Înapoi la oile noastre. Infrastructură

Luni ma intorceam din nou in Bucuresti, iar mai apoi acasa. Mai intai sa plătesc parcarea de la aeroport . Bă , oricum ai da-o la noi nu poate sa fie bine din diferite motive.

Ignor faptul ca parcarea e pe un singur nivel , adica in aer liber si ca cica ar fi insuficiente locuri. Spunea un coleg ca el a venit pe la pranz, nu a mai gasit locuri la long term si nu a avut decat sa lase rabla la termen scurt , 6 lei pe ora, sau ceva, 350 de lei pentru 3 zile. Pentru ca e chiabur si vine cu masina la aeroport. Putea sa vina si el cu metroul, sau cu trenul cum fac cetățenii civilizati.

Ignor si faptul ca nefiind parcare supraetajată, evident că mi s-a varsat cerul in cap de cum am pus piciorul in afara aeroportului. Ce atâta, puteam sa-mi iau umbrela la mine. Nu-i nicio supărare.

Mai greu de ignorat că-i un singur loc unde poti plăti parcarea pe termen lung. Un automat in centrul tuturor parcarilor, marcat, ce e drept, cu o tablă galbenă pe care scria cu negru, mai greu de observat cand te plouă în cap de te face ciuciulete și nu te uiti chiar în sus și nu stai nici bine cu dioptria mai ales cand te plouă pe ochelari.

In final am gasit-o si eram, desigur pregătit cu cașcaval în formă solidă, că aeroportul București , la fel ca și Metrorex, nu crede în carduri, tehnologii contactless și alte ghidușii păcătoase.

Dat banul, luat înapoi jetonul și plecat din parcare. Probabil că ați mai văzut voi pe feisbuci zilele ăstea poze cu ambarcațiuni eșuate prin București printre blocuri, nu le mai pun și eu. Așa ca ce vă prezint mai jos vi se pare, poate, ușor, de vară.

Așa și e până te fură volanul și te oprești în porumb, sau ceva.

După cum puteți vedea ( ignorați time stamp-ul de pe video, trebuie să-mi cumpăr altă cameră că pe asta nu am reușit s-o resetez ( nici nu am încercat) ), e un picuț de apă acumulată pe centrul drumului de centură București. Ok , nu ne pune nimeni nici pe mine, nici pe taxiul din față să depășim în condițiile astea, nu că mă plâng, deși e o șosea cu 2 benzi e bine să poți circula pe ambele – vezi mai încolo pe film de ce.

Pe de altă parte, strada a fost construită cu aplecare înspre centru , iar acolo sunt puse pietrele Jersey de separare, și nu-i executată vreo canalizare sau ceva. Apa pur și simplu se blochează pe șosea , pe banda a doua carese presupune că-i banda aia rapidă. În cazul în care nu știți, când mergi cu o roata prin apă, ca taxiul din față și ca mine, roata care circulă prin apă tinde să fie frânată, practic mașina ar vrea să-și schimbe direcția către parapeții de pe centrul drumului. Ca să compensezi asta, evident ții direcția armată un pic către dreapta, când apar porțiuni unde apa se termină mașina chiar se virează către dreapta, evident. Ideea e ca nu e chiar 10/10 sigur și indicat să conduci așa. Desigur ăstea-s detalii, nu intră în sarcina proiectantului de drumuri românești, e ca și cum i-ai jigni. Aici sunt toți ca taica Isărescu pe principiul – ”dar nu v-am zis, bă să mergeți încet pe ploaie? Ce pula mea vreți? ”

Și dacă vă uitați un pic mai incolo pe porțiunea de centură care nu are încă 2 benzi pe sens încet se și merge. Cel mai încet. În siguranță.

Mai departe am ajuns la țară. Noaptea. A mai plouat iar dimineața au început șanțurile să curgă. Cam așa.

Bă, de când au făcut șanțuri betonate și au mărit sistemul de canalizări nu prea se mai inundă lumea. Acum 10 ani și mai bine era apa prin curte pe la ai mei și de 50-60cm după unele ploi. Nu ne lua casele, nu ne lua animalele și rablele, dar era neplăcut.

Am aflat că încă se întâmplă pe o parte din sat. Pentru că o parte din sistemul de canalizare se oprește înainte de terenul unora care nu vor să treacă un șanț pe terenul lor, că le fură un metru din proprietate. Cum terenul lor e mai înalt, nu vor să cedeze metrul ăla că nu-s afectați. E de prisos să spui că 10 proprietari de terenuri ar putea ceda fiecare câte 10cm și s-ar face un metru de loc, că nu-i musai să ai terenul agricol bătut în cuie, oricum nu-s construcții pe el. Sau că primaria l-ar putea naționaliza pentru lucrări de interes public, cât pula mea să coste o fâșie de 1 metru de teren? Că le pot cumpăra eu singur toate terenurile vecine cu șanțul, darămite o sumă de săteni interesați?

Dar nu. După cum m-a lămurit o vecină, n-avem ce face, decât să ne uităm la apă cum crește și numai Dumnezeu poate să oprească ploaia.

Motiv pentru care nu am niciun pic de compasiune pentru cei cărora le-au fugit recent tractoarele, mașinile și casele cu viitura. Sigur, catastrofele naturale nu se pot evita construind canalizări mai bune. N-o să ajute, că există mereu o cantitate de precipitații posibilă, care depășește orice nivel rezonabil de planificare și administrare responsabilă. Dar câtă vreme în mentalul colectiv doar dumnezeu poate rezolva problema, chiar cred că e bine să-l lăsăm pe el să decidă care-s fraierii care trebuie impuținați.

Aparent, nu avem soluții decât paiul cel scurt.