Transformare

În ultimii 8-10 ani din viață tot am fost pe la balta asta la pește.

Era liber de acces, toată lumea o rupea cu undițe, alături, plase și ce le mai trecea prin cap.

Doar că din cauza supraexploatării nici nu mai dădeai ochi de pește mai mare de o palmă , o palmă fiind o excepție oricum.

Așa sunt oamenii. După ultimele alegeri am înțeles că primarul local sau cineva din anturaj ( nu cunosc bine satul, nu știu detalii ) au preluat balta asta pentru amenajare cu fonduri europene și plm și au excavat puțin fundul, au alimentat-o cu apă și au făcut un zăgaz pentru a controla nivelul și au interzis pescuitul. O vreme. Acum s-a deschis balta. Da’ cu reguli.

Prima regulă e că costă 20 de lei de băț accesul pentru o zi. Fără bon fiscal sau factură, normal.

Și pescuiești cât vrei, oricum nu sunt fan catch and release.

Cât vrei, dar numai caras, fără crap sau salontă. Nu ai voie să pleci cu de-alea acasă.

Adevărul e că se prinde. Și mai mare decât înainte. Am văzut băieți care scoteau carcasă după carasă. Eu nu am prins nimic și îmi era un frig de îmi tremurau coastele. Deh, dacă am mers pe baltă la 8 dimineața echipat de promenadă.

Totuși parcă un pic prea mulți pescuitori pentru peștele ăla.

Oricum ar fi, balta arată mai bine decât înainte. Ce-i rău e că nu poți implementa cât de puțină organizare, dacă asta nu include interesul unui privat. Aka profit. Altfel, e “al nostru” deci “bebelușelor, jaf!”.