Și cred că asta e că am făcut miere pentru 3 ani de-acu-ncolo, minim. Să dau și la rude și la pretini. În sensul că nu cred că le mai luăm altă miere, le-o redistribuim.
Că ce zic eu aici? Prima extragere, scos prin sondaj cele mai prime rame de cat 1/2.
17 borcane – polifloră.
Iar aici facem o paranteză. Am zis în primul articol din miniserie și tot zic din 2018/19 de gustul mierii din copilărie.
Ăsta e – garantat, l-am regăsit. Fix așa, fix cum mi-l amintesc, m-am bucurat ca un copil și-am gustat miere cu ochii în lacrimi și nu era numai de la afumătoarea cu cârpă de bumbac ( suntem încă pe stil vechi, ca-n comunism ), ci de la gust și de la amintiri.
Am extras apoi mierea de salcâm , bună și aia, unii ar zice că mai bună, dar dau cu veto, că mie nu-mi trezește aceleași amintiri.
Fericirea e ceva de genul ăsta – să poți lucra cu familia ta, să poți trăi cu familia ta cu amintirile tale.
mișto rău de tot. da’ rău rău…