Angus & Julia Stone după 6 ani. Ce înseamnă acustica unei săli

După 6 ani, timp în care tipii ăștia au devenit mai populari și, zice soția, care a studiat prin ce săli au cântat atunci și acum, acum cântă în săli mai a cătării decât atunci, am fost din nou, de cum s-au întors în Europa, să-i vedem. Puteam să mergem în Londra la Royal Albert Hall, care cred că și aia are o acustică bună – n-am fost până acum, că eram prin Scoția și n-am anulat călătoria aia pentru ei, mai bine am făcut pe groupies și-am fugit după ei prin Europa, când ne-am întors. Tot în Franța, dar de data asta nu la Nancy, ci la Paris. Că de aia am și plecat cu mașina în Franța. Și am un singur regret. Ăla că-s prost și pentru că-s prost nu mi-am făcut research-ul bro’, să văd că avea în aceeași zi, dar mai devreme, concert tot în Paris, în apropiere, Florent Pagny, un tip care îmi place mie, dar nu atât de mult să merg special pentru el în Franța

Și pentru cazul în care nu aveți poftă să căutați în articolul original, pun aici exemplul de acustică de acum 6 ani din sala ieftină din Nancy.

Era și telefonul meu, era și acustica slabă, în condițiile în care eram atunci mult mai aproape de ei decât acum. Acum am fost într-o sală mare, al doilea concert din Paris, că probabil la primul s-au dat biletele înainte să le pună în vânzare, iar la al doilea s-au dat, nu chiar ca la Coldplay în București, de a stat frate-meu juma de zi la vreo 2-3 cozi online, dar nici nu l-au avut pe Babasha în dășchidere.

Sala asta e Grand Rex , Le Grand Rex, nu așa – și după ce am ascultat acolo, înțeleg de ce, și dacă de obicei sunt un hater și maschez orice urmă de sensibilitate, bă, nene – aș da timpul înapoi să mai aud o tură concertul ăla. Amintirea faptului că am ascultat muzica ăstora cu toți fulgii ridicați ținând cu o mână soția și din când în când cu cealaltă telefonul se va stinge doar o dată cu mine. Telefonul și orice altceva mijloc de înregistrare, de data asta, nu poate reda sunetul acelei săli.

Sigur, în ceea ce mă privește, tipii ăștia sunt artiști desăvârșiți, nu la nivelul lui Ștefan Bănică Jr. sau Fuego, dar orișicât pe acolo, dar calitatea vocii lor și a aranjamentului instrumental este amplificată și distilată de acustica sălii și inginerii de sunet pe care îi cară cu ei în concerte, să le trăiască.

Așa cânta trupa din deschidere.

Cu restul clipurilor probabil am să-mi iau copyright strike de la YT, dar aia e, nu fac bani din YT, nu-mi pasă.

En fin, când încep să cânte și o auzi pe Julia schimbând între clape , chitară și trompetă – c’est magnifique cum șoptea pentru el , în urechea mea, un francez de lângă. Nu contează dacă vă place sau nu, contează calitatea orchestrației și a sunetului, în general.

Sau Angus, fluierând o melodie. Întodeauna mi-am dorit să fluier o melodie într-o sală de audiții, dar eu fluier ca un ceainic.

Mai jos Yellow Brick Road – am pus link către clipul oficial pentru comparație. Dacă le scot din youtube, am să urc sursele mele.

Unul din motivele la care nu merg la concerte pe stadioane e ăsta – calitatea sunetului în câmp deschis nu e aceeași ca într-o sală, anume mă deranjează să aud muzica tare – îmi trebuie pe urmă căști de concert care atenuează volumul, iar alea ar strica oricum calitatea audiției – mă deranjează zgomotul de fond, zgomotul oamenilor din jur, care e mai mic într-o sală, iar, în particular, tipii ăștia câtă murumurat / șoptit. Ei au concerte și pe scene deschise, dar n-am să merg vreodată la unul din ăla, însă ce știu din nou e că vom merge din nou când se întorc în Europa, sau cine știe, poate mergem să-i ascultăm în Australia.

Am ajuns, în sfârșit să avem destui bani încât să putem merge la concerte fără cine știe ce planificare în avans. Mă gândesc uneori la vorbele soției din perioada de sărăcie și e amuzant și amar în același timp.
Au trecut 7 ani de când am scris aia, probabil 9-10 de când a gândit-o soția, nu mai suntem tineri, din fericire încă nici bătrâni. Mă rog, depinde pe cine întrebi. Probabil că nu va dura mult, că așa e viața.

Tot trebuie să planificăm timpul, dar na, intre alte concedii, concerte și muncă, #1st world problems.

Ce voiam să spun e că dacă mergeți la un concert, sala e importantă. Am să revin și cu altele.