Cafegiu

De vreo doi ani mi s-a stricat un aparat vechi de făcut cafea. Îl aveam primit cadou de la colegii dintr-un birou din care am plecat din 2012.

Am zis că nu mai beau cafea. Vreo o lună, cred. Și n-aș mai fi băut dar am început s-o văd pe soție că a trecut înapoi la plicuri de 3 în 1, iar ălea nu-s bune, că nici nu mori instant din ele, deși se numește cafea instant, iar să rămân văduv peste vreo 30 de ani când tocmai încep să mă piș pe mine nu-i o idee bună.

Așa că din bogăția mea de contractor am cumpărat, ca înlocuitor – că demult voiam un espressor profesional automat, cu buton – un aparat Cafissimo, făcut de Tchibo.

Desigur ăsta nu e profesional, nici automat, e cel mai ieftin espressor cu capsule de pe piață, am dat vreo 180 de lei pe el, că era la reducere. Iar capsulele ăstora sunt așa și așa. Iar mașina nu frotează nici laptele dar apeși pe buton și iese cafea.

Unu ca ăsta. Măcar are o culoare mișto.

Se aseamană cu un espressor cum se aseamănă biroul sau pervazul pe care-mi beau cafeaua cu o masă de cafea.

Dar la fiecare apăsare de buton mă gândeam “bă, ce mișto ar fi un Krupp din ăla automat, sau un Saeco care știe să macine boabe…” – vrabia mălai visează.

Iar după ce m-am mutat din Romania, nu am cărat și mizeria aia că face transportul mai mult decât valoarea ei și nu țin neapărat să beau cafea aproape ca aia de la non-stop, de care beau șoferii de RATB, zilnic.

Și mi-am luat – nu, tot nu mi-am luat Saeco sau Krupp automat, că nu mă simt la nivelul ăla de burghezie, ci ceva mai pe măsura zgârceniei mele vag relaxate, tot un espressor cu capsule, aproape automat, dar de data asta unul mai original un pic – Nespresso Lattissima One , făcut de De’Longhi.

Rant: 100 de lire, deja mai mult decât dublu decât am dat înainte, dar cafea beau zilnic. La fel și ceilalți doi adulți din casă. Pentru care tre’ să-i înjur pe foștii colegi, că eu nu prea beam deloc cafea înainte să-mi facă ei cadou un aparat de făcut cafea. (și) DE AIA nu-mi plac mie cadourile. Pula mea, niste bile de heroină și câteva seringi nu puteați, mă, să-mi oferiți să-ncerc?

:RantEnd.

Bagi capsule în el, pui lapte in rezervor, apeși butonul și voilà:

Iese cafeaua iese ca aia made in Starbucks, că capsule din alea folosesc, și unele mai ieftine, că dacă aș folosi Nespresso originale, ălea sunt faliment curat! 4-5 lire pe 10 capsule, dacă le cumpăr din Amazon, prin magazine nu prea vad. Și tot pe pervaz sau pe birou o beau, că mai am până ajung la stadiul de bogăție al omului care își permite și masă de cafea prin casă și timp să șază la ea.

Așa, astea starbax costă 3 lire zece cafele. Plus laptele și curentul. Ieftin . La ei sau la Costa e minim 2.5 lire cafeaua, la fel de bună și a lor.

Există și niște capsule refolosibile din metal, sau plastic, în care poți tu să pui cu mânuța ta cafea cumpărată vrac, dacă vrei. Dar plm, UK nu e ( dar devine ) țara cafelei , nu găsești ca în Romania, în Hypermarket, un raion întreg cu sortimente de cafea și nici nu sunt eu genul care își caută furnizori de căcaturi rarisime.

Iar economia făcută dacă aș cumpăra cafea măcinată la pungă ar fi ceva, că-i intre 5 și 10 lire o pungă de 250 de grame de cafea decentă ( nu figuri ) prin magazine/ Amazon. Într-o capsulă intră cam 5 grame. Cu ce mai dai pe lângă, tot faci 40 de cafele din 5 lire sună bine, dar probabil sunt de calitate mai nașpa decât capsulele starbax . 40 de cafele din 10 lire nu mai sună cine știe ce, dar probabil găsești ceva de calitate mai bună.

Mie îmi sună tot mai bine cu capsule gata umplute și aruncabile la coș pentru că mi-e cam lenicică și că aparatul e construit de așa natură încât faci cafeaua, iar capsula pică în colectorul de capsule, un fel de minicoș de gunoi, pe care îl golești după 7-8 cafele.

Să recuperez chestia aia de acolo, să golesc cafeaua, să o spăl, ar fi foarte bine pentru mediu, dar cred că am să îi las pe alții să fie ecologiști de data asta. Dacă mai sărăcesc câtva, da, am să trec și eu pe modul econo..ecologic.