De-a lu’ Ovidiu zic.
E un vin dulce ( licoros, cum zic oenologii), care de fapt nu are nicio treaba cu ce te aștepți de la un vin. Asta de l-am luat acum e alb. Ca lacrima 😀
Nu prea beau, dar din când în când mai trebuie ca ii place soției.
Interesant ca de la an la an are alt gust. Și în funcție și de cât e învechit
Acum am nimerit dintr-un lot care are aroma de nuci. Îți lasă pana și strepezeala aceea vaga pe care o capeți de la nuci verzi.
E ala învechit 5 ani și e mai bun decât ultimul pe care l-am încercat de la ei.
Că există și Lacrima lui Ovidiu 12. Am băut o singura data demult, roșu. Tot ce îmi amintesc e ca mi-a plăcut.
Cred ca mai iau o sticla și o las la rezerva câțiva ani.
Apropo de rezervă, tocmai am văzut ca excluzând sticla asta desfacuta mai include fix doua sticle.
Deh, nu sunt un colecționar.
