SIMuri doar cu buletinul .Nebunia identificării și concesii asupra unor libertăți

E online un curent care se opune vehement curentului care s-a opus inițiativei SRI de-acum câțiva ani, din parlament, de a condiționa cumpărarea unei cartele de buletin.

Sunt anumite aspecte dar mai înainte de asta cred că e util să menționez 2 lucruri.

1) Din UK, țară în care se găsește și MI6 și care, în general, are un serviciu de informații foarte bun, am putut să îmi cumpăr SIM fără buletin sau pașaport.

Din Israel, țară care nu prea e cunoscută, da’ are serviciul ăla secret numit Mossad, care știe și ce au supt de la mă-sa frații tăi morți la naștere, și e una din cele mai sigure țări din lume, considerând circumstanțele, am cumpărat tot fără pașaport. Deși cred că dacă te duci și îi întrebi : – Al cui e, băi, numărul ăsta, îți dau aia numele, prenumele și arborele genealogic .

Din Suedia și Danemarca am cumpărat cartele SIM tot fără să îmi ceară cineva acte.

2) Pe vremea când singurul internet mobil se găsea la Zapp, niște oameni ( pe care nu-i cunosc, desigur ) aveau nevoie de el ca de aer, în activități lucrative nu neapărat din cele mai onorabile. Dar , la ăștia puteai face doar abonament, că nu aveau “cartelă” deloc. Se făceau abonamente pe numele unor oameni , contra unor sume modice – oameni care apreciau aceste sume. O investigație ar fi dus la omuleții ăștia, apoi poate la dealeri ( dealerii de soluții underground nu ai operatorului) , apoi dracu’ știe , dacă ar fi ajuns vreodată la cei ce le operau, mai devreme decât acum. Nici pe vremea aia nu prea ajungea poliția în timp util la cineva.

In cât timp crezi că se dezvoltă o rețea underground de cumpărare și distribuție de SIMuri ilicit ? Imediat. Care e efortul ? Unul minor, faptul că tu nu o faci e pentru că nu ai nevoie. Faptul că ție ți se pare peste mână, e din nou, pentru că nu ai nevoie.

Eu nu sunt pro, sau contra. Pentru mine nu-i mare efort. Implică, pe urmă, un pic de responsabilitate cu privire la simul tau, dar nu cine știe ce, merge.

Implică că e mai greu pentru străini să cumpere un SIM, pe urmă, din România, dar nu le duc eu de grijă.

Însă două lucruri sunt mai importante:

1) Organele românești, în indolența lor, că se trag  pe cur, vor avea, ca sursă primară de identificare, registrul cu deținătorii de numere de telefon. S-a răpit un copil in Caracal? Sună de pe un SIM inregistrat la Baia Mare ? Hai la Baia Mare să-l găsim și să îl arestăm pe nefericit și continuăm de acolo. Da, avem aria de localizare, da’ ne scuzați – proprietarul simului… există oricând scuze pentru a fi incompetent.

2) Cel mai important este însă un aspect oarecum GDPR, anume faptul că îți va fi imposibil să ai un număr de telefon relativ secret , nu față de instituțiile statului, ci față de alți terți, civili. Da, știu, terții nu pot avea access, etc.

Orice individ abuzator cu ceva pile la poliția care ne ofera, desigur, siguranță și incredere, va putea, fără mare efort, să îți afle numărul de telefon. Voi nu aveți probleme din astea și de aceea nici nu gândiți mai departe de o aruncătură de băț, eu însă am trecut prin necesitatea de a-mi ascunde numărul de telefon, atât eu cat și gagica de atunci, prin 2005. Fără să fie din partea mea, de data aia , vreo problema cu legea, cu bunele moravuri și,  până la un punct, am manifestat o  relativ bună conduită etică . Că veți fi tentați să spuneți ” ai cautat-o, poate erai tu dubios”. Eram, dar nu e cazul aici.

Acum, eu va spun clar că mă doare in pulă și de 1) și de 2). Dacă e de ascuns numărul de telefon eu am mijloacele materiale și logistice să procur unul pe un alt nume . Dar voi?

Dacă puneți problema că e de datoria organelor să vă protejeze identitatea, că uite și numărul și seria de buletin, inclusiv CNP-ul sunt in baza lor de date și nu le știe nimeni, o puneți  greșit și am o veste pentru voi. Pe CNP/seria de buletin nu poți sunat / deranjat și nu ți se poate face momentan tracking folosindu-le. De aia nici nu știi cine ți le are.

Nu-i vorba că te pui în buzunarul serviciilor statului , că în buzunarul ăla oricum ești , e vorba că te pui și în buzunarul unor privați anume intenționați . Și nu ar fi o libertate de netăgăduit s-o concesionăm, dacă am avea un câștig garantat real.

Dar, domnilor, în cazul acesta problema a fost indolența, incompetența și un iz de rea voință.

Astea nu se rezolvă neapărat cu  cedarea către autorități a unor drepturi ( hai să le spunem privilegii) curente doar că sa ne spălăm pe mâini din partea noastră.