Relația dintre salarii, șpagă și medicină

Medicii de la un spital din Neamț au fost filmați când luau șpagă și disconsiderau pacienții care plătiseră (insuficient).

Presa trage concluzii greșite, cum că de când s-au mărit salariile medicilor se ia mai multă șpagă, pentru că sunt mai multe reclamații.

Concluzia e greșită pentru că reclamațiile nu s-au înmulțit ca urmare a faptului că un procentaj mai mare de medici iau șpagă. N-are cum, nu luau deja toți, sau acum cer fiecare de câte două ori ?

Reclamațiile crescute sunt ca urmare a unei alte concluzii greșite . Populația a concluzionat cu o logică misterioasă că dacă salariile medicilor vor crește, ei nu vor mai lua șpagă.

Și totuși ce îi face să cârtească acum și de ce nu cârteau anterior?

În primul rând, mecanismul de integritate există doar de trei ani. Statistic vorbind, e normal ca să avem o curbă ascendentă de raportări până când oamenii au acces conștient la el, toolul devine popular, etc.

In al doilea rând, salariile medicilor au crescut , da. Populimea acum nu mai are aceeași empatie, că dacă anterior aveau salarii mizerabile, acum câștigă semnificativ peste medie – cam ca în IT așa, și pacientul nu prea “îi mai crede” saracia medicului.

Deși, să fim sinceri, medicii cu monopol și poziție politică strategică făceau de multe ori salariul din șpagă, ori creșterile salariale există , dar dacă nu mai pescuiești la plic, tot tre’ să suporți o reducere de venituri și toți vrem mai multi bani, nu mai puțini.

Apoi trebuie luați în vedere toți factorii generatori de șpagă și corupție, că nu-i vorba de doar de salariu aici. Căci condițiile de lucru din mediul sanitar nu s-au îmbunătățit semnificativ, nici numărul de pacienți pe cap de medic.

Prin urmare e o concurență pe serviciile alea și este tranșată, natural, economic, care dă mai mult.

Sigur, e ilegal, e imoral, scoate medicii din zona în care populația le era empatică și îi înțelegea, dar nu schimbă prea multe.

Citiți articolul ăsta dacă aveți timp și vedeți ce înțelegeți din el, că mie îmi e relativ clar.

Unul din doctori a fost condamnat anterior ( imediat anterior aș spune ) la închisoare cu suspendare pentru  șpagă, și a fost reîncadrat ca medic pe perioada de încercare. Serios, nu i s-a retras dreptul de liberă practică, sau liberă șpagă cum ar veni și oricum n-ar fi contat , că criza de personal e mare și am văzut că în România e ușor să obții autorizație de a profesa și fără studii și calificare.

Colegiul medicilor nu a avut nimic de zis pe temă, bănuiesc. Că nu are ce.

Într-o societate în care nimeni nu face ce trebuie e greu să condamni ( la nivel de grupuri sociale, nu mai vorbesc de justiție) pe alții care nu fac ce trebuie și să îi excluzi. E improbabil să reușești statistic să corectezi o societate unde cei mai mulți indivizi nu se supun regulilor și se comportă deficitar, din punct de vedere al respectării legii și eticii.

Ăștia suntem, din măduva noastră, ca etnie, lipsește ceea ce se numește “moral compass”. Poate unii au ceva mai multe repere etice decât ceilalți, dar realitatea e că trăind într-o lume de felul ăsta, fie îți atrofiezi glanda care secretă corectitudine, fie ești prada celor adaptați, așa că selecția naturală lucrează în favoarea indivizilor de felul ăsta, iar situația curentă de semi-saracie structurală creează premizele ca coeziunea socială să se manifeste mai degrabă în sensul cârdășiei locale în menținerea puterii de exploatare abuzivă a unui serviciu, în scopul impunerii in fața unui alt grup social aflat în imposibilitatea de a-și vedea interesele reprezentate în mod legitim.

Nu credeam și nici acum nu cred că modificarea salariului medicilor modifică ceva in comportamentul lor că grup social.

Singura modificare am spus-o, e la nivel de empatie morală a celorlalte categorii sociale, adică reducerea coeziunii sociale dintre grupuri și apariția unei minime presiuni de coerciție.

In rest este o fracțiune din personalul tânăr care poate își construiește alte repere morale și speranțe și carora li se reneagă posibilitatea de a include șpaga in propriul registru etic, motivată de nevoile primare, care altfel ar trebui să fie acum acoperite.

In rest, până la luxul societal de a avea demnitate mai e un drum lung de parcurs și la cum văd eu treaba ține de aspecte de proprietate și competență, lucruri care dau importanță individului în afara grupului care îi dictează interesele și direcția.