Drumul.

Ma plimbam eu prin Germania, introspectand un loc bun de pus cortul si caruta cu coviltir in fata lui,   asta vara, dar asta doar ca eram in drum spre Franta si ca zborurile in Franta erau mai lungi, scumpe si dificil de luat dintr-o bucata catre un oras favorabil; Parisul nu se califica.

Asa ca am luat-o la pas cu masina din Baden-Baden ( asta ca sa vedem de unde am plecat)

si am  poposit in Strasbourg, care mi-a lasat o impresie de sentimente amestecate. Stii sentimentul ala cand balotezi o saorma prea mare? Saorma e buna, da’ te indesi ca porcu’ cu ea, dar pe urma te simti naspa si poate iti vine si sa borasti, daca chiar ai mancat prea multa si cu cartofi prajiti si doar un somn te mai salveaza sa lasi sa se depuna chestiile.

Asa e si  orasul asta, doar ca eu l-am experimentat invers. Intai greata si dezamagirea si-abia apoi partea misto.

Pe la granita cu Franta peisajul se schimba brusc inspre ca si cum te-ai astepta sa fie prin Romania, da-si revine un pic mai incolo. Strasbourgul l-am gasit cam bombardat atat pe strada cat si cladirile, ca ma si gandeam  – altii care n-au iesit din WW2.

Acestea nu sunt cele mai urate vederi, ci unele din cele mai frumoase dintre cele mai urate. Ca nu vreau sa-mi aduc aminte greata de dupa saorma, ci ca mi-a fost un pic rau.

Si eram destul de incentru. Dar macar au niste cladiri mari unde poti parca rabla si o iei la picior  anapoda, dupa google maps.

Dupa care ajungi in zona aia care-i un pic mai misto asa, aia pe care o stie toata lumea si se gandeste la ea cand vorbeste despre orasul asta.

As minti sa declar ca stiu cu ce se mananca orasul asta, tot ce stiu e ca in partea foarte frumoasa e foarte scump iar in partea urata e doar scump de trait. Nu stiu cat se castiga in general in zona, dar estimez ca-i cam  ca peste tot in ultima vreme: prea putin sa-ti poti permite o casa.

In mare doar m-am plimbat pe-acolo cat sa observ cateva chestii interesante cu privire la shoppuri. O gramada de magazine de  briciocârcioage, nepopulate de turisti, in clădiri  în care dacă ar plăti chirie probabil nu și-ar justifica existența.

Altfel, acolo la promenadă și la tourist trap, toate scumpe, cum te-ai aștepta. Nu, nu banii de-o bezea și-un suc erau problema, doar ca idee.

In rest să lăsăm pozele să vorbește.  Nu-s cine stie ce, unele fara filtru si fara efort si micsorate sa nu consum si mai multa banda, dar plm , daca va pasionează vedeți pe instagram, gen frate-meu e d-ăla de se urcă pe cladiri, se cara cu ditai rucsacul  de obiective in spate și genul asta de chestii. Eu am devenit mai comod.  Telefonul si-atat. Da, stiu, trebuia sa-mi cumpăr iphone, pentru ca media. Dar e cu saracie la mine.

Fac o mica paranteza pentru a va prezenta o minunata expozitie de arta care rula acolo, in vitrinele stradutei de promenada.

Expozitie din ciclul am si eu un copil de 4 ani care picteaza mai frumos si, tot asa, habar n-are ce deseneaza.  Artă pulă.

Bun, trecând peste aceste aspecte, cu mașina în viteză, dar nu prea mare pentru că drumuri bubuite și indicatoare neînțelese de nimeni,  am reușit să ieșim din oraș și să-i dăm drumul unde aveam treabă, adică la Nancy.

Pentru că de ce? Acolo se săvârșea concertul unor internaționali la care voiam să merg de anul trecut , dar m-am tras pe cur.  Mi-am dat seama ca ma trag pe cur cam mult pentru un homofob si, vrând să demontez mitul ca nu suntem saraci cat sa nu ne permitem un concert hai anul ăsta. Hai, dar când ca lucrez pentru unii pentru care project managementul nu are si componenta de centralizare si ierarhizare si prioritizare. Si-n fine.  Am gasit slot la Nancy si intr-acolo am ajuns.

Auditoriumul

Auditorium e o hala, iar eu sunt un tampit fara pereche ca din toate locurile unde au mers astia sa cante in Europa ( adevarul ca cele mai multe erau in aer liber care imi displace chiar mai rau ) eu am ales o hala, ca m-am uitat mai mult la zilele in care pot merge, fiind in Romania.

Pe scurt, daca ai de ales sa mergi sa asculti concertul la sala Vega din Copenhaga, la Stockhom Concert Hall, la Oslo Opera House, in Londra la ceva ca un ateneu, iar anul trecut in Hamburg la Elbphilharmonie , nu te duci ca taranu’ la Nancy intr-o sala patrata de beton cu ceva balcoane si fara scaune. Pula mea, nu te duci, Cataline, ca ai mai multa minte d-atat.

Eu nici nu m-am uitat cum arata in mortii ei sala aia, am vazut pe bilete “free seating” – am zis ca-i bine, de fapt era vorba de locuri doar in picioare, stai unde vrei, normal.  Pula scaune, daca nu cumva esti handicapat, cum erau unii gramada cu carucioarele cu rotile, bagati intr-un tarc. Aia si si insotitorii lor si prietenele bategarzilor, bineinteles, ca nu e Franta asa de diferita de Romania pe linia asta.

Mai ca-mi venea sa ma dau lovit si lesinat, ca prietenul meu R., pe care l-a plimbat gagica-sa cu un scaun cu rotile prin Luvru, ca obosise :).

Muzica nu-i vorba, se auzea tare, pe la vreo 100 de decibeli, mai mult decat pot urechile mele, dar draciile alea de boxe nu ca sunau ca la o nunta de aia de la tara, dar nici chiar Dolby Surround.

Concertul

Nenii astia sunt niste hipsteri australieni care canta folk. Nu-i nimic fantastic despre ei, nu le fac eu reclama, nu-i ca ar canta cea mai tare muzica de pe planeta, probabil nici nu va place genul.

Dar indiferent daca va place sau nu se vede ca-s profesionisti si ca muncesc pentru spectacolele alea si cam care e diferenta intre ei si niste amatori.  Au carat dupa ei to’ma’ din Australia o trupa  care se numeste cumva dar am uitat. Ceva cu Torronto sau Montreal. Da, nume de canadieni. Si care latrau ceva vag, aveau acelasi ritm, o linie melodica simpla, doua claviaturi si o voce asa si asa.

Va oripilez cu ei ca poate ziceti ca va mint. Si pentru ca mai puteti si vreti sa va lamuriti cu siguranta cum trebuie sa nu canti daca vrei sa iti uite lumea numele in 3 luni si toata viata ta de trupete sa fie numai de muzicant in deschidere, mai las un colaj. Hai, urmariti-l , ca m-am chinuit sa-l filmez si vreo 3 minute sa-l lipesc in calculator si sa il uploadez. Ca n-am aifon , ca altfel faceam totul din telefon.  I-am pus pe youtube, ca nu pun asa ceva pe server.  De fapt, nici nu cred ca au cantat atat de rau, doar ca nu sunt profesionisti, aia.

Si-apoi au venit aia pentru care platisem toti cei 33 de euro intregi pentru bilet. Ca era cineva care zicea ca in Bucuresti sunt concerte ieftine, mai aud si eu scandaluri pe la parterul blocului, ca e un non-stop, da-n rest, tot de la 25 de euro in sus costa din ce stiu. Atata ca nu vin aia la care as vrea eu sa merg. Ei merg in orasele alea de mai sus unde eu am lucrat, mai o ard pe acolo ocazional, dar nu locuiesc.  Asa ca hai sa spunem 33+hotel+avion+alte costuri, rotunjit asa, pe la 6-800 de euro pentru doua persoane, dar cine mai numara. Pai da, cred si eu ca-s scumpe concertele in strainatate.

Inainte sa intre au acordat la niste chitari de ma plictisisem. Vreo 20 de minute. Ai spune, ba da-n pula mea , nu le puteau acorda inainte ? ( Eu nu-s muzicant, dar cred ca ar trebui sa le acordezi acolo unde canti) Si ce le-a luat 20 de minute? Pai, erau multe chitari.

Si luati de va uitati ( dati scroll, treaba voastra) la colajul de mai jos.  Nu conteaza daca va place genul de muzica. Nu conteaza ca nu se aude extra-ordinar, una ca-i sala de vina, a doua ca-i un telefon puscat ( am zis ca n-am aifon?). Nu conteaza ca se vede cam de cacat, era bezna, si nu e c-as fi eu un cameraman prost – TELEFONUL e de vina, s-a zis?

Ce conteaza e cum presteaza oamenii aia, CATE chitari schimba si cate stiluri abordeaza. Ok, au un singur still, dar cate linii melodice, variatiuni, alea.

Si-apoi ar mai fi

Nancy

Nancy e orasul ala din franta unde mi-as permite un apartament mai micut , ceva cochet poate, nici nu e asa de urat.  Preturile apartamentelor, erau  intre 160k EUR ( cele mai naspa) si 400 K( cele la care ma uitam cu pofta). Ceva joburi erau afiate pe la oficiul fortelor de munca pe acolo, dar prin orasul ala cam parea sa bata vantul

De fapt e frumos, turistic vorbind si daca nu nimeresti Duminica dupa amiaza cand INCHID aia localurile, poti sa mananci si ceva dragut si scumput.

Au si spectacole misto, cu proiectii de lumini seara.

Dar probabil ca altfel e un oras cam ciudat de locuit, tinand cont ca-i scump, oportunitati nu cele mai mari,  cam colorat asa.  Probabil ca nu.