Azi am făcut o eroare teribilă. Voiam să vă arăt un film tare din trafic și așa de îndemânatic sunt că l-am șters cu shift+delete, crezând că șterg altele din jurul lui.
Ok, știu că îl pot recupera de pe card, am pus un program, am găsit o grămadă de filme dar nu ăla. Să-l ia dracu’, îi fac un rezumat scurt, că e prea tare.
Am plecat pe după prânz sa cumpăr ceva de-ale casei, un filtru de 10″ și ceva chestii de conectat furtune.
In comuna vecină, nunți. Italieni, spanioli, toți vin acasă în august să își facă nunțile și botezurile. Și nu că nu ar putea să le facă la ei acolo în Italii și Spanii, că pot, dar au oamenii aici.
Adică nuntașii. Și se fac pe bandă rulantă și sâmbăta și duminica, că obligațiile sunt obligații și serios că nu îi înțeleg, gen de ce nu fac și în celelalte zile LMMJV, că bani se pot da la plic și atuncișa.
Eh și erau unii cu nunta în drum.
Mireasa la udat
Adică o duduie în rochie albă cu rudele ei și o găleată in mijlocul asfaltului.
Ajung în zonă, opresc respectuos, că plm, oi avea eu treabă , dar e duminică, iar ziua Domnului și taina căsătoriei trebuie respectate . Cough-Cough!
Zic ăia ce au de zis, nu știu obiceiul că de la nunta mea au trecut aproape 10 ani și nu ne-a pasionat asta, și gândesc că s-or da la o parte să trec.
Da, dar nu acum.
Îmi face tipul care însoțea mireasa, cred că nu era mire, că era îmbrăcat cam dubios , semn că “hoprea”, să stau unde sunt, că mai au treabă.
Stau. Am motorul pornit, aerul condiționat merge, ce treabă am, eu nu știu cum pot rezista ăia împopoțonați așa pe asfalt, mie îmi era cald in haine de ginere și undeva trecut de jumătatea lui septembrie.
Se așează toată trupa la poze, zic “bă, e corect. Imortalizează oamenii scena”.
Vine și o tanti cu camera, trage caseta aia pe care nu se mai uită nimeni niciodată după nuntă, decât cu forța. Caseta aia pe care te uiți să vezi ce prost ai fost, dacă îți place asta, nu că te-ai însurat – nu, asta e ok – dar că te-ai supus la to’felul de căcaturi neînțelese.
Ah, păi, spuneți așa.
-Filmați, doamnă, filmați! Produceți amintirile pe care nimeni nu le vrea, că sunteți plătită.
Mă gândesc că acum vor lua dracului găleata de plastic din stradă și se vor risipi să pot să trec, că deja a mai venit o mașină din sens invers.
Dar nu. Că asta nu e tot !
Se adună în jurul ei și încing și-o horă; lăutarii cântă de zici că-i de frică, iar ăștia ridică praful ca africanii, în timp ce mă uit la ei cu ochii dați peste cap până la ceafă.
După vreo 5 minute și vreo încă 3-4 mașini adunate au obosit și ei și lăutarii și au deblocat drumul, nu de alta, dar incepuseră și acorduri de claxoane de la cei din spatele meu.
#viațalațară.
