Groapa

Scenariu fictiv inspirat din realitate.

Dețul de țuică rămas pe fundul paharului murdar se zbate cât să sară în lături, smucit de reflexul imprecis al mâinii tractoristului, trezit de șuieratul ca de război al unei schije de capac de roată zburată cât colo. Roată care, în acest caz nefericit, trage mașina înapoi, nu înainte, dar mașina nu se lasă strunită și se despart.

Nelu nu e tractorist, că nu prea mai sunt d-ăștia prin sat, dar bea ca unul, iar când e în formă, chiar ca doi.

Nici nu-l cheamă așa, ci dracu’ știe cum, că atunci când se ridică de pe scaunul de la masa de plastic ars de multe veri, scaun care are forma curului lui imprimată în șezut, și merge nu să-l ajute pe avocatul care-și smulge părul de nervi, ci să îi dea niște sfaturi despre cum ar putea să își recupereze paguba legal și să înjure pesede-ul și primăria, chit că primarul e de la alt partid, nu se recomandă.

Nici nu-l întreabă nimeni vreodată cum îl cheamă și nici nu i se cere vreodată cartea de vizită pentru a apela ulterior la el pentru alte ședințe prețioase de consultanță, precum nici lui nu-i pasă, că dacă voia să practice meseria asta ar fi făcut ceva pe temă, dar el poate fi consultat doar la bar, vrând-nevrând, doar de cei care întâmpină probleme în proximitate, că el acolo are biroul și nu se deplasează.

-Pfaaa, nu mai pleci d-aici! Hai, vino încoa’ în bar să iau telefonul de la fată, să-l sun pe Nae al lu’ Tică Florea, să vie să te tracteze până acasă că n-ai ce să mai faci. Are el căruță cu doi cai, imediat vine.

-Lasă-mă, nene, cu căruța ta, că chem o platformă să mă ia. Hai ajută-mă s-o împing încolo din drum.

– Mai bine o lași aci, pe groapă, ca să nu mai dea și altul în ea, că ești al treilea! Asta de când stau eu și urmăresc. A mai dat un copil cu un bemveu in ea săptămâna trecută și tot așa, i-a sărit roata. Și mai înainte a mai dat una, nu era d-aci, ălia i-a sărit doar capacul, da’ s-a strâmbat roata de n-a mai mers, a trebuit să puie rezerva, am ajutat-o noi.

-Pai de cât timp e mă, nene, groapa asta aci ?

-Dracu știe, că n-am luat sama, de un an-doi, poate. Da’ era mică, nu era adâncă. Acum s-au ros pereții aia drepți fix cât să intre roata acolo, zici că e în adins săpată.

-Hai, hai înăuntru să bem ceva, că și așa nu ai ce face până îți vine platforma.

-Stai dom’ne să pun un triunghi, să nu mă lovească careva.

-Stai dom’ne liniștit , cine să te lovească , că e ziuă, se vede.

-Dom’ne, da’ aici nu repară nimeni drumul ăsta, n-aveti și voi primar, să vorbesc și eu cu el? Îl găsesc aici la bar?

-Păi nu, că am vorbit eu cu primarul, dar el nu poate să repare, că drumul nu e al primăriei. E județean, prefectul nu vrea să îl repare.

-Cum dom’ne să nu poată, chemi firmă să toarne două găleți de bitum și gata.

-Aaa, cum, dom’ne? Păi ziseși că ești avocat?! Pai , așa , fără proiect nu se poate.

-Du-te dom’ne d-aici, că poți să repari și dumneata, dacă vrei. Iei o roabă de pietriș sau balastru și o răstorni acolo, măcar cât să nu îți mai rupi roțile în ea.

-Vrei să îmi facă ăștia dosar penal pentru lucrări pe domeniul public fără autorizație?

-Ce lucrări dom’ne, n-auzi ? Umpli o groapa cu pietriș.

-N-auzi dom’ne că nu ai voie. Păi, ce , nu făceam noi, făcea primarul dacă era așa?

Și a plecat avocatul convins că nu se poate face, trebuie de la județ.

Între timp au mai apărut și alte gropi, dar aia era spaima zmeilor. Unii, alții , au mai învățat să o evite, alții și-au pus la SUV-uri cauciucuri de off-road ca să nu mai aibă grijă să evite, da’ nu toți.

Într-o zi echipa de consultanți de la bar a trebuit să ajute o doamnă care locuia în apropriere să își pună înapoi pe roti mașina răsturnată în șanț, după ce a călcat în groapa iadului. Mașina aia nu prea mai e rost să fie reparată, dar cu siguranța sesizările doamnei către primărie nu vor rămâne fără răspuns.

Mai ales că nemaiavând mașină, nu va mai plăti nici impozit la primărie pentru ea.

După încă alte săptămâni groapa tot nu dădea înapoi de bună voie și făcea victime.

“Io i-am zis la vice, că m-am întâlnit ieri cu el la <<Ț>> ( altă cârciumă), că ar trebui să pună, dom’ne, un semn de atenționare, drum cu denivelări sau ceva, că prea mulți și-au rupt mașinile aci.”

Până când și cineva de la primărie și-a lăsat roata amanet acolo. Abia atunci pare-se că fie ăia de la județ nu s-au mai putut fofila de obligațiile neîndeplinite, fie primăria și-o fi luat inima în dinți, și-o fi asumat riscul – și a început să astupe gropile din drumul principal din comună, chit că drumul nu îi aparține, el fiind de fapt doar un drum județean , care doar întâmplător trece și prin comuna asta.

Că am văzut că au început să le astupe. Nu chiar pe aia prima, că era prea mare, dar după ce și-au făcut mâna pe unele mai mici și-au luat inima în dinți și au turnat asfalt și în aia .