De o vreme bună îmi fac planuri, că am văzut eu că planurile ajută chiar și când nu funcționează.
Obișnuiam să trăiesc clipa, să merg în vacanță fără plan, trăiește fără rezerve și improvizează, fă azi ce îți trece mâine prin cap, genul ăsta de căcaturi, fii spontan, ce dracu’.
Sincer să fiu încă mi-ar place așa dar, din păcate, funcționează prost când restul planetei trăiește după cincinal și vrei tu să îți faci loc printre ei.
Și e mai scump :(.
După ce am citit “Ocolul Pământului în 80 de zile” cu nenea Phileas Fogg, care avea el totul calculat la secundă, am rămas cu un sentiment de profanare și nemulțumire, la modul că trebuie să fii defect să îți faci atâtea planuri în felul ăla. Nici nu te poți bucura de viață. Eh, am învățat că poți.
Bine, modul meu de a planui, deși e sus după normativele românești în materie, e la genunchiul broaștei față de ăștia pe aici. Adică, noi încă mai plecăm în weekend undeva unde ne-am gândit sâmbătă dimineața, dar încearcă să stabilești o întâlnire de weekend cu un englez pentru sâmbăta viitoare. Poate din luna viitoare, dacă i se anulează planul deja făcut acum 6 luni.
În fine, pentru muncă îmi calculez totuși pașii. Azi (n.m ieri trebuia să zbor din Heathrow și n-am fost niciodată aici. Zic sa ajung mai cu 1:45h înainte de zbor. Adaug 45 de minute de timp de taxi. Adaug 15 minute că poate întârzie taxiul și încă 15 ca să fie.
Sun ieri și cer mașină pentru azi la 4 dimineața, ascuțit, că așa zic ăștia, “4 sharp”. Mi se confirmă că e totul în regulă , nu tre’ să fac nimic, “leave it to the expert” ; așa și fac.
La 4 fără 5 minute sunt inchiloțat complet; apropo, de ce dracului își pierd oamenii antrenamentul? N-am mai plecat la muncă în deplasare de ceva vreme și am sentimentul ăla că nu fac nimic bine, că mă încalț cu fesul, că sigur am uitat ceva. Dar trece.
Și mă uit pe geam și nu e a bună, că taximetriștii experți ajung de obicei cu 5-10 minute mai devreme. Dar eu l-am vrut pe ăla ieftinul, ce fraier, că oricum decontez.
La și-un minut sun, și îmi spune expertul de la capătul wireless-ului că e ok, taxiul e pe drum ajunge în câteva minute. Cu siguranță nu în 11 că sun din nou și mai are 2-3 minute, e pe Bath Road , acuma vine. La și 20 mă sui în Mercedesul negru, după ce îmi deschide ușa un pakistanez îmbrăcat la costum, parcă mai business decât mine. Hmm, tre’ să îmi cumpăr haine mai scumpe, ce dracu’, mă eclipsează șoferii.
Acest pasaj este să le fac necaz Bucureștenilor care semnează de zor petiții pentru taxiuri mai bune, tehnologie și plm. Petițiile sunt pentru proști, revin pe temă. Până una alta 35 de lire mă duc confortabil vreme de 40 km. Dacă plăteam 50 posibil că mă duceau și punctual. Dar am luat în calcul și incompetență.
Tot îi spun șoferului că e cam târziu.
Ah, îi pare teribil de rău, pe un ton afectat de parcă i-ar intrat o așchie în cur, unde cred că îl și doare.
Că la ce oră tre’ să ajung . Aha, să stau liniștit că nu o să pierd zborul.
Și să “leave it to the expert”. Normal că nu , că am luat în calcul să am timp, dacă nu vine șoferul să trezesc soția și să mă ducă în centru să iau bus sau taxi de acolo.
Mă întreabă dacă am pierdut vreodată vreun zbor. Îmi aduc aminte că dacă nu am pierdut e pentru că soția are un ceas intern mai bun decât alarma de la telefon pe care mai uit să o pun.
Zâmbesc și îi spun că nu.
-Never?!
Nu. Am ajuns o dată cu o zi mai devreme , dar nu am pierdut vreun zbor.
-O zi?
Incerc să fac o glumă:
-Da, ca Phileas Fogg.
-Cine?
-A jucat la Manchester mai demult.
Îi pare rău, nu le are cu fotbalul. Și că unde merg? Îi spun. Îmi zice că acolo trebuie să fie vremea mai nașpa.
-Decât in UK? Lol.
Și că dacă merg în vacanță . Așa, în pantaloni de stofă , sacou, cămașă și cravată. Că da, că să nu-i spun eu lui că muncesc 24 de ore, deci dacă muncesc 8-10 ore, restul e vacanță. O să vedem noi asta.
Voiam să îl întreb ce l-a apucat s-o ia pe drumul ăla mai lung, dar o fi având el motivele lui de expert, care mă costă pe mine 5 minute in plus. E ok, am și eu motivele mele să nu îi las niciun leu peste suma stabilită.
