UK se pregătește să o luăm în barbă de la americani pe linie de tarife. E un material în clipul ăsta pentru cine vorbelește engleză.
Am pus cred în titlu că nu-s un expert recunoscut în economie, iar ceea ce scriu ar putea trece drept autisme de programatori, că lumea crede, în general, că munca mea e de ”programatori în SAP” , lucru care e foarte inexact – dar am s-o las așa.
Pe scurt, problema pe care o văd eu e că UK insistă să nu răspundă la agresiunea economică și să nu răspundă Statelor Unite cu tarife simetrice.
Ei cred că pot negocia cu Statele Unite un deal mai bun care să-i facă să fie exceptați de la tarife de către Statele Unite. Și nu vor să supere licuriciul mare – îl întreabă Beth de la Sky de la obraz (parafrazez):” îi mai sugi pula mult lui Trump, nu dăm și noi nimic înapoi? ” – dar așa cum o spune în cel mai posh accent Starmer: ”The US is our closest ally” și aia e.
Pentru ce contează UK vor să fie gentlemani până la capăt, să fie fair play și dacă energia, mâncarea și serviciile n-ar fi pe bani aș spune ”uite, dom’ne, ce gentleman! Să tot fii britanic, să insiști să fii de partea bună a lumii.” Dar, din păcate, nu putem mânca politică, politețe și diplomație.
UK pledează pentru ”freedom of trade”. Nu de acum, din păcate, aveți răbdare, merg undeva cu asta.
Din păcate ”freedom of trade” merge când ai o piață mare și când ai în față de jucători cooperanți – să luăm, de exemplu, Uniunea Europeană. Din care UK s-a retras. Cu avantaje și dezavantaje.
O dată cu Revoluția Industrială, UK au visat să vândă și să facă comerț fără frontiere.
Ce-au încercat să facă a fost să forțeze germanii să marcheze produsele copiate și de calitate proastă ca Made in Germany (1887). Cum s-a terminat asta? Nemții au crescut brutal calitatea și tactica a funcționat invers. Britanicii au început să cumpere cu precădere produse nemțești. Salut, China. Practic, alegerea imperiului britanic să nu răspundă la războaiele comerciale din sec XIX, urmărind strategia economică a lui Adam Smith ( Wealth of Nations) a avut impact la finalul secolului și în secolul XX.
UK nu vrea să retalieze și pentru că nu prea există alternative mai bune la unele produse americane, cum ar fi petrol și gaze – din motive politico-economice, servicii și tehnologii – inclusiv din cele de software și feudalism informatic și ne taie și nouă craca.
Dar greșește pentru că cea mai bună lecție de cooperare este ”tit for tat”.
Iar pe linie economică greșește pentru că fie vor suporta tarifele , fie vor trebui să-i sugă pula mai cu spor lui Trump cu concesii mai serioase pentru echilibrarea balanței comerciale – americanii, în afară de poliloghia obișnuită cu ”nu ne cumpără rablele ” , vor să vândă produse agricole cu GMO în Europa ( incl UK) , iar pentru UK ar vrea să intre pe piața privată de servicii de sănătate … în locul NHS, care, așa prost cum e, îi face un pic necompetitivi. Lol.
Principial e de retaliat, dar e cam ca în concursurile alea de retardați în care își dau pe rând palme. Poți participa, dacă ești cam în aceeași ligă. UE poate, dacă se ține unita. UK, nu știu, e cam mare diferență de gabarit.
Eu vad lucrurile altfel – dacă UE retaliază și UK nu se alătură eforturilor, pot fi exploatați drept veriga slabă. Dacă da, unde sunt mulți, puterea crește.
Deocamdata Trump a pus tarife la masini, aluminiu si otel din uk – la astea nu renunta cu nicio politica din lume si personal ii dau dreptate, desi noi suntem aia de suferim, nu e deloc o masura absurda.
Speranta UK e ca daca face puppy eyes si ii aduce scrisori scrise de mana si zambeste frumos nu va primi tarife SI nici NU va fi nevoie de concesii cu alimentele si NHS.
Plus, sa puna si ei tarife inseamna cost si mai crescut la nivelul de trai si na, probabil conteaza la alegeri.
cum ii ziceam si data trecuta: tarifele la aluminiu sunt de o imbecilitate rara. Mi-e lene sa caut despre otel
La masini..plm, masinile din uk
Ziceai degeaba, că nu e așa. E material strategic. Joacă și tu Civ5.
La mașini – așa e că nu ți-ai făcut tema, nu ?
Dacă la aluminiu, UK exportă doar în valoare de vreo 440M – adică mărunțiș, pe automotive, UK are 14% din exporturile cu US . Nu-s numa Jaguri și Range-uri. Sunt și BMW-uri ( Mini-uri) și Mercedesuri care se fabrică în UK și dacă lasă o portiță , pot profita și alți producători europeni de fabricile pe care le mai au in UK.
aham. Si otel tot de vreo 400mil exporta.
Nu stiam de masini. Mai ales ca vorbim de partea ailalta a drumului :P. Dar, 7mld e niste export
Bre. Aluminiu e material strategic, asa ca nu e amuzant ca tu sa tarifezi importul lui? Sa faci toate produsele, care folosesc aluminiu, mai scumpe?
Ti-am zis si atunci. America importa numa din canada de 3.x ori mai mult decat produce. Iaca, mai lua si de la engleji. Deci este evident ca nu ai cum sa produci sa acoperi diferenta. Dar tu tarifezi. Face sens.
In teorie era un plan bun si aluminiul dupa parerea mea daca le lua si el pe etape si nu populist.
Intai era normal sa creasca productia si sa scada pretul la energie cu drill baby drill – DACA, ca nu vad semne de productie marita deocamdata, adevarat ca e si devreme – si abia dupa sa puna tarife la aluminiu. Gen oamenii cu ce sa produca acum aluminiu, cu chibrituri?
Pai aia zic. Nu ca “de ce aluminiu”. Ci “cum pula mea iti maresti producția de 5 ori? Cu ce, cu cine si cum”
Intre timp chinezii au zis: ah, tarife? Nasol. Ia sa nu mai lasam firmele sa investeasca in US. Nu erau nici aia multi, vreo 5mld.
Tot intre timp americanii is suparati ca UE nu prea mai vrea sa cumpere arme de la ei. Aproape ai zice ca “noi o sa le vindem produse mai proaste” nu e o strategie buna de vanzare.
pai e un război, că de aia se spune ”trade wars”. Dă și ăla, dă și ălălaltul, ce vrei.