Chinuri și durere. Visul unei nopți la țară

Mi s-a bușit degetul de muie.

Așa sunt astea, se mai strică. Nu era de ajuns că m-am otrăvit, m-am și înțepat în dești în timp ce trebăluiam pe la casă. M-am uitat eu să văz dacă a rămas ceva pe acolo, dar nu am bunghit. Nici nu știu exact în ce: o fi fost vreo sârmă, vreo țăpligă, vreo pizdă cu dinți, dracu’ știe. A intrat prin mănușă, pe sus, prin partea textilă

M-am spălat, l-am băgat în țuică întru dezinfectare, iar apoi l-am supt să testez tăria dezinfectantului, că a făcut tata ceva țuică nouă din vin și fructe, iar dacă înainte îl învățasem sa o taie când nu mai arde, acum oprește mai înainte , cât încă arde, iar ultimii 2-3 litri îi pune la cazanul următor. Butoi nou de lemn pentru brandy-ul ăsta aveam, dar divaghez.

A doua zi s-a făcut puțin roșu și mă durea un pic. In punctul asta trebuia sa bag antibiotic, dar nu aveam și fiind la țară nu aveam nici imprimantă să îmi fac o rețeptă.

Nici nu am insistat, că făceam rost de ceva antibiotic de la farmacia din satul vecin.

Duminică era și un pic umflat, iar azi dimineață mă cam enerva, așa că fusei la o farmacie unde îmi mai dau doamnele chestii fără rețetă, că arăt a om de încredere și întrebai de ceva antibiotic oral.

-Nu prea mai e de oral.

Corect, arăta cam de anal. Și cam durea.

Fusei și la dentist, că de aia am treabă prin București, să îmi strângă sârmele in gură. I-am zis că nu vreau să le mai țin mult, să le strângă mai cu talent, iar acum trage de ele cu abnegație. Mă dor dinții din vârful capului și alta nu.

Ca să mă liniștească când văzu’ degetul zise că e bine, tre’ să mai văd un medic care să mă repare și de ăla, că la cum se uită ea mi-ar trebui o incizie, curățat, uscat, căcat…

Așa îmi trecea și mie prin cap, că dacă nu își revine de la alifia aia Baneocin de o luai de dimineață, să îmi fac o incizie, dar zic , hai in pula mea, să nu mai experimentez singur pe mine ca pe șobolan , dacă tot sunt in Bucale, singurul loc din țară unde mai beneficiezi de asistență medicală – plătită, normal, că de aia am asigurare obligatorie de sănătate de stat pe care am platit-o în avans pe tot anul.

Merg la un medic și poate mă anesteziază, ceva, să nu mai sufăr ca animalul când mă automutilez.

Sunai la Medlife și găsiră o doamnă medic azi. Care zise că nu ar sări pe mine cu incizia că să îi dăm o șansă.

Îmi dădu ceva tratament clasic cu Rivanol și altă alifie sub nu știu ce fel de pansament. Și fără antibiotic deloc, că auzi că noi românii avem rezistență la antibiotice maxed out că suntem degrabă înghițitori de pilule.

I-auzi, care eu nu am mai văzut un antibiotic de anul trecut de la operația dentară ( dentiștii îți dau antibiotice cu bascula, se știe) , mi-era și dor de un Augmentin, ceva. Ehm, nu fu să fie.

Cică să mă prezint la control peste trei zile. Mpăi nu pot, că plec din București, că eu sunt la țară.

Cică , ok, dacă iese că nu se vindecă să merg la spitalul județean că îl știe pe domnu’ director de acolo, că ar avea o echipa de chirurgi super.

Nu sunt sigur dacă mai e spital acolo, în rest eu îi cred că or fi oameni capabili.

Să mă uit pe Amazon dupe un bisturiu, și ceva anestezice de la canadieni, până una alta.

Carevasăzică aici se cam rupe visul meu frumos cu casa la țară. Dacă te prinde boala din urmă estimez că tre’ să ajungi tot la București.

In fine, în rest sunt bine, mă doare in cur. Că am jucat ceva volei de plaja cu copiii și soția pe nisip, iar eu iau astea in serios. Am căzut într-un salt mortal, in Trebuci pe nisip, de mi s-a despărțit nada florilor in două, zici că am ieșit din închisoare ieri, din celula unor pederaști.

Greu e când te apropii de 35. Tot uit că de la o vreme treburile astea dor și pielea mea se întinde mai greu.

Partea mișto e că acum când conduc arăt la toată lumea muie, chiar și fără să vreau.

Și d-abia găsești în casa asta o foarfeca să tai un pansament. Parcă văzusem că vinde cineva unele.