Când copiii îți fac capul pătrat în mașină iei masuri. Cum nu poți să deschizi ușa și să îi arunci din mers incepi cu restricții, le tai puncte, îi ameninți că îi desparți , le pui muzica pe mute, mai te stropșești la ei, mai se răstesc ei la tine. Poate-ți trag și vreuna.
Până la urmă trebuie să faci ce trebuie și îi desparți, adică îi pui pe rânduri de scaune diferite. De aia e utilă o rablă cu 7 locuri pe trei rânduri de scaune, dacă ai mai mult de un copil de transportat. Gen “bă, care nu e cuminte îl bag în portbagaj ” .
Și după aia incepe drama și tăvăleala , că nu se poate, că ei se iubesc, că nu pot sta despărțiți, și “mu-ha-ha” și “mi-ho-ho”, de mai că mă bucur, în sfârșit, să îi mai văd și pe copii suferind, că eu unu-s sătul. Și se apucă de artă, după care o dau din ✋ în ✋ până le iese de o revistă de benzi desenate.
Care-i chiar reușită.
cam s&m: dad e happy cind kids are sad 😉
Nu. Imi place sa vad copiii fericiti, dar nu pe nervii mei.
nu era o afirmatie. era o interpretare a primului desen. unde un barbos “ha-ha”..
:))). Nu e niciun barbos. E o femeie acolo. Bunica la copii. Eu sunt doar in scena doi si eram barberit, te rog frumos :).