Două filme rele de pe Netflix

Fără legătură cu subiectul, mă uitam să văd dacă găsesc vreunul din filmele mai noi pe torenți , în locurile bine-știute și nu văd nimic recent, semn că , băi fie nu se mai fac filmări în sala de cineva – iar asta este de bine – nici nu se mai fură, deturnează pelicule trimise pentru evaluări, fie torentul romulan s-a dat dracu. Că văd numai mizerii și …filme de pe Netflix. Well, asta e trist , dar nu judec eu, poate judec greșit, dar mă gândeam că un abonament de o luna e 10 euro și dacă ești maniac poți vedea , descărca tot ce te interesează și poți vedea în jumătate de an. Oh, well.

Sunt unele filme care îmi lasă așa o senzație de stomac strâns , de venin și încrâncenare psihică și mă întreb pe urmă, de ce pula mea m-am uitat la căcatul ăsta? Și nu mă mai uit la din alea, îmi bag pula, le-am pus undeva în spatele comediilor cu Jennifer Aniston și Adam Sandler. Dar mai vrea soția să ne uităm la din astea.

Filmele. (Spoiling cu nesimțire )

Unul se numește “Fractured” și e cu povestea unui psihopat care își omoară familia și iși crează o versiune proprie a evenimentelor in creierul lui bolnav, una in care alții sunt de vină pentru ce-i lipsește lui din realitate, iar familia e vie. Filmul mi-a provocat o stare de greață viscerală ( nu îmi plac filmele de genul ăsta, dar poate e ceva personal) și mi se pare un film de duzină de acum 15 ani.

Al doilea “In the tall grass” e in soi de horror din ăla fucked up în care personajele ajung să se măcelărească unele pe altele – abator. Scriam la articolul de ieri în timp ce mă uitam forțat de împrejurări.

E așa ca un puzzle , dar e dehumanizant și dintr-un motiv care îmi scapă, corpul îmi respinge zilele astea filmele de genul, parcă se lasă un pic la ficat. Mai ales dacă sunt și proaste.

Am încheiat seara cu Atomic Blonde, filmul ăla din 2017, cu Charlize Theron, cu spioni cu zidul berlinulii, cu bătăi și împușcături , mai vezi o pizdă o ceva – bă, altceva, cam cum ar trebui să fie un film.