Forțele naturii: Prostia e ca gravitația 

Ăsta e unul din lucrurile pe care le-am înțeles eu din cartea lui Brian Cox.

Evident că nu spune el asta,  nici nu-i despre prostie cartea lui. Dar e o asociere care vine la îndemână.

Gravitația e cea mai slabă forță din cele patru forțe fundamentale din natură.

Intre două fire de praf, sau intre doi oameni,  gravitația e o forță neglijabilă.  La fel ca și prostia exercitată la nivel cuantic.

O particulă de prostie nu înseamnă mare lucru. Poți să ignori sau să excluzi un prost dintr-un grup.

Însă, ca și gravitația, e o funcție de masă.  Când ai un grup alcătuit predominant din proști devin o forță importantă.  Nu-i mai poți exclude și e dificil să te mai poți exclude și pe tine.

Prostia la nivel de masă majoritară decide forma lucrurilor și mersul lor. La fel cum gravitația guvernează forma și înălțimea maxima a munților unei planete, ca o funcție de material și de masa, și cum guvernează revoluția planetelor în jurul soarelui.

La nivel de omenire i se spune democrație,  în fizică se numesc consecințe ale gravitației.

Mă opresc puțin din  delir aici, căci cum spun, cartea nu e despre asta, dar e cea mai bună carte pe care am citit-o anul ăsta.

Iar aici sunt doar autoironic, că am terminat doar două.  Iar cealaltă am citit-o doar că am găsit-o la îndemână  și mi-a plăcut filmul: 2001: A space Odyssey, care…mmm, mi-a plăcut mai mult filmul. În fine, literatura poate că nu e chiar hobby-ul meu.

Bine, chestii amuzante de copii, care nu-s chiar de trecut în revistă.

Nenea ăsta are un stil oarecum dificil. Scrie destul de condensat, ceea ce e bine, dar nu-i chiar o carte pe care o poți citi în două drumuri cu metroul. Mie mi-a luat vreo 3 drumuri cu avionul s-o și înțeleg.

Dar e una din lecțiile de fizică pe care mi-aș fi dorit să le fi primit  în liceu, sau măcar în facultate. Nu era în totalitate posibil, o parte din ce descrie  era încă nedescoperit sau nevalidat atunci.

În fine,  nu tot ce spune acolo e o noutate pentru mine, dacă ar fi fost așa probabil că aș fi murit înecat cu citania.  În fapt,  dacă nu aveți nicio înclinație,  sau atracție în direcția asta, lăsați,  documentarele BBC cu același nume sunt mai accesibile și mai atractive.

Altfel, e o carte pe care o poți citi chiar dacă nu ai mare treabă cu fizica, principiile sunt explicate rezonabil. Și mă întreb, bă, cum se face că profesorii români de fizică scriu doar  📚 în așa fel încât să rămâi repetent la fizică vreo 10 ani după ce le citești, de te ia pofta de sinucidere după ce treci de copertă,  zici că insistă să îți arate cât de savanți sunt ei ( majoritatea niște necunoscuți) și cât de incifrat pot scrie?

În timp ce oameni ca nenea ăsta scriu așa mai pentru toată lumea, iar dacă ai citit cărțile lui Hawking ( eu am citit vreo 3) rămâi cu gura căscată.  Are nenea ăla un stil atât de simplu și explică atât de pe înțelesul oricărui prost lucrurile,  cu niște simplificari și paralele trasate genial încât nu-ți poți da seama cum pula mea se poate coborî la nivelul unor lobotomizati de rând,  ca mine. Bine, pe el îl înțeleg, omul știe cum e să fi handicapat, așa că încearcă să îi ajute și el pe cei cu alte dizabilități cum poate.

Cărțile astea te-ajută să sfidezi gravitația.

Ce vreau să spun e că dacă nu mi-ar fi inutil acum, și scump, mâine m-aș înscrie la Universitatea de Manchester,  sau la una de asta unde predau oameni care se pot adresa oamenilor normali și al căror scop e să te învețe chestii oricât ai fi de prost, nu doar să te întrebe daca ai învățat singur și dacă-ti dai seama din mizeriile lor de cursuri în ce fel și chip vor să ascundă știința de tine printre Lagrangiene și Laplaciene.

Dacă mai zic și că cartea asta e o mostră de știință scrisă într-un stil romantic și ușor naiv, probabil că ziceți că-s nebun așa că încerc să mă opresc aici, dar nu pot să nu  mă gândesc la faptul că am început demult să citesc o ediție a Principia, scrisă de Newton ( acum mai bine de 300 de ani), în limba engleză, pe vremea când nu înțelegeam limba prea de bine și mi se părea scrisă într-un limbaj absolut decent și inteligibil.

Încă am un nod în gât când trec pe lângă Facultatea de Electronică, încă îi urăsc pe ăia și n-au chinuri în care să moară suficient de tăvăliți cât să mă mulțumească, pentru cât de bine s-au descurcat să alunge inginerul din mine toți anii în care au avut onoarea să îmi provoace scârbă și aproape credeam că au dreptate și că treaba aia nu-i de mine.

Și de fiecare dată când mai citesc o carte ca asta mă întreb: “oare, ăștia când pun, în pula mea, lacătul pe ușă?”

Acu, dacă e sa fiu sincer, o școală bună e mai mult de 1200 de euro pe an, cât am plătit eu ca să n-ajung să profesez ce-mi doream. Aia e.

Oh well,  încă nu-s bătrân.

7 Replies to “Forțele naturii: Prostia e ca gravitația ”

  1. Si eu ii urasc din toti rarunchii pe “demiurgii” aia de la facultate.
    Mintile lor nu erau numai luminate, dau si luminau pe ceilalti numai prin simpla lor prezenta. Prezenta cu care ne onorau intr-un gest de marinimie suprema, pentru ca in mod normal nu s-ar fi coborat in lumea noastra imbacsita de ignoranta.
    Cu foarte putine exceptii toti pluteau asa pe la vreo 20 de cm de podea. Ei nu paseau.
    De multe ori aveam senzatia ca principalul scop, sau poate chiar singurul, pentru care ne aflam noi muritorii de rand acolo, era ca sa ii contemplam.
    In plus, superioritatea lor nu venea doar din conditia lor de profesori universitari, denumire care oricum spune prea putine despre dimensiunea lor intelectuala. Nu, superioritatea lor era potentata exponential de faptul ca erau profesori universitari de matematica. Stiinta regina, da ? Carevasazica, daca profesorii universitari sunt zei, ei erau regii la zei 😉

    Altfel, niste ilustrii anonimi…’tu-i in gura sa-i fut!

    In alta ordine de idei, cand a aparut trendul asta cu coursera, udemy, khan academy etc. am bagat si eu un ochi sa vad despre ce e vb. Si m-am bagat la niste cursuri de astronomie, fizica, matematica … d-astea. Am dat de cursuri de la Yale, MIT samd. Ma rog obscuritati d-astea din Ivy League, nu ca Universitatea din Bucuresti.
    Babaete! Pai sa-mi fut una de nu as fi stat prin facultate vreo 10-20 de ani, nu 4. (Ma rog, ar fi vreo 7 daca punem si greseala de a mai pierde si pe la a doua vreo 3 ani). Bai, “je me jur a ma mere” cum ar spune chinezul, de nu-ti e mai mare dragul sa te uiti la asa ceva.
    Dar repet, aia se pot cobori la nivelul profanilor, ca nu-i cheama nici Boboc, nici Mirica, nici Siretchi.

  2. “Prostia la nivel de masă majoritară decide forma lucrurilor și mersul lor” – vezi ce au ales la alegerile parlamentare din iarna trecuta si ce a urmat dupa.

    1. E ok, dar nici măcar nu ma gândeam strict la asta.
      E vorba, de exemplu, de faptul că, în general, dacă un grup de oameni decid că e ok sa te caci în casă, că presupune un efort mai mic, atunci asta se întâmplă în grupul ăla, cu cât mai mare grupul cu atât mai mult căcat. Se uită și strâmb la tine dacă vrei altfel.
      Gândește-te, de pildă, la faptul că folosim încă energie din petrol, cărbune deși există soluții tehnologice de alt tip, dar toată lumea îți va flutura pe la nas că nu așa funcționează economia, muie subvenții, concurență neloială, Prius-poluare, ignorând faptul că ne cacam în casă.

      Conform legii a II-a a termodinamicii entropia unui sistem nu poate să scadă, cu alte cuvinte, în mod continuu universul se dezorganizeaza, pentru că se expandeaza și pentru că e mai probabila statistic o distribuție omogena și o construcție simplă și de energie redusă a materiei și va continua să își crească entropia pana la moartea termică, atunci când fotonii nu vor mai putea căra distinctiv niciun fel de informație.
      Materia vie și inteligentă e singura care pare să sfideze legea a doua a termodinamicii, în fapt exportand entropia în afata propriului sistem.
      În acord cu selecția naturală.

      Ca să gândești, ca sa faci ceva creativ consumi energie și exporti căldură și oxigen dezorganizate. Consumi o plantă, sau un animal, le distrugi forma de organizare și o transformi în entropia crescută.

      Ca să mergi cu mașina, la fel exporti căldură și gaze nearse.

      Eh, revenind. Cu cat mai prost cu atât mai greu să te opui entropiei și dezorganizarii și preferi să te caci în casă în loc să duci căcatul mai departe și să faci să fie cât mai puțin. Chit că sa te caci în casă lucrează împotriva ta.

      Un oraș mai inteligent arată așa, mai ca Londra, mai ca Tokyo, mai ca Oslo, unul mai puțin inteligent arată mai ca București.

      Inteligența impune constrângeri în gradele de libertate individuală, dictate, în mod normal de selecția naturală și de caracteristici de grup, care permit grupului să creeze construcții evoluate.
      Lipsa ei lasă indivizii liberi însă constrânge la construcții simple ale căror caracteristici sunt dictate de caracteristici de masă. Ai un grup de indivizi care se caca în casa? Pai, dacă sunt 1000 / 50km2 ai să ai un sat romanesc care-i cat de cat tolerabil, că dacă din ăștia 1000, 3 vor să se desprindă, gravitația nu e așa de mare și poți vedea chestii interesante.
      Dacă în schimb ai 3 milioane de indivizi / 500km2, îți iese ceva gen București unde ori ce ai face tu 1 individ nu schimbă cu mult peisajul,

  3. Bă, coaie, ce te-ai ajuns și tu. În liceu erai un lache de internat, mancai de pe jos, acum o arzi în panseuri intelectuale.

  4. Coaie, tu care ești, că nu îmi vine în minte niciun Alin, iar mailul e fals?

    Altfel da, am fost un lache de internat, cel puțin vreo aproape doi ani. Nu mâncam de pe jos că bani de mâncare aș fi avut, dacă nu îi dădeam pe băutură și pe țigări, dar oricum, da, eram pe acolo, sărac.
    Dar în panseuri intelectuale am ars-o mereu, atâta că nu aveam blog, sau calculator, sau ceva.

    Altfel, da, tare observația, că în aproape 20 de ani am evoluat un pic. Tu nu?

  5. La mine o fost invers, profesorul de matematica din scoala gimnaziala si liceu (ca preda si-si) o facut in asa fel incat sa vreau la facultate, iar la facultate profesorii de geometrie descriptiva, fundatii, drumuri si poduri I (ca la partea a doua de poduri – metalice – am avut un imbecil sinistru) m-o facut sa si vreau sa termin/pun in practica ceva din ce am invatat.
    In general, profesorii care predau logic, aveau si bun simt si ne tratau oarecum parinteste, pe modelul ala ca ,,ce bine ar fi sa pot sa va arat si voua din ce stiu io”, ne mai luau la un fotbal/baschet/bauta si vorbeau cu noi deschis, ca si cum nu ar fi fost nici o diferenta intre noi si ei. Cei mai ok erau aia care au facut si executie, care au avut ocazia sa imbine teoria cu practica, aia incercau sa ne formeze astfel incat sa avem macar habar despre ce ne asteapta cand terminam scoala, cu exemple simple si utile.
    Cei mai de cacat si scarboisi profesori din facultate au fost aia care n-au avut o zi de practica in viata lor, pe aia iti venea sa-i transezi si sa-i pui la soare, beliti si dati cu sare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *