Forțele naturii: Prostia e ca gravitația 

Ăsta e unul din lucrurile pe care le-am înțeles eu din cartea lui Brian Cox.

Evident că nu spune el asta,  nici nu-i despre prostie cartea lui. Dar e o asociere care vine la îndemână.

Gravitația e cea mai slabă forță din cele patru forțe fundamentale din natură.

Intre două fire de praf, sau intre doi oameni,  gravitația e o forță neglijabilă.  La fel ca și prostia exercitată la nivel cuantic.

O particulă de prostie nu înseamnă mare lucru. Poți să ignori sau să excluzi un prost dintr-un grup.

Însă, ca și gravitația, e o funcție de masă.  Când ai un grup alcătuit predominant din proști devin o forță importantă.  Nu-i mai poți exclude și e dificil să te mai poți exclude și pe tine.

Prostia la nivel de masă majoritară decide forma lucrurilor și mersul lor. La fel cum gravitația guvernează forma și înălțimea maxima a munților unei planete, ca o funcție de material și de masa, și cum guvernează revoluția planetelor în jurul soarelui.

La nivel de omenire i se spune democrație,  în fizică se numesc consecințe ale gravitației.

Mă opresc puțin din  delir aici, căci cum spun, cartea nu e despre asta, dar e cea mai bună carte pe care am citit-o anul ăsta.

Iar aici sunt doar autoironic, că am terminat doar două.  Iar cealaltă am citit-o doar că am găsit-o la îndemână  și mi-a plăcut filmul: 2001: A space Odyssey, care…mmm, mi-a plăcut mai mult filmul. În fine, literatura poate că nu e chiar hobby-ul meu.

Bine, chestii amuzante de copii, care nu-s chiar de trecut în revistă.

Nenea ăsta are un stil oarecum dificil. Scrie destul de condensat, ceea ce e bine, dar nu-i chiar o carte pe care o poți citi în două drumuri cu metroul. Mie mi-a luat vreo 3 drumuri cu avionul s-o și înțeleg.

Dar e una din lecțiile de fizică pe care mi-aș fi dorit să le fi primit  în liceu, sau măcar în facultate. Nu era în totalitate posibil, o parte din ce descrie  era încă nedescoperit sau nevalidat atunci.

În fine,  nu tot ce spune acolo e o noutate pentru mine, dacă ar fi fost așa probabil că aș fi murit înecat cu citania.  În fapt,  dacă nu aveți nicio înclinație,  sau atracție în direcția asta, lăsați,  documentarele BBC cu același nume sunt mai accesibile și mai atractive.

Altfel, e o carte pe care o poți citi chiar dacă nu ai mare treabă cu fizica, principiile sunt explicate rezonabil. Și mă întreb, bă, cum se face că profesorii români de fizică scriu doar  📚 în așa fel încât să rămâi repetent la fizică vreo 10 ani după ce le citești, de te ia pofta de sinucidere după ce treci de copertă,  zici că insistă să îți arate cât de savanți sunt ei ( majoritatea niște necunoscuți) și cât de incifrat pot scrie?

În timp ce oameni ca nenea ăsta scriu așa mai pentru toată lumea, iar dacă ai citit cărțile lui Hawking ( eu am citit vreo 3) rămâi cu gura căscată.  Are nenea ăla un stil atât de simplu și explică atât de pe înțelesul oricărui prost lucrurile,  cu niște simplificari și paralele trasate genial încât nu-ți poți da seama cum pula mea se poate coborî la nivelul unor lobotomizati de rând,  ca mine. Bine, pe el îl înțeleg, omul știe cum e să fi handicapat, așa că încearcă să îi ajute și el pe cei cu alte dizabilități cum poate.

Cărțile astea te-ajută să sfidezi gravitația.

Ce vreau să spun e că dacă nu mi-ar fi inutil acum, și scump, mâine m-aș înscrie la Universitatea de Manchester,  sau la una de asta unde predau oameni care se pot adresa oamenilor normali și al căror scop e să te învețe chestii oricât ai fi de prost, nu doar să te întrebe daca ai învățat singur și dacă-ti dai seama din mizeriile lor de cursuri în ce fel și chip vor să ascundă știința de tine printre Lagrangiene și Laplaciene.

Dacă mai zic și că cartea asta e o mostră de știință scrisă într-un stil romantic și ușor naiv, probabil că ziceți că-s nebun așa că încerc să mă opresc aici, dar nu pot să nu  mă gândesc la faptul că am început demult să citesc o ediție a Principia, scrisă de Newton ( acum mai bine de 300 de ani), în limba engleză, pe vremea când nu înțelegeam limba prea de bine și mi se părea scrisă într-un limbaj absolut decent și inteligibil.

Încă am un nod în gât când trec pe lângă Facultatea de Electronică, încă îi urăsc pe ăia și n-au chinuri în care să moară suficient de tăvăliți cât să mă mulțumească, pentru cât de bine s-au descurcat să alunge inginerul din mine toți anii în care au avut onoarea să îmi provoace scârbă și aproape credeam că au dreptate și că treaba aia nu-i de mine.

Și de fiecare dată când mai citesc o carte ca asta mă întreb: “oare, ăștia când pun, în pula mea, lacătul pe ușă?”

Acu, dacă e sa fiu sincer, o școală bună e mai mult de 1200 de euro pe an, cât am plătit eu ca să n-ajung să profesez ce-mi doream. Aia e.

Oh well,  încă nu-s bătrân.