Așa o fi fost și seceta din ’46 ?

In istoria recentă a României unul din evenimentele oarecum ignorate, dar eu cred , fără a fi istoric , că importante a fost “Foametea din ’47“.  Este, de fapt, vorba de foametea din 1946 – 1947 , dar popular , eu așa am alfat-o de la oamenii care au trăit vremurile alea.

Sunt mai multe motive pentru foamete – și legate de modul cum a ieșit Romania din Al Doilea Război Mondial și ce a avut de plată către ruși – dacă e să urâm pe cineva pentru asta – rușii sunt un candidat bun.

Însă foametea a venit pe fondul unei secete cu temperaturi record, se vorbește de 62 de grade la umbră în unele zone , maxime pe de o parte dubitabile, întrucât stațiile meteo au înregistrat pentru România vremurilor acelora o maximă de 44.5 grade C în 1951. Pe de alta, maximele de anul ăsta la stațiile meteo au fost sub 42 de grade, în timp ce în județul Olt măsurări private au înregistrat 45 de grade la umbră și 50 în sol. Omul meu credea că pune a doua cultură în iunie, el de fapt semăna popcorn, nu a ieșit nimic, cu tot cu irigații.

Ce a fost indubitabil este efectul secetei, faptul că nu s-au făcut porumbul, nici fânul, animalele nu au avut ce mânca .

Pe stația mea meteo, am înregistrat maxima de anul ăsta – 41.8 grade C, în 13 August.

Problema secetei a fost însă de altă natură, anume – în iunie temperatura medie a fost 25.4 gr C, acoperă și nopțile – în mai mult de 15 zile au fost depășiri de 35 de grade, cu maxima de 39.7 grade pe 20 iunie.
A mai fost așa de cald în iunie, dar nu atât de mult timp.

De plouat a plouat 63 litri/m2 , practic în două zile, în 3 și 14 iunie, în rest nimic, sau mai nimic – aia la sfârșitul lunii a fost o stropeală, nu ploaie. A fost destul cât să îo dea înainte porumbul, să se facă grâul și restul păioaselor, cireșe, vișine și alte recolte de jumatea anului.

În iulie, media a fost cam la fel ca în iunie, și maximele similare, și tot așa vreo 20 de zile cu depășiri de 35 de grade. Îmi lipsesc niște date, că a picat internetul mult timp, adică a scos cineva ceva din priză, nu insist, dar nu a plouat atunci, am întrebat. Oricum – au fost la 100 de litri /m2 – nu e chiar rău pentru iulie, cu excepția că tot așa , a fost în vreo 3 zile și totuși temperatura a fost în exces. Din 4 până pe 20 iulie , nu a plouat și au fost temperaturi de peste 35 de grade zilnic.

Când am ajuns eu acasă, la final de iulie, porumbii erau deja într-o stare de degradare, până am ajuns să le fac poze erau deja compromiși.

AR FI putut să-și mai revină, să fi plouat imediat , la început de august. August a avut maxima anului, 20 de zile de peste 35 de grade, și în total nici 11 litri apă / mp. Practic, august a compromis porumbul.

Cineva ar putea crede că sunt ancorat în satul meu, în coaja mea de nucă, dar nu. Am condus în total vreo 1000 de kilometri sau mai bine, repetând mai multe drumuri prin Oltenia și Teleorman. La fel sau mai rău. Nu mai bine. Floarea soarelui era scorojită și cu pălăriile mai mici decât un pumn. Expresia potrivită era cea de ”scorched”.

La mine în sat s-a făcut un pic de porumb, pe deal, vedeți pozele de la început de august – numai glodari, buni de ars, lol. Pe luncă s-au făcut mai bine, erau buni. pentru că e pânza freatică de suprafață la 1 metru în pământ.

Și, important, au fost semănați ( m-am nimerit acolo și l-am ajutat pe tata să se ocupe de asta ) mai devreme, pe 4 Aprilie , cred .  Cred că  semănați cu o săptămână mai devreme, în contextul precipitațiilor , și poate un soicu vegetație mai scurtă, ar fi mers și nu ar fi fost calamitați, sau nu în aceeași proporție. Din punct de vedere termic ar fi putut fi semănați mai înainte.

Partea amuzantă e că anul ăsta făcusem un experiment, cumpărasem porumb Syngenta Carioca, spre deosebire de KWS Mikado, în idea că aparent rezistă mai bine la secetă și au ciclu vegetativ mai scurt.

Nu-i vina soiului de porumb, nu cred că rezistă nimic la așa secetă.

Tot aud păreri de la diverși neaveniți că ce, că să irigăm. Să. Știu pe cineva care și-a forat fântână pe la 150m adâncime și poate trage debite de peste 10m3/ oră – și-a săpat un iaz la marginea locului cu excavatorul, a pus membrane și ce-o mai fi pus să nu intre apa în pământ. Costul este de peste 20k EUR, poate iriga circa 10 hectare din resursa respectivă de apă și o face, echipamentele de irigat sunt alte costuri, dar ce contează e că chiar și cu irigațiile, a rezolvat prima cultură până în iunie, a doua n-a mai răsărit, efectiv terenul acolo era tun când am prospectat eu zona.

Se vede că au fost 50 de zile în 2024 cu temperaturi peste 35 de grade, față de doar 23 în 2023. Până în septembrie , 2024 era în deficit cu 300 mm precipitații față de 2023 – asta înseamnă o treime din precipitațiile anuale din 2023.

În contextul în care ploile vin în puține zile în debit mare, vedeți inundațiile din Galați din Septembrie, dar nu numai, cred că avem nevoie de o altă abordare.

La mine în sat s-au făcut canalizări pluviale betonate, care să ajute să nu se mai inunde terenurile și curțile de la precipitații abundente. Nu zic că-i o greșeală, zic că în contextul ăsta o să dăuneze agriculturii. Apa trebuie păstrată în sol și ar fi nevoie să fie săpate iazuri, heleșteie, bazine de colectare, făcute baraje pe gârle care să rețină parțial apa pentru ca solul să aibă timp s-o absoarbă.

Nu știu dacă anul ăsta se apropie de 1946 la cât de secetos este, impacul nu este și nu poate fi, momentan similar, pentru că putem importa cereale și tehnologiile curente pot compensa parțial lipsa ploilor. Nu știu dăca o să avem o secetă globală cândva, că meteorologia nu funcționează așa.

De asemenea, cred că contextul secetei, deși este influențat de încălzirea globală datorată activității umane, maximele curente au fost ajutate destul de probabil de maximul activității solare din ciclul lui.

Și cred că vremea solară are o importanță mai mare decât îi este în mod curent alocată.

Nu prea se transmit popular informații despre evoluția ciclului solar.

De notat că observațiile sunt pentru vremea din sudul României, în UK a fost o vară mai răcoroasă decât ultimele 4-5 cât am fost eu p-aici, în general vremea insulară cred e mult mai sensibilă la curenți – mai ales la latitudini ridicate, decât la activitatea solară. Bănuiala mea este că și 2025 va începe un an cu o iarnă caldă , e greu de spus dacă și seceta se va resimți adânc pe perioada verii în sudul României, dar sunt probabil temperaturi ridicate și vreme caniculară și vara viitoare.
Ceea ce contează e că dacă activitatea solară nu are ciclu de revoluție anual și e posibil să înregistreze maxime ( erupții coronare și pete solare) în lunile de iarnă din emisfera nordică, ceea ce înseamnă de fapt o vară și mai severă decât de obicei în emisfera sudică ( verile sunt mai calde acolo, deoarece incidența maximă a luminii solare coresponde cu perioada când Pământul e mai apropiat de soare).