Dacă nu ești fan petreceri, seri de dans cu moși și alte delicii pentru moși, pe perioada când barca e pe mare mai dai un ochi pe un film. Cum e 65 Euro / 1GB de date și merge că o pulă nu se pune problema de Netflix. Tre’ să îți aduci singurel de acasă filmele, iar aici biblioteca “open source” in materie de filme joacă un rol important.
Am făcut rost de serialul ăsta ( The Night Manager ) ca mi l-ați recomandat aici. Pentru că merge netul așa prost nu pot nici sa caut cine a zis și când, ca sa pun un link la context, dar asta e.
Pe mine m-a atras că e cu Dr. House ( știu cum îl cheamă ) și îmi place caracterul . Și că e o coproducție ( US, UK ). In ultima vreme multe filme (și seriale ) sunt coproducții europene , pentru că uniunea are cote impuse de difuzare de producții europene, și devine o cerință pentru americani să facă parte din film aici ca să poată să crească cota de difuzare. Nu pot decât să fiu foarte de acord, serios. Sunt cam sătul de filme americane pentru americani.
Legat de care, în filmul asta despre o rețea de traficanți de arme și MI6 apare o singura scena in care este folosit un pistol și e împușcat un om, iar într-o alta e o demonstrație de arsenal cu avioane, mitraliere ,napalm and shit. Ca un antrenament militar. În toate cele 6 episoade. Epic! <3.
In film rolul lui Hugh Laurie este al personajului negativ și (spoiler alert) , da,la sfârșit o suge – din păcate. Pentru că trebuie să câștige “binele” și pula mea.
Din păcate “binele” e ceva cu care cu greu te poți identifica. Cu excepția agentei care îl vânează pe ăsta de-a lungul a 20 de ani, sau ceva de genul, care pare să aibă o moralitate inalienabilă, o cauză justă și un caracter drept de pus in rama feminismului și a PC-ului – gen e borțoasă de la începutul serialului , de zici că în episodul ăsta sigur avortează și merge la serviciu 8 ore pe zi, lucrează overtime, etc – își ține apa bine, ca să zic așa, cu excepția ei, toți ăia “bunii” sunt niște reșapați cu moralitate cel puțin îndoielnică, cu sentimente false și cu agendă personală ascunsă.
Serios, singurul om “cu suflet” , cu repere morale și intenții oneste, un om de adevărat caracter, e “Richard Roper” care afișează un caracter neobișnuit de curat pentru un traficant .
Pe lângă viermii care îl vânează , omul ăsta e Isus și ce mă deranjează e că mi se vinde ideea că, coaie asta nu contează, important e că omul vinde moarte ( napalm, arme chimice, tot tacâmul cu excepția nuclearelor) către oameni răi care omoară civili cu ele.
Da, înțeleg, că are și sociopatia mea o limită, în poza aia mare, nenea ăsta e omul ăla rău ( dacă nu ești atent la macroclimatul politic și stimulat inclusiv la nivel de politica de agenții guvernamentale), dar dacă te uiți în detalii, ăia care pozează în eroi morali sunt care mai de care mai scursuri . De aia e un serial interesant.
6 episoade.
Game Night e un film de comedie / familie din ălea proaste cu actori care joaca preponderent doar în genul ăsta de mizerii. E interesant cât să nu dai “x”, dacă nu ai altceva de făcut. Nu-l recomand. Dacă l-ați văzut la cinema, îmi pare rău de banii voștri, sper că nachoșii sau pop-cornul au compensat.
Hotel Artemis e o poveste relativ clasică cu un safe house pentru infractori ( John Wick ? ) . Și este în stil ușor Noir si prezintă o societate distopică ( lipsa apei de data asta )
și motivul pentru care îl recomand, în afara faptului că îmi plac filmele de gen, e că Jodie Foster, așa babă cum e ( ce-a trecut vremea băi nene, prima dată când mi s-a sculat pula ( puța) uitandu-mă la o revistă, eram în școala generală și o era asta dezbrăcată pe copertă ), interpretează superb rolul unei asistente medicale ( cu pregătire peste nivelul medicilor chirurgi din România , dar deh filme, ) cu probleme emoționale și un pic dependentă de tării.
Mișto, pentru romantici incurabili, că nu toate rănile de glonț sunt vindecabile.
Articolul nu are poză de feat că mă costă prea mult să downloadez una.
