A doua zi. La NIN in Guildford

Dacă ieri singurul lucru pozitiv a fost că am reușit cu ceva efort să fac sex dezbrăcat, azi ziua parcă a fost un pic mai mișto. N-a fost nevoie de efort, lol.

Cu excepția faptului că am început dimineața cu câțiva țurțuri pe vârful pulii, că s-a oprit încălzirea pentru că setări și noroc că a coborât soția prima și a mutat cazanul din “auto” în “24h”.

Lăsat soție să facă chestii pe acasă și luat trenul către Guildford unde m-au chemat ăia cu ninul să mă duc să iau sărăcia aia de număr.

Să mă piș pe el de google maps cu instrucțiunile lui proaste, am zis inițial , că am mapat orașul ăstora cu piciorul până am ajuns la job centre plus. Bine, e și vina mea, că ascult de prieteni : ” În UK, codul poștal e cea mai tare chestie. Scrii aia și google te duce fix acolo”. Și numărul străzii. Și morți în cârcă, cerculețe , cerculețe până am găsit.

Fix când m-am gândit să scriu “job centre plus” , doar să văd că -aaaa cred că e ăsta din fața mea, morții mamei lui”.

Aveam destul timp de ars oricum, în care m-am plimbat pe străzi doar să fiu șocat.

Cum mă plimbam eu pitrocind casele și străduțele ăstora prin ochelari, traversând de colo-colo, și învârtindu-mă ca un coeficient în căldare, am observat o chestie tare.

Nu, nu orașul din poze. Nu apare in poze că nu-s așa bun pistolar la făcut poze din voleu, așa că uneori e nevoie de o mie de cuvinte.

Cam la fiecare trecere de pietoni erau oprite mașini cu gagici la volan și nici asta nu-i mare lucru, că doar e sâmbătă.

Ci faptul că cum mă uitam eu să mă asigur că nu mă calcă ( fă contact vizual cu agresorul și cunoaște-i intențiile), poate un pic mai insistent decât e descris în RFC-ul de contact vizual la traversare, am observat în repetate rânduri că gagicile ( erau și câte două în mașină) îmi zâmbeau și unele îmi făceau cu mâna. Ok, unele erau negrese altele nu neapărat remarcabile, dar gagici și nu pot să spun decât că m-am trezit râzând că prostul singur pe stradă.

Ca să vezi. N-aș fi suspectat că îmi face vreo gagica cu mâna ( waving, nu muie, că asta am mai văzut ) sau că zâmbește la mine pe stradă, din mașină. Aș fi fost mulțumit doar să nu văd privirea aia din România de “fraiere, dau peste tine, ce gâtu’ mă-tii te uiți la mine în mașină?”

Și gata. Ziua a devenit brusc mai bună decât aia de ieri și n-aș fi bănuit că-i suficient să îmi zâmbească niște străini ca să uit că e vremea mohorâtă și semi-plouă pe mine.

Fără nici o legătură cu cele de mai sus, la interviu la NIN m-au întrebat ăia data căsătoriei și nu cred că mi-am amintit-o corect :/. Asta ca să știți ce întrebări vă pun ăia și să veniți mai pregătiți ca mine.

I-am zis ăluia care mă întreba, să aștepte puțin să-mi sun soția că știu anul și luna, dar nu ziua, dar a fost de părere că-i mult mai indicat să fac eforturi și sa incerc s-o ghicesc singur.

Om înțelept.

La ieșire trecui pe lângă ceva biserică, “Salvation nu știu cum ” . 2 tineri se căsătoreau acolo, iar doamna părea destul de entuziasmată, c-am auzit-o spunând “…so happy that we get to do it ( cred că se refereau la căsătorie) at the Salvation Church” . Tipul nu părea corespunzător de entuziasmat, doar zâmbea ca prostu’ și poate ar fi fost potrivit să-i atrag atenția să “note down the date, bitch! ”