Mi-era dor de pomii înfloriți. I-am văzut și în UK, dar îmi era dor de ai mei. Nu prea am mai prins mare lucru. S-au dus magnolii, merii, perii. Mai sunt cireșii și vișinii.
Că ăsta al alor mei. Cum ar veni i-am spus mamei să pregătească tuciul de dulceață.
Nu îmi era dor de mirosul din București, nici de ăla din bloc, dar copiilor le lipsește apartament-ul și s-au bucurat să doarmă acolo.
Să se bucure, că nu-i pentru mult timp, cumpără careva un 4 camere în București?
Mai puțin soția să facă curat prin toate casele în care stăm. Îi înțeleg, nu-i rău. Dar de mirosul de șobolani prăjiți in tigaie cu sautè de gândaci nu le era nici lor dor.
Ce bine că ajunși în fața ușii mirosea pe gaura cheii a parfum. Nu, nu e o glumă proastă, nu știu cine produce și vinde chestiile astea cu bețișoare parfumate sau de unde le cumpăra soția da-s mișto, avem și în Reading unele similare.
Mă întreb ce or zice vecinii și vizitatorii care debarcă din lift la etajul ăsta și trec pe lângă ușă, relativ la contrastul mirosului plăcut ce scapă dintr-o casă în care nu locuiește nimeni, față de mirosul din restul blocului.
Probabil că nimic, probabil că nici nu observă, că altfel nu îi oprește nimic să facă ceva pe temă. Eh, jos PSD, jos primaru’, jos administratorul. Astea.
Acasă e altfel. Tre’ să repar gardul ăsta dar nu acum. Nu știu când . La vară, până la Crăciun. Sau la anu’.
Mi-era dor să nu mai bată vântul, să merg toată ziua în tricou.
Să stau pe scaun și să lucrez în grădină. Îmi cam bate soarele in laptop, trebuia să îmi cumpăr unul cu ecran mai luminos. La anu’ , peste doi ani.
Mi-era dor de tata să văd că deși și-a luat alt Opel , l-a reparat și pe ăla vechi. Normal că l-a reparat, așa aș fi făcut și eu . Iar acum are toate trei mașinile vieții lui funcționale în curte. Oarecum funcționale. Cred că o să o piardă pe drum , da-n fine, mișto rabla; Highlander și alta nu!
O să îmi lipsească timpul petrecut la țară. O să îmi lipsească tot ce aveam în plan si nu prea am timp să fac până la vară, iară la vară dracu’ știe ce-oi mai face că se că termină contractul ăsta, iar altul pe care l-oi găsi o să fie în alți termeni. Pe care nu îi știu de pe acum.
Că mâine plec. Prostii, am plecat deja . Credeam că am publicat textul ăsta ieri. Oricât m-aș uita la lebede de pe malul Tamisei, simt cum prin vene îmi curge tot Olt.
Eu am crescut la oras, ocazional mai mergeam la tara la bunici. Acum am unele nostalgii legate de viata la tara si atmosfera relaxata. E adevarat ca infrastuctura impecabila din occident are avantajele ei dar si la tara in Romania sunt unele lucruri placute.
Ghinionul de a te naste intr-o tara frumoasa, din pacate locuita de 95% haimanale.
Daca mai ai de la ai tai si casa la curte cu pomisori , vita de vie si toate cele e cu adevarat naspa sa te desparti de ele pentru ca stii ca asa ceva afara te costa o avere, si chiar daca ai averea pomisorii aia cresc in 10-15 ani, vita de vie la fel….
Mie nu imi place in mod deosebit la tara, nici in natura chiar, dar ultima poza e…just wow. Wow.
Daca asa ceva vezi in plimbarea de seara, inteleg.
Dar hei, o sa te mai intorci poate pe aici intr-un concediu ceva. 🙂
Uite exact de asta nu am plecat din RO, nu imi era chiar atat de rau aici si nu gaseam chiar atat de bine unde m-as fi dus. Si de atunci nu am regretat niciun moment decizia. Nici macar un moment.
Deosebit, multa emotie in scris si poze frumoase se vede ca iubesti locurile alea. Nu ti le ia nimeni plecand dar se schimba perspectiva si cu timpul si locurile in sine. Dupa ce au murit bunicii a tb sa vindem casa de la tara dar am fost absolut norocos sa bat dealurile in weekenduri sau vacante. A fost un univers de culori, mirosuri si emotii pe care cine a crescut doar in oras n are cum sa l inteleaga. Din bucuresti singurul lucru care imi lipseste e mirosul de tei infloriti si asfalt ud. E ceva organic. Scaunele in gradina… Read more »
Stropic daca ti-a placut ultima poza, iti recomand un weekend la Cazanele Dunarii/Cazanele Mari. Bonus… depinde de anotimp (cred), cateodata se oglindeste soarele pe toata Dunarea, pe golfurile alea de pe acolo …arata de n ori mai superb decat ultima poza de aici, care nici asta nu arata rau.
@0040
in completare la ce foarte bine ai zis, e de incercat si traseul de picior spre Ciucaru Mic/Mare sa vezi cazanele si golfu dubova de sus.
[Off topic pt pasionatii de lumini si ape … plimbare pe dunare si vizitat pesteri, barca ar merge luata de la statuia lui decebal si mare atentie pt cine e in roaming ca m au taxat sarbii de 20jde de lire 🙁 celula pulii in ape teritoriale romanesti ]
Ba, ej nebun, ma ia nostalgia… Aveam doua gospodarii la tzara,una copie la indigo cu a ta,alta mai moderna (dar tot cu gradina).Le.am vandut, am luat sticla si beton in centru, la etaj… Eu n.aveam, ca tine, pe cineva acolo.Buruianul cat gardul,doar poteca facuta de hotzi… 🙂
040&Buruc: merci de recomandare, nu am fost niciodata pe acolo.
e frumoasa ultima poza, dar imi place mai ales ca nu e doar destinatie de vacanta, cand esti in atmosfera aia de concediu, hai sa ne relaxam, sa ne odihnim, nu, esti acasa, inchizi laptopul si asta vezi efectiv seara de seara cand te plimbi. 🙂
0040: Nu e nici cea mai frumoasă și nici nu mă simt atât de ghinionist.
Și da, e drăguț la cazane. Am fost de două ori .
Buna, m-a apucat plansul citind aceasta postare. Am gasit intamplator blogul tau cautand detalii despre o motocoasa… Grunman, de la Dedeman. Trăiască Google! Și am dat peste blogul tău excelent, cu umor și cu drag. Am stat 11 ani în UK , din care 6 m-am luptat să mă întorc. Nu aveam o meserie bănoasă, îmi lipsea limba română, dar m-a terminat dorul. Nedeterminat, neclar, omniprezent. Eu m-am întors. Cu banii din UK am luat o casă într-un sat care pe zi ce trece e mai depopulat, unde totul e scump și trebuie eu, la 49 de ani, să învăț… Read more »