Prizonierii propriilor aspirații

după  o  nuvelă de Mugur Isărescu

Candva în anno domini 196X, după nașterea tatălui meu, părinții lui săraci, având două joburi simple la spitalul din localitate construiau cam cu forțe proprii, inclusiv turnând și arzând cărămidă, o căsuță de 2 camere. Odăi. În condițiile vremii, cu buda la veceu și țurțuri la puță, desigur.  Avea în momentul ăla  vreo 30 de metri pătrați utili + beci, iar construcția a durat sub un an. Ulterior, în circa 5-10 ani,  au mai anexat 2 camere din cărămidă, în spate , ducând spațiul util  pe la vreo 55-60mp.  Când am făcut eu ochi, prin anii 80 , curtea era deja plina de acareturi: grajd, cotețe de porci, magazie, pătul, fânar, o mică bucătărie de vară în curte, o alta bucătărie de vară din lemn , care ulterior s-a transformat într-o anexă de locuit cu 2 camere ( casa mică)  și + 20mp la spațiul util , asta-i presupun sa urci pe equity ladder varianta de la țară.

Dar să nu derulăm așa repede. Să ne întoarcem în 197X, când bunicii mei  se apucau de construit o altă casă, pentru fiul lor cel mare, care urma să își întemeieze o familie. De data asta erau mai în bani, copiii lor mai mari, au pus umărul mai cu talent și au ridicat o casă din cărămidă, cu 2 dormitoare, bucătărie, cămară, sală închisă ( verandă), în total vreo 70mp.  Să notăm c-au trecut nu mai mult de 10 ani.  Fiul lor cel mare s-a mutat în casa aia acum vreo 6-7 ani, când a ieșit la pensie. Trololol. Până atunci a locuit într-un apartament pe care i l-a oferit partidul și pe care ulterior revoluției l-a cumpărat cu bani de țigări, dar fără să se lase de fumat. S-a lăsat mai târziu totuși, că s-au scumpit ( aka s-a dus dracu’ și leul și salariul lui) de nu și le mai permitea .

Într-un ultim efort al bunicilor mei, în anii 198X, după ce a cumpărat tata un lot de pământ să-și facă el casă, la început de ani ’80, au construit o casa pentru copilul cel mai mic.  Și mai mare.  3 dormitoare mari , mai mari decât am eu în apartamentul de la București,  bucătărie,   beci, magazie deasupra beciului, baie . Tot așa cu participațiune de la toată familia.

Cred ca-i mai mare de 80mp.  Casa aia a durat ceva, nu-i pe deplin terminată nici acum . Din mai multe motive.  Unu ar fi  că s-au întins cam mult în timp ce-au îmbătrânit și s-au împuțit și vremurile.

Al doilea, că celălalt copil nu s-a mutat încă acolo – presupun , pentru că nu a ieșit încă la pensie, lol, și că s-a căsătorit, lucra la oraș și a primit apartament de la tata Ceao, trololol, și nu a mai avut nevoie să termine casa aia. Iar după ’90 lucrurile au mers greu, poate știe domnu’ Isărescu de ce.

Probabil pentru că ne-au ținut și el și ceilalți, ”prizonieri ai propriilor aspirații”, lol. Cât de adâncă și duplicitară e expresia asta, care caracterizează soarta românilor care am mai rămas pe aici.

Cum ar veni, cel mai fraier din faza asta , pare să fie tata, că el nu s-a mutat la oraș, nu a primit apartament de la tata Ceao, și-a rămas în casa bunicilor.  Poate, dar  nu a suferit prea tare, că-n ’86 cumpăra cu banii jos ( 80, 000 de lei)  , că e păcat să iei credit de la bancă și să fii prizonierul propriilor aspirații, casa asta, în care stau eu acum când merg la țară.    Și până în ’89 a mai adunat 80,000 de lei  banii  jos, cu care voia să cumpere un apartament cu 3 camere în oraș, dar pula mea, era încă comunism, i-au mai tras ăia și la muie : ”Tu câte dracu’ case vrei, bă, să cumperi, că deja aveți toți din familie cu câte una mai mult decât aveți voie”.  Trebuia să divorțeze de mama, să…în fine. A lăsat-o așa.  În familia mea nu a fost nimeni  pe combinații de de partid, turnatori, sau muncitori în poziții cheie de unde să poți să furi. Au muncit toți, și servicii, și agricultură, pe brânci, pe vremea când chestia asta nu era subzistență că foamea umbla pe străzi printre oameni și poate au mai înșelat ei statul pe ici pe colo, pe la vreo taxă și autorizație, dar asta e, era munca lor și nimeni nu-i sfânt. Am zis că părinții lui tata au fost săraci și proști?

De ce sunt importante aceste aspecte? Pentru că zice domnu’   guvernator:

Se spune că oamenii care şi-au luat case au devenit robii băncilor. Nu au devenit robii băncilor. Ei au devenit prizonierii unei aspiraţii pe care doreau să şi-o îndeplinească, de a-şi face o casă. De a-şi face o casă rapid, fără să aştepte 20-30 de ani, dotată de la început, pe care s-o plătească în 20-30 de ani.

Și mai zice:

Eu am trăit în copilăria mea maniera în care se făceau case. Nu erau pe atunci credite…reușeai după 20-30 de ani să-ți construiești casa. Se spune că cei care și-au luat case au devenit robii băncilor. Nu e adevărat. Ei au devenit prizonierii propriilor aspirații

Copilăria și adolescența lui Isărescu au fost undeva între anii 1955 și 1965.  Într-un loc apropiat de acela pe care l-am descris eu mai sus.

Carevasăzică minți, domnule Isărescu, minți cu spume.  E adevărat că timp de 20-30 de ani oamenii își îmbunătățesc casele. Dar de la asta până la discuta de plata pe 30 de ani a unui coteț la etajul 15 al gropii de gunoi, cu drumuri de nămol ( la mine în sat au asfaltat drumurile principale in 197X,  apropo), e un lung drum demagogic.

Și genul ăsta de discurs chiar îmi face scârbă.

Să nu care cumva să cădem în păcatul de-a ne dori o casă mai devreme de vârsta medie de pensionare, că-n rest totul e ok, bancile-s bine , mulțumim,știm. Nu prea-mi pasă de Iliescu c-a trecut mult timp de când nu l-am mai văzut, dar cred că am să-i fac o pagină .

 

 

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
16 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Mad
Mad
6 years ago

Eu nu inteleg de ce se pune problema asa cand tot occidentul are casa/masina/cumparaturi pe credit. Aia nu sunt indatorati toata viata? Ai mei nu au avut casa gratis si nici eu dar am reusit sa ne platim creditele. E adevarat ca am sacrificat vacante, aparatura electronica dar a fost o chestie de prioritati. De exemplu nu mi-am luat cuptor cu microunde si cand am avut bani sa iau am aflat ca e mai sanatos cu convectie 🙂 Eu nu agreez ideea descoperirii de cont sau a credit cardului pentru nimicuri sau masina. Pentru asta se pot strnge bani .Dar… Read more »

Webby
6 years ago

Carevasăzică minți, domnule Isărescu, minți cu spume.

Minte Isarescu. Ce surpriza !!! Doar nu te asteptai sa ia partea oamenilor care muncesc in tara asta, si nu a bancilor. Spune-mi ca nu te asteptai la asta. Sigur ca bancile sunt niste sfinti care nu iau spte piei de pe om cand l-au prins cu un imprumut, care nu au avut clauze abuzive si oneroase, care nu au pierdut procese pe clauze abuzive si oneroase, recunoscute in exact acest acest fel de catre justitie, care nu …

Manowar
6 years ago

Eu nu inteleg de ce se pune problema asa cand tot occidentul are casa/masina/cumparaturi pe credit.

Pentru ca difera

– rata de indatorare
– ce poti face cu ce-ti ramane
– ce casa si masina primesti de datoriile alea
– unde (ca zona)
– tara
– perspectivele
– siguranta
– conditiile de creditare (i.e poti vinde casa fara sa o achiti complet, poti sa o achiti complet inainte de termen cu o taxa modica, nu ai 1000 de comisioane de administrare etc)

Cam de asta. As scrie eu mai multe pe tema, dar nu asta e subiectul.

Mad
Mad
Reply to  Manowar
6 years ago

Pai eu asta am facut: am preluat de la primul proprietar contractul=el a vandut-o inainte de terminarea creditului. Rata a fost o treime din banii mei lunari.
Subiectul era ceea ce spune Isarescu. si nu-s de acord cu el
Imi aduc aminte de filmele americane de prin 90 cand vorbeau aia de a doua ipoteca pe casa. Deci marea majoritate asa si-au luat. prin toata lumea.Chestia cu comisioanele este jegoasa, . ai dreptate

Manowar
Reply to  Manowar
6 years ago

Vorbim de chestii diferite. Ma rog, sa nu o dam in afara vs inauntru, ca nu are rost.

Manowar
6 years ago

..si ca sa lamurim treaba aia cu prizonierii propriei plm. Chestia e ca un credit ipotecar nu ar trebui sa te faca prizonier. Ma rog, te-ai putea considera prizonier in sensul ca “de acum incolo” trebuie sa ai venituri cat de cat stabile, ca “de acum incolo” trebuie sa te gandesti sa ai si un buffer (in caz ca-ti pierzi sursa de venit o perioada) si nu mai poti sparge chiar tot salariul pe droguri etc. La modul ala “prizonier”. Tragedia in Romulania e ca te face prizonier pe bune – si da, esti prizonier al mafiei bancilor, in fruntea… Read more »

Alex
Alex
6 years ago

Dacă nu ar fi crescut preturile la imobiliare, România ar fi rămas la fel de subdezvoltata ca în anii 95. De fapt posibil să fi fost invers, mai întâi au venit banii și apoi au început să crească prețurile. Practic, au început să apară oameni cu bani, mare parte munciți pe afară, a fost o cerere mai mare decât numărul de apartamente disponibile și automat au crescut prețurile. Iar o dată crescute nimănui nu i ar mai conveni să dea înapoi pt că atunci toți ar pierde. Așa că respectivă pierdere s a transferat statului român prin programul prima casă.… Read more »

Manowar
Reply to  Alex
6 years ago

Nu cred ca ai inteles foarte bine cauza-efect.

Fery
Fery
6 years ago

@Alex: am si eu o intrebare: care pierdere mai exact se transfera la prima casa? Ca ala e un fond de garantii care are “pierderi” numai daca creditatul nu plateste, plus ca exista a 13-a rata pe care o plateste lumea ca sa creasca fondul ala. Tu zici ca de aia cresc preturile ca exista cerere mare, ca au oamenii bani. Atunci de ce e nevoie de programul prima casa? Daca sunt asa multi bani la cetateni in buzunare si toti vor sa-i cheltuiasca pe imobile, de ce e nevoie de credite cu avans aproape 0? Daca exista garantia statului… Read more »

Webby
6 years ago

..si ca sa lamurim treaba aia cu prizonierii propriei plm.

Fain scris, de ce nu dezvolti pe Opencube?

Manowar
Reply to  Webby
6 years ago

Ca nu ar fi frumos. Gen la Orbu am citit. Am comentat la el. Aia e.

Manowar
Reply to  Catalinx
6 years ago

Pai, te cred ca nu te superi tu, dar ma supar eu daca fac mizerii de-astea. Chiar asa, sa fur de pe tot internetul – si, mai rau, fara sa pun niste linkuri afiliate? Nu se face. Ce dracu’, vrei sa ajung blogger? Am un mortgage de platit….