).

Și îl întreb dacă crede că sunt Suedezi, îmi explică că cel mai probabil nu, că nu ai cum , ca suedez , să ajungi pe străzi decât dacă ești dependent de droguri și tragi pe nas ajutorul social, “iar probabil ăștia nu sunt pe droguri că nu arată ( n.m. chiar nu arătau a drogați sau nebuni, păreau cât de cat îngrijiți și relativ curați – iar asta e cu adevărat trist ) ca și cum și probabil sunt cetățeni din altă parte care încearcă să își găsească un rost aici” . Și l-am oprit să îl întreb de ce i-ar păsa de cetățenii altor țări și inevitabil am ajuns la discuția despre, refugiați care în Suedia au venit și din Siria și din Irak, mai înainte, și din Bosnia, anterior.

Și cum nu-i nimic de condamnat la niște oameni care suferă în țările lor și vin să caute o soluție la problemele lor . Incerc să ii explic că e posibil să îi coste mai mult decât binele pe care încearcă să îl facă țara lui.

Știe că sunt costuri , că doar plătește 50% taxe, cinstit, și e ok cu asta . Și nu din puțin, că nu e vreun sărac.  Și crede că  e un cost pe care și-l asumă să aibă cine le plăti pensiile. Nu prea ne întâlnim la treaba asta, dar am zis că oamenii de pe aici se bazează unii pe alții fără să fie rude. Și se cam vede.

E îngrijorat doar de ridicarea la putere a partidelor extremiste de dreapta. Și îl întreb dacă nu vede legătura între faptul că ai lui devin din ce în ce mai săraci și că cei mai saraci ar putea fi un pic enervați de faptul că statul lor suedez îi ajută mai degrabă pe niște străini , față de care nu au nicio datorie , în loc să îi ajute mai degrabă pe ei ?

Iar aici am ajuns intr-un punct unde ideile noastre concură, păcat că nu si restul (partea cu cotizatul ) :

Că în Suedia , ăia care sunt săraci și nu contribuie sunt acolo cu un motiv și poate că ar trebui să ne gândim că statul i-a ajutat destul și e dator să încerce și cu alții străini , care să contribuie , că ei au avut toate șansele. Nu-s in măsură să judec acoperirea afirmației , dar logica asta are sens.

Are sens doar dacă poți să îi înțelegi pe ăștia.

Băi și nu știu cum să spun, dar asta este nația cea mai civilizată de pe unde m-am preumblat până acum. Dacă am fi toți suedeji ar fi o lume frumoasă. Dar nu suntem .

Iar aștia ca mine, lipsiti de empatie, credem că facem o lume mai mișto, pentru ai noștri si chiar facem, dar in realitate și per ansamblu e o lume mai urâtă, în care nu ne putem baza unii pe alții.

Acum, tot sunt îndoit, că chiar și in tărâmul poporului apei de nord , dacă aduci prea mulți oameni ai focului, se cam alege praful. Și tot ce mi-aș dori, ar fi ca unii ca ei să demonstreze că ei au dreptate și pot răzbate . Pentru că altfel, ăia ca mine, chiar dacă vom avea dreptate, noi suntem ciuma.

Faptul că vom învinge/domina nu înseamnă decât că ciuma a învins.