Restaurante în Reading

N-au văzut copiii mei să iasă seara, aproape în fiecare seară, să mănânce la restaurant. Adică, cu excepția săptămânilor când mergem în vacanță. În ceea ce îi privește și săptămâna asta ei erau în vacanță.

Noi nu.

Azi n-am pofta s-o lungesc asa ca am sa scriu scurt despre 4 restaurante din orasul asta. Asta ca am intrebat amicul meu indian care cea mai buna cherhana din oras si se uita dupa muste, nu prea stia ca e cu familia traditionala, mai mult pe acasa.

Intr-o seara m-a invitat sotia la ăștia, Beefeater SouthCote.

Mai inainte o paranteza. Bai, tara asta e children friendly. Pe un’ te duci au ceva pentru copii. Ba un scaun inalt,  meniuri speciale, chiar daca nu-i nimic special intr-o portie de cartofi mai mica, dar ajuta sa nu se rostogoleasca pe strada cand ies din restaurant.

Asta, in particular, avea carti de colorat si creioane.

Asa mi-am dat seama ca desi uneori sunt genial, alte ori sunt prost batut cu leuca. Am copii de mai bine de 9 ani si nu mi-a trecut prin cap chestia asta .Nu, eu trag de copii la restaurant si tre’ sa fac pe politia – stiti voi, ca romanii: “Copii, stati cuminti”, “care misca nu mai pupa restaurant [pana data viitoare]” si alte motivationale gen “ia mana de pe jegul ala, pana nu te ia mama dracu'”.  De aia nici nu prea merg cu copiii in restaurante in Romania, ca nu am pofta de circ si oricum se uita chelnerii si toata lumea la tine ca la satana daca intri cu copii. Ca idee, copiii mei [cred ca] sunt decenti ca lumea zice ca as fi eu prea exigent, dar plm , stiti cum e,  adulti nu sunt.

Bai aici s-au purtat de zici ca erau dezlipiti din poze. Asa da.

Cu mancarea.
1.Preturi cam asa si-asa, adica am platit vreo 70 de lire masa de 4 fara mari fite.

2. De gatit gatesc bine oamenii, eu mi-am luat o placinta cu vita, dar am gustat si de pe la restul – de la masa mea zic – si daca compar cu Bucale City,  ar fi asa undeva in partea de sus a clasamentului.

Si-am mai incercat o bere noua. Coors Light. Digerabila, fresh, zici ca e apa . Asa cum ii sta bine unei beri.

Drumul pana acolo pe Bath Road mi s-a parut misto. Daca as inchiria casa in orasul asta, cred ca aici ar fi.

Vara cred ca e si mai misto ca au terasa si privelistea e atractiva.Si liniste in jur. Atat de linisteee.

2. Singura cherhana unde am halit de doua ori – pranzul in prima zi ca eram hamesiti si-am nimerit aci si cina in alta zi, ca eram hamesiti si stiam drumul deja – e asta Bill’s Reading Restaurant, deschis in general cam toata ziua.

Carciuma lor e deschisa toata ziua iar ceea ce gatesc ei are un spectru restrans –  meniul nu e deloc stufos, chiar scurt, nu-i absolut nimic fancy, dar gatesc bine.

Eu am halit o data ceva pui cu curry verde, binisor facut, iar alta data altceva, ce nu imi mai aduc aminte, pentru ca copii care iti fac capul patrat – astia nu aveau nici creioane colorate nici nimic, deh.

Si-am mai incercat alta bere noua, aia de mai sus. Despre care nu am nimic de spus, voiam doar sa pun poza. De ce beau bere pe frigul asta? Ca plm , nici in Germania nu am baut atata bere, serios.

Pentru ca pe partea de vinuri englezii au un handicap. Si nu-i treaba ca nu au acces la vinuri bune. ca-i imposibil. Cred ca pur si simplu nu au gusturi pentru asta.

Nota> Astia sunt din aia  care isi pun 10% automat bacsis. Sa le fie de bine. Daca atata scrie atata platesc, cu aia 10%, dar niciun franc in plus.

3. Cel mai bun restaurant spaniol la care am mancat vreodata – da, am fost si in Spania –  e Picasso, din Reading.

Am intrat la intamplare, parea un pic cam fum in restaurant chelnerii bronzati parea ca am nimerit la ceva pocitanie de local. Am vazut eu acolo ceva stele de tripadvisor lipite in geam, dar peisajul era neincurajator.

Cand a venit nenea chelneru’ care vorbea engleza in varianta spaniola si ne-am inteles asa, el in spaniola, eu in engleza ( inteleg si limba alora, pero hablo mal espaniol ) m-am mai luminat.

Am cerut preventiv o bere si niste King Prawnși  – care au fost mari si cel mai bine gatiti ever.

Si cam tot ce a fost de haleala a fost delicios.

Asa de decilicios ca sotia a zis sa bem si sangria, de-am plecat si trotilati de acolo, halal exemplu pentru copii.

Totul superb pana la nota de plata. : 100 lire. Ehm, am zis cel mai bun, am zis. Printre lacrimi le-am lasat si bacsis mai mare de 10% , ca meritau.

4. Asta e un bufet din ala mondial – asa ii si zice : Cosmo World Buffet .  Propunerea amicului indian, eu sunt deschis la orice, n-am zis nu chiar daca aveam asa un gust de ia uite ba, al dracu’ , ma duce la un all you can eat, dar e interesant.

Experienta nu e de restaurant, pentru ca sunt mese mari si e indicat sa fii grup de handralai, ca sa nu stai langa necunoscuti. Si e destul de aglomerat.

Pe de alta parte mancarea e ok si e potrivit de mers cu copiii. Gen hai, luati-va haleu si nu mai asteptam . Buna idee.  Nu a fost nici pe departe la fel de exotic ca in Gagenau,  dar aveau mai multe mancaruri, iar unele din cele de duzina ( gata preparate) erau calitativ superioare celor  corespunzatoare pe care le-am incercat in Nemtia.  Nimic insa comparabil cu carnile mentionate in articolul ala.

Si cam asta e tot. De incheiere, am doar o remarca.  N-or fi avand astia din UK bucatarie traditionala, iar bucataria lor proletara, adica cantinele, sunt de cacat spre lipsa, dar au cam cele mai bune ingrediente. Probabil ca de aia un restaurant cu o bucatarie buna gateste chestii de calitate in tara astora.