Rinocerbi si căprioare

Am prins un weekend de primăvară în UK – șmecherie. Mi-a zis agenta vineri, la un pahar de vorbă, turnat în urechi prin telefon, că vremea e fantastică în Londra și lumea pleacă mai devreme de la serviciu. Mie mi se parea o banală zi de primăvară din România, dar cică o să ajung să apreciez mai mult zilele astea. Aha, treaba aia cu “take nothing for granted”.

Și a zis soția să mergem la o grădină zorzologică pe lângă Dunstable /Luton. Am in prieten care locuiește în zonă și i-am dat un ping să îmi zică dacă e mișto. Ehm, n-a fost, dar acum vede aici că e mișto și s-o duce și el , dacă tot îi este lângă casă.

Și am ajuns.

Parcări

Au parcare gratis destulă la poartă și stewarzi.

Pe urmă am văzut că era parcare și înăuntru, la botul calului, pe bani. Că dacă știam tot afară aș fi parcat, că au costat beletele la 5 persoane 120 și ceva de lire. Incluzând 10% ceva donație pentru fondul animalelor protejate din care aș fi putut să mă retrag și economiseam 12 lire, dar plm, when in Rome. Vedeți mai jos la de ce nu.

Si ce-am făcut și ce-am văzut ?

M-am plimbat, am scris articolul ăsta și am făcut poze la copii fericiți.

La 600 de acri, e ca un Herăstrău ceva mai mare și mai mișto, dar fără podul ăla de cale ferată unde mor fraiereștenii regulat.

În rest eu am venit aici să văd girafă și 🐘, că nu văzusem până acum; piatră în gură aș fi luat, dar am mai luat eu în 2017 în Barcelona și au ascuns ăia girafa.

Dar nu văzusem nici rinoceri. Mai mișto ăștia.

E interesantă excursia pentru copii, au destule de făcut și destule de văzut.

Știu că există un curent care condamnă ținerea animalelor captive în grădini zoologice și sincer mi se rupe pula în lacrimi și suspine de curentul cu pricina.

În România le-aș da dreptate într-un picior, că mai peste tot animalele par ținute cam în scârbă în spații mici și în mai multe orașe gradina zoo are un aspect de pet shop supradimensionat , inclusiv aia din Băneasa, care nu are parcare (practic ) și animalele stau in țarcuri / cuști amplasate de-o parte și de alta a unor alei betonate.

In Sibiu, de exemplu, era o grădină zoo un pic mai socotită.

Cea mai mișto de până la asta o văzusem în Barcelona. Acum e asta.

Spatii largi și verzi pe unde poți face ce vrei, fetele au intrat iute în trainingul pentru Cooper’s Hill Cheese Rolling , cu alți copii localnici.

L-am văzut pe Timon și e ceva cu suricatele in UK; citesc tot felul de cărțulii la școală despre ele, sunt maniaci ăștia cu ăștia, cu vidrele și cu încă o specie, nu mai știu dacă nevăstuici sau nutrii; cert e că și mie îmi plac Timonii .

Aveau și ceva lire într-un spațiu.

Mie mi-au plăcut, de fapt, două chestii. O demonstrație de dresaj de zbor de păsări ținută de niste gagici de la organizația aia că luau donații. Nu prea am reușit eu să filmez ce trebuie cu telefonul da’ vedeți mai jos ceva din ce a ieșit.

Mi-a trecut una pe la cap dar desi credeam că filmez era pe pauză.

Și a doua a fost sera de fluturi. Eu credeam că o să intru acolo și o să fie o explozie de culori peste tot, plin de zburătoare, dar era cam ca în bancul cu fluturi; fluturi pula.

Trebuiau căutați, erau relativ puțini dar frumușei. Copiilor ,iar, le-a cam plăcut.

Multicolori, unii mari, iar cei care erau staționați nu fugeau, stăteau la poze.

Ne-am plimbat cu trenul pe cărbune, mocăniță, sau ceva, de am văzut elefanții, turme de capre și canguri.

18 lire și ăla, deci cam un milion, ce mai !

Mai multe poze random mai jos și girafa la final.

Sunt și câteva cârciumi unde să beibo cafea să lingi o înghețată și să mănânci ceva nu neapărat fantastic, dar poți să o arzi pe la terasa cat se trag copiii pe cu prin jur. Și era să uit, chiar la intrare am găsit pinguinii din Madagascar.