Pe oriunde te uiți online, când se vorbelește despre traficul prost de pe puținele autostrăzi și accidentele create, sunt atât de mulți idioți care aduc teme stupide în discuție încât mă întreb cum, totuși, sunt atât de puține accidente din moment ce se ignoră cu desăvârșire realitatea.
Contextul în care scriu e articolul ăsta care explică cum în 3 zile din jurul crăciunului au fost 59 de accidente rutiere care au adunat 27 de morți.
Trei false probleme sunt aduse in discuție aiurea :
starea rablelor ( aka giorsete), legile care nu pedepsesc de ajuns, și infrastructura proastă, adică lipsa autostrăzilor.
Și cred că pot demola miturile ăstea direct de la temelie. Am să încep cu starea rablelor.
Cel mai des se arată (corect) faptul că, în România rablele trec ITP-ul pe șpagă. Așa e, eu am trecut aproape toate inspecțiile din România pe șpagă. Tot mă cac pe mine să scriu un articol pe temă. Niciodată, însă, nu am avut vreo problemă care ar fi putut duce la un accident rutier.
O dată am avut o problemă la frâna de parcare, iar ăia de la service, după ce au încercat juma de zi să o repare, au schimbat cablul, au pula mea, au zis să le dau 50 de lei că trece așa. În rest, parbrize crăpate și table indoite nereparate, sau cu vopseluri de diferite culori. Ultima oară nu am avut nicio problemă, absolut niciuna ( făcusem anterior revizia in service cu test de frâne, geometrie și suspensii, schimbasem parbriz, eram ganță), dar tot i-am dat inginerului o sutică să mă bage “acum”, ceea ce a și făcut, iar ITP-ul pur și simplu a evitat în dușmănie să-l facă, treaba lui de ce, oricum nu mă bazam pe el. Cert e că am văzut trecând și mașini cu defecțiuni importante. Niciuna cu probleme de frână de serviciu, sau direcție. Chiar și nenea care fentează inspecțiile tehnice într-un mare fel și poți să treci cu rabla ruginită, strâmbă, cauciucurile mai tocite așa, parbrizul crăpat, becuri arse, gazele după tine ca după Trabant, îți bate obrazul și te trimite în service dacă ai probleme de frânare sau direcție, sau dacă ai suspensii praf (amortizoare rupte).
Iar restul sunt chestiuni de detaliu.
UK pare-mi-se că e una din cele mai sigure țări din Europa, în materie de trafic auto. Inspecția tehnică nu este mai strictă decât cea din România. E doar mai serioasă. Încearcă tu să nu dai șpagă în România sau să nu cunoști inginerul de ITP să vezi cât de strictă poate fi inspecția aia ( aka cât de jegos poate să fie inginerul ăla, uneori abuziv, iar aici e cheia tuturor problemelor, lipsa de rezonabilitate).
În UK rabla medie e mai nouă decât cea din România, iar ăsta e un aspect care face rablele alora să fie mai bune.
În rest, am văzut mai multe rable în UK cu becuri arse decât în România, chiar și în Suedia, o altă țară printre cele mai sigure din Europa. Nici măcar nu te oprește poliția pentru asta, o rezolvi anual, la ITP, cred, dacă nu ai poftă mai devreme. Am avut și eu câte un bec de poziție ars, pe spate, le-am înlocuit mereu după vreo săptămână. În România nu am curaj să stau atât cu ele, că sigur mă oprește un Garcea care mă caută de mărunt, că pula mea, se știe că un bec ars a cauzat accidente – fix niciodată.
Știi ce am văzut în România și niciodată în UK, Suedia? Rable cu 3, 4 becuri arse. Că aici e diferența , lipsa de rezonabilitate.
E rezonabil să ți se ardă un bec și nu ai să-l poți schimba imediat . Încearcă să schimbi un bec pe față la orice mașină recentă și vezi. Tre’ să te programezi în service și nu ai să poți face nici asta rapid ( încearcă să te programezi în service pentru azi și vezi), în plus, nu suntem toți blogări, nu lucrăm toți acasă și nu o să încetăm a merge la lucru că s-a ars un bec – asta e nerezonabil. Iar becurile, le fac ăștia acuma să se tot ardă. O poziție, unu pe frâne, unul de număr, tot se arde într-un an și nu când ești liber sau n-ai treabă. De aia ai mai multe. Să fii văzut și să mergi cât de încet e nevoie, când nu vezi tu bine.
Dar la fel de nerezonabil e să ți se arda ambele becuri de fază, iar pe tine să te doară în pulă, să mergi pe proiectoare. Asta nu am văzut-o în UK, în România, da.
Nici să mergi într-un bec de fază scurtă, noaptea, cu 80-100 km/h în localitate. Zic asta în condițiile în care eu circulam cu 70 și am fost depășit.
Asta e nerezonabil.
Starea cauciucurilor.
În România mai vezi mașini cu pneuri complet futute. Dar nu, nu prea poți trece ITPul cu ele chiar în halul ăsta oricâtă șpagă ai da, că trebuie făcute niște poze, iar dacă sunt chiar așa nu se pot masca. Dar, în România de obicei ai două seturi se cauciucuri ( vară, iarnă) și faci ITP-ul cu ălea care sunt bune sau împrumuți o pereche de cauciucuri ok. Asta e nerezonabil.
În rest, în UK , în medie, pneurile sunt mai tocite decât în România, chiar și la mașini mai tinere, că nu prea le schimbă nimeni “de poftă”, ca în România, le schimbă cam toată lumea , când nu mai pot trece ITP-ul cu ele și foarte mulți schimbă doar pneul, pneurile care nu mai sunt valide. Ce daca celelalte pneuri au doar 1mm peste limită, dacă sunt peste, rămân așa. Și da, folosesc și ei cauciucuri SH. Multora nici nu le pasă ce e pe mașină, vorbesc cu ăla de la service să le pună un cauciuc ieftin cu care trec ITP-ul și fix aia se întâmplă. Nu are mai nimeni fițe cu cauciucuri de iarnă și DOT . Poa’ să fie anul de producție și 1900 toamna, nu-i pasă nimănui, că nu contează decisiv, decât dacă conduci nerezonabil de rapid sau imprudent.
Starea frânelor
Aș dori să încep prin a spune că nu am avut niciodată un accident din cauză de frâne proaste, sau cauciucuri uzate, deși am condus rable fără frâne deloc, sau cu cauciucuri de se vedeau sârmele prin ele ( anii de glorie ’90-2005), în unele cazuri nici nu aveam permis, în unele cazuri era iarnă. De fiecare dată când am avut un accident, am pus pe cineva în pericol, sau am ieșit în decor, dar de fiecare dată, a fost vorba de neadaptarea vitezei la condițiile de trafic, sau la condițiile rablei.
Am mai auzit la cunoștințe că se văitau ba de frâne, ba de cauciucuri, ba de pula mea. Intrebarea mea e mereu două:
1) E prima oară când mergi cu rabla aia?
2) Cu ce viteză?
Orice șofer, chiar și un începător, se prinde cam în câți metri se oprește rabla lui, în funcție de viteză, după câteva sute de km, și poate aprecia cam cât de repede poate merge și la ce distanță față de ăla din față pentru a fi în siguranță.
Lucrurile se împut mereu când omul e nerezonabil. Are o rablă futută și merge mai repede decât viteza la care se poate opri în siguranță, sau mai repede față de cât mai poți ține rabla pe drum. Sau .
Cu excepția a fix două chestii foarte importante legile sunt mai stricte în România.
1) Viteza.
2) Responsabilitatea.
În România viteza nu e importantă. Nu numai ca penalizare și impunere ( radarele ascunse sunt o glumă proastă), dar în cazul unui accident e importantă prioritatea. Coaie, aveam prioritate, ce dacă eram avion, trebuia să se asigure, ce m-a luat mă-ta pe radar?
Nu numai că organele de constatare nu insistă aici, dar și percepția populară e aceeași; că ai prioritate la orice viteză.
Dacă ai cauzat un accident cu victime ai să ai dosar penal și cazier, eventual o sentință cu suspendare, cu singura condiție să ai cazierul curat, că orice om are dreptul la o greșeală, chit că e cu morți. Se face tam-tam că se aplică doar la politicieni și alți sus-puși, dar nu e adevărat. Legea prevede că oricine poate beneficia de clemență și suspendarea sentinței în anumite limite, în cazul lipsei intenției (greșeală), iar limitele cuprind accidentele rutiere. Condiția e înduplecarea judecătorului, iar pentru asta ai nevoie doar de un avocat decent, deci ceva bani.
Cunosc pulifrici care au omorât oameni aflați în afara carosabilului, care (șoferi) erau dovediți in stare de ebrietate și care au primit “cu suspendare”, ei fiind efectiv niște nimeni. Nu cunosc/ nu am auzit de nimeni care să fi făcut pușcarie (executare) pentru vina lui dintr-un accident de circulație , ca fiind conducător de automobil proprietate personală; am auzit de șoferi de autobuz/ microbuz.
Nu e că Huidu, că Orban, că Chițoiu. Cam tuturor ni se acceptă iertarea păcatelor, dacă ne căim și plătim indulgențe, desigur.
Și cam asta e tot pe parte de lege. Tot ce contează. Avem, altfel o lege care e foarte drastică dacă bei un pahar ( la propriu, doar un pahar). La ce pula mea bun să îmi suspenzi permisul și să mă jupoi de bani pentru o dușcă, deși nu poți dovedi concret că voi accidenta pe cineva după un pahar, dacă după ce îl omor mă ierți?
La ce pula mea e bun să îmi suspenzi permisul dacă trec pe roșu la limită, sau că nu am fost atent la semafor deși nu am lovit pe nimeni ( că eu mă concentrez mai degrabă la pietoni și la rable decât la semafoare, de exemplu – și nu, nu am avut permisul suspendat vreodată, până acum) dacă atunci când îi lovesc, eu trecând pe roșu, se acceptă ca o greșeală și sunt iertat.
În țările mai civilizate există o măsură a sancțiunii, care presupune o două chestii: că ești rezonabil și responsabil.
Poți să bei un pahar dacă vrei și nu o să îți suspende nimeni permisul, nici nu o să îți testeze alcoolemia dacă pari treaz, eventual mai întâi îți verifică reflexele și dacă agentul are dubii, îți testează alcoolemia, că ceea ce e important e să fii apt să conduci nu în detaliu ce, dacă și cât ai consumat. Iar dacă e peste limita rezonabilului ești responsabil. La modul, pușcărie, muncă în folosul comunității, anulat ( nu suspendat) dreptul de a conduce, nu doar “dosar penal”, eventual cu NUP, care nu înseamnă nimic în România. Iar dacă produci un accident cu victime în stare de ebriebeat, să zicem că ai cam belit pula.
În România se prezumă că dacă azi ți se permite un pahar la bord, mâine ai să bagi 2 și poimâine 3 sticle, deci o să ți se suspende permisul de la primul cu care ești prins, ca să nu ne mai obosim cu suspansul. Ceea ce e amuzant e că, la romulani, logica asta se cam aplică, că așa gândește românul. Dacă nu m-a prins cu un pahar, merge și pot să conduc beat pulă, că, realist tot la permis suspendat se rezumă treaba oricât aș bea ( aia cu dosar penal si NUP peste 0.8 la mie e o glumă) și cum dacă mă prind oricum îmi iau permisul sau șpagă începând de la prima gură de alcool, așa că de ce să fiu rezonabil și să mă gândesc la consecințe și la motivul pentru care e regula asta, nu ăla că trebuie să suspendăm permise.
Falsa problema a lipsei autostrazilor si a drumurilor proaste.
Da, e o problema cu infrastructura rutiera. Da, e construita prost, dar nu neaparat in sensul ala.
Este desigur un motiv de frustrare faptul ca nu sunt autostrazi si relativ toata lumea ( nu ma exclud de la categoria asta de nesimtiti) circula mai rapid decat limita cu diferite scuze ( eu am masina buna, eu sunt super sofer, ma grabesc) unele aprecieri tin ( faptul ca ai masina buna si ca esti super sofer ) in masura in care sunt realiste, si intr-o oarecare limita. Nu poti sa circuli chiar oricat de repede in orice conditii facand presupuneri si aprecieri despre cat de bun esti tu si rabla ta.
Altele nu tin, faptul ca te grabesti nu inseamna ca pericolele te vor evita, sau vei avea mai mult bulan, gen asta nu e un motiv, e strict o cauza pentru accidente si e bine să ai cu ce compensa . Un ego ridicat și o rablă care a trecut ITP-ul pe nașpa nu sunt atuuri, te fac doar nerezonabil.
La fel de nerezonabil e să te aștepți de la ceilalți să fie super șoferi, super pietoni, sau bicicliști și să compenseze cu atenția si prudența lor suplimentul tău de viteză, eventual și erorile de percepție ( și ale tale și ale lor) cauzate de viteza ta peste limită. Dacă ar fi după mine aș zice că orice prioritate ar trebui pierduta de drept dacă ai depășit viteza, sau dacă ai consumat alcool și în cazul unui accident care implică ăstea două premize din partea măcar a unuia dintre șoferi, ar trebui plecat de la minim culpă comună, în defavoarea șoferului care a “îndeplinit” una dintre condiții.
Și stabilite ca aspecte prioritare ăstea două. Viteza și calitatea de sobrietate.
Adică, dacă crezi că ești un șofer mai bun decât prevede legea ( legea lasă loc de circulație și pentru șoferii mai slabi decât media) ok, bravo ție, dar fă-o pe răspunderea ta.
Iar asta e o chestie pe care am văzut-o tratată în două feluri în țările sigure ale Europei.
1) Șoferii nu se prezumă justițiari ( eu respect legea, eventual partea care îmi convine din ea) restul faceți loc, că nu mă interesează, dacă am prioritate te iau pe ciubalau, sau de ce ai pus coaie frână în fața mea, că nu ai voie, eu tre’ să merg în curul tău să nu îmi fure cineva locul.
Un accident e mereu o sumă de minim două acțiuni. Iar aici îi cam dau dreptate lui Titi Aur, chit că enervează jurnalistul cel mai virulent (și nu neapărat cu multă minte în cap) al țării și pe alți idioți.
Da, știu că omul își face agresiv reclamă la școala lui de condus defensiv cu absolut orice ocazie și orice colivă rutieră TV e decorată cu brandul lu’ Titi Aur.
Dar la cum văd eu lucrurile românii chiar au nevoie de școală de condus defensiv că nu-i nimic defensiv în modul lor de a conduce, iar aici nu am nimic de zis explicit de vreun accident anume, că nu stabilesc eu vinovății și probabilități.
Ce spun e că mă uimește, nu de azi de ieri, ci de multă vreme cum românii sunt toți niște giboni fără instinct de conservare. Nu-i problemă, o perioadă am alunecat și eu pe panta aia și nu o spun (ipo)critic, ci constatativ.
Fie că au prioritate, fie că nu, fie că conduc bine sau prost, sunt cu capu’ înainte.
Din nou, nu e o remarca exactă, cu privire la vreunul din accidentele de curând. Mi s-ar putea întâmpla și mie unul. Doar că un accident e o sumă de minim două decizii și acțiuni. Nu doar vinovatul poate evita un accident.
Iar la romulani nu văd dorința de a evita un accident atât de mult. Dacă am conduce toți tancuri, ne-am ciocni ca la parcurile alea cu mașinuțe electrice și pe urmă ne-am da jos să ne batem pe vina cui a fost.
Eu, când merg în coloană, sau dacă am o altă mașină în față, în funcție și de viteză ( adică, nu chiar la 20 km/h), las loc de încă o rablă între mine și mașina din față. Și cred că sunt singurul, din ce văd. Ca să am timp să frânez, la caz de ceva. Și dacă mă pregătesc tot încerc să las loc .
Toți pasagerii ( în afară de soție, care e mai obsedată decât mine de distanțe) mă zoresc să mă apropii, că dacă se bagă cineva. Păi tocmai, dacă se bagă, să aibă loc, să nu fie nevoie să frânez brutal să îi fac atunci. Bineînțeles că asta e o invitație la depășit; nu-i o problemă pentru mine, poate fi pentru ăia care vin din față.
Lucru care mă duce la problemele de infrastructura, care nu sunt legate de faptul ca nu sunt autostrazi.
Daca se stie faptul ca romanii conduc si gandesc ca niste maimute si daca nu sunt neaparat bani de investit in infrastructura smart, cu camere si radare peste tot si politie care sa isi faca datoria, e pe undeva de inteles – țară low cost – dar un minim necesar tot s-ar putea face, adică limitarea, din construcție (a drumurilor ) a vitezei de deplasare până la limite sigure, măcar în localități.
Depășirea și deplasarea la viteze mai mari de 40-50 km/h ar trebui să fie imposibile fizic, pe drumurile cu o singură bandă pe sens.
O bordura, o protectie de trecere de pietoni, un mormant separator de sensuri din cand in cand, benzi ingustate pana iti e greu sa stai pe ele la 40, incat atunci cand incerci sa gonești peste limita legală să simți că e ceva in neregula cu asta si primul caruia sa ii faci rau sa fii tu, nu ceilalti.
Drumul trebuie sa lucreze impotriva ta cand accelerezi, nu invers, ca nu e circuit de raliuri sau autostrada. Cam asa se educa animalele si capeti un reflex conditionat sa circuli incet.
Restul vin pe urma ( aquired taste) , cand si asa te plictisesti de mers incet, mai acorzi o prioritate, mai tolerezi pe cineva care a gresit, ca doar unde o sa te duci?
Nu cred că rezolvarea problemelor se poate face pe cale birocratică( mai multe hârtii) sau cu înăsprirea legii. Ci doar cu măsuri rezonabile și oameni rezonabili .
