Doar bogați și săraci

Un text lung, necondensat.

Dacă nici acuma nu vine criza eu îmi fac bagajele și plec. Nu știu unde, dar ce facem aici, că eu m-am pregătit pentru ea, de 3 ani, și acu’ nu vine. Că toată lumea o așteaptă și d-aia.

Timp în care middle class-ul strânge din buci în timp ce cardanu’ care îi impinge ușor ușor către clasa proletară și mai joc, acolo unde le e locul în socialism, își face loc în colonul lor și fără vaselină, cam până la gingii.

În Europa pe trimestrul 1 cele mai bine vândute mărci auto sunt Tesla și Dacia. Yee, mare succes pentru mașina romulană, practic, poți să spui că are #valoare la fel de mare ca o Tesla. Chiar are, serios, doar că pentru alți oameni.

Bogații își permit să fie trendy-flendy, să salveze planeta, să fie moderniști că ceilalți îi vor urma.

Săracii sunt săraci și n-au fițe din astea. Doar n-o să îi țină bogații pe lături și pesticide cu speranța că lor le pasă (și) de copiii bogaților, cât timp nu-și permit să le pese de-ai lor, și c-o să le facă un aer mai curat. Din nou sunt serios. Când eram mai jos decât acum și îi vedeam pe cei de lângă mine ( la același nivel de subzistență ) cum hipstereau ei despre ce-ar trebui să facem noi (ăștia săracii) ca să facem o lume mai bună, în timp ce ăia care pot face o lume mai bună și pentru noi ne țineau pe 300 de euro pe lună râdeam cu toată gura și le spuneam tuturor că mă doaare în pulă dacă Pământul se scufundă la două milisecunde după ce mor eu, în fapt sper să ard eu ultimul atom de oxigen de pe planeta asta și restul să se descurce, dă-i în pula mea, să cumpere cu bani.

Pentru că cam singurul mod prin care în societate poți fie egal cu ĂIA care au cu între 3 și 7 zerouri mai mulți bani ca tine, în funcție de unde te afli, e în moarte și suferință. Aparent, nu putem face o lume mai bună pentru toți, dar chiar nimic nu ne poate opri de la a o face mai proastă pentru toți.

Balanța între bogați și săraci e aproape mereu menținută de clasa medie. Pentru că odată ajuns acolo și ieșit din nămolul sărăciei, chit că tot mai ai niște negru pe sub unghii, poți să vezi că viața poate să fie și frumoasă, așa timp de zile, de la un cap la altul, nu numai secunde. Iar negrul ăla rămas sub unghii, te leagă câtuși de puțin de nămolul de unde-ai plecat și poți înțelege ambele perspective și ( doar pentru ei) are sens să-și dorească să lărgească frontiera. Doar că frontiera se opune.

Ăștia care-s în clasa medie și care cumpără mașinile ălea dintre Dacia și Tesla așteaptă. Tesla nu-și permit, știu că multă lume crede că oricine își permite o Tesla(3) , dacă-și permite un BMW seria 3/5, sau un Volkswaken Passat, de exemplu , dacă iei în calcul economii & shit. Dar nu e așa. Mulți oameni sunt mereu pe drum, nici măcar nu-și permit o casă, locuiescîntr-un apartament. Viața e futută în alte multe feluri, iar Tesla e o mașină care are nevoie de multe reparații ale stilului de viața pentru a ți-o putea permite, n-o să-ți ajungă 50k EUR/ 40k lire să-ți cumperi una și gata, totul e frumos.

Dacă ar fi așa de simplu mi-aș comanda una mâine, serios. Și-o pot plăti cu banii jos, nu-i că am griji că nu mi se aprobă leasinul sau ceva. Dar nu e. Și dacă nu e pentru mine, care câștig lunar mai bine de 4 salarii medii de Europa, nu de România, nu e pentru mulți.

Și așa cum văd eu lucrurile , splitul și adâncirea în criză , e făcut acum de această separație, de oameni care-și permit fițele noilor tehnologii și cei care nu.

Până acum , cei din clasa medie cumpărau fără jenă căcaturi făcute pentru clasa medie, de la mașini, la locuințe , la vacanțe. Doar că toate s-au cam demodat, iar update-urile de formă, mai mult decât de fond, s-au cam scumpit, nu chiar proporțional cu veniturile.

Și tot mai mult sunt constrânși să adere la o formă de utilizare de tip chirie. Leasing, telefon luat pe contract, locuit în chirie, sau tot felul de combinații de partajare.

Împărțirea claselor sociale se face pe două criterii, în mare: wealth and status. În ceea ce mă privește pe mine statusul e o himeră , o valoare falsă, ca marketingul, ca influencingul. Pe de altă parte părerea mea este și subiectivă și greșită, pentru că statusul , la fel ca cele două, are puterea de a-ți influența cursul și calitatea vieții, chiar și dacă e o valoare falsă, ea există, funcționează , rezultatele sunt palpabile.

Problema mea cu statusul e că necesită investiții constante, nu e persistent în timp de la sine și nu îți adaugă în sine plus-valoare, doar îți oferă oportunitatea de a-ți crește oportunitățile și de a crește efectele acțiunilor tare. E un fel de multiplicator de performanță, dar în sine nu-i bun la nimic.

Și nu prea poți să-l lași moștenire, din păcate. Dacă-l vrei transmis copiilor, trebuie să îl cultivi din timpul vieții, adică să investești bani în asta, lucru care într-o oarecare măsură mi se pare stupid.

Ce vreau să subliniez de fapt e că nu mai există în clasa medie un echilibru între wealth & status, ce-a rămas e mai mult status. Și, sigur, poți locui într-o casă mișto, cu chirie, poți conduce o rablă mișto, care de fapt nu-i a ta, poți plăti un iphone la 24 de luni și te bucuri și afișezi un nivel de viață care te menține acolo, în zona clasei de mijloc. Dar e ”life for rent” și pentru asta tre’ să dai din picioare pe rolă ca hamsterul, să-ți platești resursele alea. Dacă te-ai oprit un minut ești înapoi cu lumea aia nașpa.

Și lumea începe să se prindă de poziția hamsterului, pe de-o parte și iau măsuri. De aceea cred că consumerismul e strâns un pic de coaie așa cum și trebuie. Criza de data asta e o problemă de paradigmă și libertăți.

Data trecută a fost o problema de supralicitare și supraspeculă. Toată lumea s-a vrut investitor la orice nivel și s-a samsărit orice serviciu de mai multe ori, până când sistemul a crăpat.

De data asta e o problemă de credință a lumii majoritate în sistem și de devalorizare a lui, la cum văd eu lucrurile. Toți am vrea o Tesla, mașinile termice s-au uzat moral prin propagandă și prin normele ecologice la care toți am aderat.

Doar că nu ne permitem ecosistemul ăla și-atunci, diferența dintre o Dacia și-un BMW e doar una de statut, atât. Dacă m-ai fi întrebat acum câteva luni, când am decis că-mi bag pula și nu mai aștept eu să găsesc o rabla Merc B Klasse și nici nu pun banul grămadă să-mi iau ceva să placă la toată lumea, n-aș fi crezut că asta se întâmplă la modul general, aș fi zis că-s doar eu care nu dă doi bani pe ăstea și-mi aranjez prioritățile altfel.

Dar uite că nu. Lucrurile se polarizează la modul general așa. Și e normal, pentru că dacă-mi spui că tre să plătesc un salariu mediu pe chirie și utilități mie să-mi sugi pula cu pretențiile tale să cumpăr mașini mișto și tot proaste( intra in sfera asta mult mai multe chestii). Unii trec de un anume prag și consideră că merita sa ”traiasca in viitor”, altora ne este foarte bine in trecut. Asta plus o anume tensiune pe bugetele fiecarora dintre noi duce la succesul Dacia. Well, la mai mare.

Nu cred ca e încă timpul pentru un impact economic sever, că uite, băncile raportează profituri crescute pe primul trimestru 2019. Well, ce păcat că noi nu suntem acționari la nicio banca, dar aia e .

Deși nici Tesla n-o duce prea bine, zilele astea , nici cu vânzările, nici cu banii.