Șoapte la ureche: Auchan

E a doua oară în ultima lună când aud în Auchan, o casieră informându-le pe altele ( nu-s aceleași)  cum că a auzit discuții despre cum Auchan încearcă să se vândă și că e în discuții să fie preluați.

E un pic ciudat si nu am incredere in casiere, ca Auchan au preluat in 2015 magazinele Real,-  ( ale Metro Cash & Carry, care a renuntat la tipul asta de retail  in Romania si pana acum posibil sa fi renuntat de tot la lantul Real,-.

Iar in 2017 Auchan au preluat si magazinele OK ( 3 magazine, ne-cine-stie-ce) .

Dar daca astia se vand, intrebarea e :  Cui ? Si cine poate sa ii cumpere? Nu cred ca business-ul de retail a mers prost in ultimii ani in Romulania, dimpotrivă, românilor le-a crescut bugetul de consum pe cap de vită furajată, inclusiv calitatea furajelor de import cumpărate.  Adicătelea, dacă astora le mere prost, cine ar putea sa-i preia? Mă-ndoiesc că ceilalți franceji, de la Cora, ar putea să.

În fine, poate e ceva ca la radio Yerevan “n-o fi mașină, o fi bicicletă și poate nu se dă, se ia”. Am zis și eu aici ca să rămână notat, în caz că se concretizează ceva. Chiar sunt curios care e nivelul de scurgere de informații printre angajați.

În alte știri, tot la a doua bârfă de gen am asistat și în ceea ce privește personalul și migrația forței de muncă. Zicea o casieră că-și dă demisia că a găsit să lucreze controlor de calitate la nu știu ce fabrică din Chitila. Mai sunt fabrici prin București ? Pe mine asta m-a șocat și faptul c-a zis că banii sunt ”cam la fel, dar măcar e mai bine la muncă.”  Iar aici e ceva ce mă pune pe gânduri, că aveam impresia că munca de casier e relativ ușoară ( plm , nici calcule nu mai trebuie să faci în epoca noastră) și prost plătită și credeam că munca de controlor de calitate e mai dificilă și un ceva mai puțin prost plătită, nu? Adică, oamenii ăia asigura calitatea produ..bla-bla. Dar nu e asta știrea , ci că doamnele discutau de o a treia casieră, care nu a mai venit  la muncă brusc, fără preaviz, că s-a mutat in UK. Că are pe fie-sa la școală și a dat-o la școală acolo să-nvețe engleză iar ea s-a angajat casieră la supermarket acolo și că aci oricum nu se descurca că nu-i mai plătea ”ăla” pensia alimentară de nu știu când. Just, pula mea. Asta înseamnă să fie coadă la casă. Și asta că eram la ălea ”automate” – nu râdeț’.

Probabil doamna merită ceva premiu de cea mai inteligentă casieră în viață.  Adică-s pe undeva sigur-sigur  că nu duce cine-știe ce viață bună acolo, dacă lucrează casieră pe la vreun Tesco sau ADSA, da’ măcar copiii au o șansă semnificativ îmbunătățită. Genu’ de femeie cu coaie.

Iar mind blowing e că asta era a doua discuție de gen. În prima cu două luni înainte,  venise o supraveghetoare  ( șefă de casiere, cum s-o numi) și întreba că unde e [altă casieră].

-Nu mai vine, a plecat în UK.

-Păi, așa fără preaviz, fără demisie?

Lol, îmi venea să râd. Și-a ratat casiera de carieră în supermarket ( sau invers?), n-o mai primesc ăștia înapoi, probabil că-i opresc și ultimul salariu, dacă i l-or fi plătit pe penultimul, gen :).

Bine, eu azi doar dau publish la articolul ăsta și scriu finalul. Primele 25 de rânduri le-am scris acum o lună. Nu am mai fost recent la supermarket să văd dacă mai e vreo casieră măcar.

Bate vântul depopulării tot mai aprig și mă gândesc dacă-n final, în ideea că aș rămâne aici, aș ajunge jupân într-o țară puțină, sau cel mai prost din curtea școlii?