Biografie sau biogrifai?

Mă întreb uneori dacă biografia trebuie să fie reconstrucție sau reconstituire, cuvinte asemănătoare, fiecare cu mai multe înțelesuri, dar care virează în direcții profund diferite, dacă te uiți la detalii.

Mint, nu m-am întrebat niciodată până acum. Credeam că știu, dar credeam prost.

M-am trezit ”ascultând” un podcast cu Gojira și Denise Rifai – nu mă întrebați de ce, am și io slăbiciunile mele – de fapt, hai să zic; am auzit că s-a operat din nou și mă mănâncă în cur să mă oripilez de cum s-a mai mutilat. Nu e frumos să spun asta, îmi fac autocritica și-mi cer scuze, în primul rând față de mine, dar am o obsesie și nu-mi pot lua ochii de la femeile ( și bărbații, dar sunt mai rari) cu intervenții estetice care le/ îi transformă în ceva abismal – după părerea mea, personală, poate-s bolnav la cap, dar de la care nu-mi pot lua ochii. Doamna arăta într-un fel respectabil, care nu m-ar fi predispus la niciun fel de comentariu, până în 2015-16 cred, după care cred că am început s-o remarc în felul descris mai sus.
Și am dat skip-skip încercând să înțeleg ce a fost și ce a rămas în spatele exercițiului de ajustare estetică ( foarte rar reușesc să intuiesc mai mult decât o idee, de unde și obsesia) până am ajuns la ceva subiect cu filme, filmografie, Gojira trăncănește mult de astea.

Dezbăteau dacă Napoleon a fost un film bun. Că o producție trebuie văzută și citită din multe unghiuri – lucru cu care sunt de acord și am zis că din unele unghiuri și mie mi-a plăcut, dar ca biografie… bă.

Gojira argumenta că unele aspecte sunt prezentate în film factual incorect, contravine unor fapte istorice adică, lucru pe care l-am observat și eu, adică un film care dezinformează – Gojira zice ”formă fără fond” – eu nu-s de acord, filmul are fond, dar e istoric mincinos, fals, incorect, cum vrei să spui – nu e că nu ar avea fond.

În fine, argumentul lui Gojira, corect sau nu, e că filmul nu ar trebui marketat ca fiind biografic. Discutabil, dar argumentul doamnei Rifai lasă puțin loc de discuții.
În sensul că dumnneaei susține despre emisiunea ei că e una biografică *¹ și mai și spune că urăște dezinformarea și argumentează că emisiunea ei nu e una tabloidă – e serioasă, factuală, cu siguranță ar fi jignită dacă am spune că acolo se spală cadavre sau că încearcă chirurgie estetică jurnalistică.
Pe de altă parte ( bucata din ultimul link apare înainte de părerea despre filmul Napoleon ), problema e la mine, că ascultând exprimarea ”la 40 noi reconstruim viața, toată biografia individului” am înțeles și interpretat deficitar cuvântul reconstruim drept reconstituim. Fiecare auzim ce vrem. Însă, dumneaei s-a exprimat corect, iar reconstrucția înseamnă cam ceva similar ficțiunii Napoleon, produsă de Ridley Scott, cu diferite interese artistice sau materiale care distanțează producția de realitate.

Bine, acest text e ca să am umplutură editorială în acest articol pe lângă ideea principală – reconstrucția doamnei sau domnișoarei Rifai mă intrigă și mă umplu de întrebări de tot felul, la care nu-s îndreptățit, că fiecare dintre noi avem viețile noastre personale, goluri de umplut, sau balast de aruncat, iar uneori, aruncând ceea ce credem că e balast apăsător, aruncăm și o parte din noi și alteori, umplând golurile, nu devenim mai compleți, ci mai umflați.

Dar uneori sunt un om simplu de la țară și mă iau cu lucruri care n-ar trebui să mă preocupe, folosind pedanterii limbistice drept pretext. Rușine mie.

1. _{L.E. Am modificat unele offseturi care duc către linkuri din clipul de youtube, întrucât s-a modificat clipul.¹} ↩︎