Conceptul de dreptate si pedofilia

Voiam sa scriu demult un articol despre justitie, dreptate si cum eu nu cred in niciuna, iar acum e momentul de a le lega in context.

Nu am loc pe facebook de  reactii legate de cazul recent al politistului pedofil.  Adica, am dat si eu un share intitulat, trolly, – Siguranta si Incredere.

Nu am nimic de spus legat de “de ce nu l-au descoperit mai repede politistii, ca era d-al lor si de ce nu se fac teste psihologice mai bune”.  A zis Eftimie ceva despre asta si acopera oarecum discutia, chit ca ministrul de interne a cerut demisia sefului politiei pentru asta, chit ca prim-ministrul nu-i chiar de acord si e posibil s-o demita pe ea, lol – pana la urma tot e mai bine  ca exista oarece reactie , decat daca era un preot, Pomohaci stie mai bine.  Nu politica vreau sa discut, oricum

Ma distreaza asta de mai jos.  Bine,  ce crede o vedeta TV nu e reprezentativ pentru justitie, dar parerea exista si e generalizata.  Ca pedofilia merita pedeapsa cu moartea.

Eu sunt de acord cu  actiunea lui D.K. si are o cu totul alt aspect decat “pedeapsa pentru pedofilie”.  Reinterpretarea e gaunoasa.

Zero

In primul rand ca pedofilia e un comportament sexual deviant,  la fel ca homosexualitatea, sau zoofilia. Cine o o arde in PC-uri cu “homosexualii sunt la fel ca noi” poate sa-si suga pula, dar la alta masa.

Diferenta care incrimineaza pedofilia si zoofilia ( intr-o oarecare masura) si nu incrimineaza ( sau nu ar trebui sa incrimineze implicit) homosexualitatea este reprezentata de cui se aplica si de faptul ca in primele doua cazuri exista victime, sau potentiale victime.

Esti liber sa fii deviant daca-ti gasesti un partener in masura sa decida pentru el si sa-ti impartaseasca viciul. Eu sunt homofob ( probabil risc sa fiu amendat sau arestat pentru ce spun), dar nu ca ma deranjeaza modelul homosexual, ci e o reactie cauzata de  experienta mea anterioara cu homalaii din Romulania. Nu, nu mi-a dat-o nimeni la caca, inca. E ca un fel de jurisprudenta aplicata individual. In rest, plm, ii privesc la fel pe toti: “Coaie, sunteti bolnavi, dar daca nu faceti victime, e ok, ca le am si eu pe ale mele.” Daca te uiti in gura lu’ Freud, cred ca toti suntem afectati de vicii sexuale, pe de alta parte mie-mi place mai mult parerea lu Jung, da-l in pula mea pe mosul ala pervers.

Natura umana e perversa, vine la pachet cu gandirea elaborata si  asocierile simbolice . ( Stiu ca exista suficiente cazuri demonstrate de comportament sexual deviant si-n lumea animala, nu despre asta e vorba)

Prin urmare sa pedepsesti pedofilia, care-i o afectiune, cu moartea mi se pare sa fii “un pic” mai intolerant decat sunt eu.

Unu

Pedeapsa se aplica infractiunii de viol si tine de context si raportul de putere.  De sex fara consimtamant, iar factorul agravant si paradoxal e ca-i vorba de un copil, care nu-si poate acorda consimtamantul pentru ca e clasificat ca incapabil de astfel de decizii.  Prin urmare pedofilul nu are nicio sansa reala de a-si manifesta deviatia intr-un cadru fara victime, sa zic asa.  Nu ca le iau partea, sau ca imi pasa daca ii omorati pe toti, din punctul asta de vedere, plm, enjoy si vreau popcorn si loc in primul rand la show-ul de executie. Explic doar situatia.

Hai sa va explic altfel. Cand un copil simte o atractie sexuala fata de alt copil nu-i pedofil, nu?

Daca isi manifesta atractia sexuala fata de copilul ala nu este arestat pentru agresiuni sexuale, sau pentru pedofilie, nu? Desi, va pot arata in ziar cazuri de copii care au intretinut sau au incercat sa intretina raporturi sexuale si nu prea, sau nu in toate cazurile a fost vorba de viol.

Nu stiu daca ar trebui sa fiu arestat pentru asta dar prima mea relatie sexuala, hai sa ii zicem tentativa,  se intampla pe la 6 ani cu o partenera de 5.  Desi eu am chemat-o pe la mine sa ii arat jucariile – fara nicio ghilimea, ca nu ma gandeam la asta, maxim s-o pup, poate,  ea si-a dat pantalonii jos prima si mi-a si explicat cam ce ar trebui sa facem si nu mai intru in detalii, va spun doar ca nu a fost vorba de vreo agresiune sexuala, mai degraba un exercitiu de cunoastere, nu-s pedofil, nici macar nu-mi plac copiii, daramite sa ma atraga sexual si totusi problema se punea altfel daca in locul meu, sau in locul ei ar fi fost un adult. Din motive evidente.

Cand un om le baga degetul in cur copiilor prin lifturi, aia e in mod clar o agresiune sexuala, o poti asimila violului, iar individul trebuie retras din societate ( habar nu am daca asa ceva se trateaza, dar banuiesc ca nu,  prin analogie cu homosexualitatea) nu pentru ca are o deviatie, un fetis, ci pentru ca nu si-o poate controla, e periculos social si creaza victime.  Ca Dan negru si Trump vor pedeapsa cu moartea pe tema asta  nu-i treaba mea si nu-i neaparat o problema . Singura problema e ca pedeapsa nu se asimileaza unei afectiuni, sau unui individ bolnav, ci unui individ care-i iesit de sub control, care a cauzat victime si care-i periculos social. Prin urmare, pedeapsa-i pentru viol si agresiune, nu pentru pedofilie, ba, haterilor.

Doi:

Pedeapsa. Toata lumea il aplauda ca focile pe D.K.  Ca ce erou e el. Nu zic nu, doar ca ce-a facut el e interpretat gresit.

Omul si-a cautat dreptatea in mod legal si nu s-a putut. Nu se poate. Din doua motive.

In particular, in cazul lui, agresorul era in masura sa influenteze justitia, iar probele aduse nu erau credibile conform standardelor in vigoare.

In general, in cazurile de genul asta nu exista o solutie justa, nu exista “undo”, nu exista o actiune care sa repare raul facut. Puteti sa veniti cu parerile a 1000 de judecatori si cu 5000 de carti de filozofie, eu va spun atat. Dreptate nu exista in cazul asta. Nu poti indrepta. Exista notiunea de compensatie pentru  deranjul suferit de victima si apropiatii lui si notiunea de indreptare a delicventului, sau retragerea lui din societate pentru a preveni astfel de fapte pe viitor. Dar nu-i dreptate, e doar o solutie numita sentinta si care serveste un concept numit pompos justitie cand, in cazul de fata, ar trebui sa se numeasca “instanta compensatorie”, in cel mai bun caz.

In cazurile de procese civile, unde miza e una materiala exista notiunea de dreptate. Bai, mi-ai dat foc la casa dar nu a murit nimeni. Plm,  cat costa casa si deranjul?  A, ca erau amintirile copilariei mele acolo, ca noua casa n-o sa fie niciodata ca cea veche, plm , get over it.

Te-a violat un om? Naspa. Daca-l violezi inapoi nu prea indreapta lucrurile, ai sa ai doi oameni violati in loc de unul, sau poate lui ii place, nu prea poti fi sigur de rezultat.   Si oricum, s-ar putea sa nu observi ca asta te face sa te simti mai bine. Nu exista buton de Undo. In plus, daca agresorul exista in libertate, exista intotdeauna temerea ca ar putea repeta  actiunea – din moment ce nu l-a oprit nimic s-o faca prima data, nu? Poate crede ca a fost violat un pic cam mult in schimb si vrea sa compenseze asta cu un nou viol, sau poate i-a placut si mai vrea, cine stie. Chiar daca te adancesti in filozofie nu ai reper de dreptate.  Daca-l omori, plm , parca e un pic cam mult ca sa numesti asta dreptate chiar si la prima vedere, tu esti in viata, asa distrus psihic, dar viu, ai sansa sa te recuperezi, iar el nu.  Nu prea-i nimic just aici. In plus e vorba de aspectul de cauzalitate, care face pedeapsa cu moartea injusta, chiar in cazul crimei.  Daca tu ma omori pe mine, e evident ca eu nu te pot omori inapoi, deci se pune problema cine o face si cu ce motivatie.  Motivatia apasa de obicei pe apartinatori. De cele mai multe ori omul ucis e al cuiva. Acela vrea compensatie, ca de reparatie nu prea poate fi vorba. La indemana este “sange pentru sange”, care ar putea stinge starea de necesitate creata.  Daca apartinatorul meu vine dupa tine si-ti ia gatul, la prima vedere s-au inchis conturile, da-n realitate tu ai alti apartinatori, care s-ar putea sa nu fie de acord cu ideea.  Ce vina au ei ca sa li te rapeasca cineva? Ei vor avea in continuare nevoie de compensatie, caci, cum spuneam , de reparatie nu poate fi vorba. Si poate si ei vor sange.

Motiv pentru care avem constructia artificiala numita justitie, care imparte pedepsele, care se asaza convenabil cumva deasupra tuturor si iti tot spune ca asta-i legea si “don’t hate the players hate the game”, dar care nu face vreodata dreptate, ci doar imparte compensatii, si retrage indivizi din societate, incercand sa-i repare pe ei, nu atat din nevoia de a indrepta oamenii, cat din cea de a reduce costurile cu cei scosi din societate. De aia in unele state exista pedeapsa cu moartea. Plm, daca esti stabilit ca irecuperabil pentru ce-ai facut, societatea nu mai are incredere in tine vreodata sa fii printre membrii ei, zbang! si gata, cut the losses.

Ceea ce inteleg e ca societatea nu are incredere in pedofili. Privit din perspectiva medicala, da, probabil ca nu se vindeca vreodata. Privind din perspectiva sociala si legala, daca vor fi vreodata in stare sa se auto-controleze si sa nu mai reprezinte un risc pentru ceilalti? Nu stiu. Nu-s medic, nu-s psiholog.

Tot ce stiu e ca nu pedofilia se poate pedepsi cu moartea, ci eventual agresiunea si abuzul si ca pedeapsa cu moartea nu reprezinta dreptate. E ceva ce poate as aplica si eu indiferent de ce fluiera arbitrul, plm, uneori chiar e nevoie sa mai bati si arbitrul pe teren cand si-o ia in cap ( aici este ceea ce a facut D.K. ) cu risc sa-ti iei cartonas rosu, dar nu este dreptate.