Vineri seara pe centrul vechi

Eram nemâncat de toată ziua și după muncă l-am bântuit pe frate-meu să mergem să bem o bere și să bag, eventual, ceva la maț.

Ăsta locuiește în zona 0 ( pe harta cutremurelor din România) așa că am ieșit pe centrul vechi.

După ce am bântuit pe coclaurile ălea am urcat cu liftul la unii la Sky Bar.

Acolo, o chestie cam de fițoșenie așa și nu-s sigur, dar aș zice că probabil e cel mai cool bar din zonă. Mi-a plăcut amenajarea.

Ce-i interesant e că noi am ajuns relativ devreme, pe la 9 seara așa. Nu era localul plin sau aproape plin, dar înăuntru toate mesele erau rezervate. Așa că am luat două locuri la o masă pe terasă, unde ne-au înghețat coaiele după ceva vreme; ăsta era în pantaloni scurți, lol. Am mai stat un pic la semi-adolie și semi-încălzire, în semibătaia dintre două lămpi IR. După care ne-am tirat, cam când venea lumea – poza 2.

Două chestii. Am mâncat acolo ceva rață gătită funky și era bună la gust și preparată impecabil, european. Tot europene și prețurile, 25 de lei o bere (Guiness) , 41 de lei un whisky bunicel – Lagavulin afumat. Tot preturile ăstea sunt și prin UK, asta când nu-s mai mici acolo.

Legat de beri, aveam așa o impresie vagă că, băi băiete, cred că de vreo 2 ani a început să-mi placă berea, cât de cât, și nu înțelegeam de ce, credeam că m-am schimbat eu, că mie nu mi-a plăcut niciodată jegul de bere româneasă ( toaaaate-s la feeeel!) , și în egală măsură nici berea nemțească – să te piși în ea – gen .

În ultimii ani berea s-a mai schimbat au apărut chestii artizanale, dar nu prea în centrul vechi – ăștia o ard tot cu ”ălea bune” și știute : Tuborg, Carlsberg , Heineken, Peroni, Corona și Desperado – niște jeguri de la A la Z.

Eh, eu de doi ani beau bericioaice prin Suedia – se pișă berile pe care le-am băut acolo pe ce bei în Germania, Austria, Italia, Spania – în Danemarca am mai băut ceva cât de cât. Și de mai puțin de un an mai beau în UK. Și tot așa, beau chestii care-s chiar bere, nu Heineken si Carlsberg , probabil cea mai bună bere din lume – dintre berile de căcat pe care le consumă cerșetorii și suporterii de fotbal. Nu, acolo am găsit mai multe chestii dintre care câteva pe care le beau mai des: Coors Light ( americănească), Doom Bar Amber Ale ( produsă prin Cornwall, UK) și mai beau din când în când și Guiness, că nu-mi face gaură în burtă.

De aia am comandat și aici tot Guiness, dar mi-am dat seama că e ceva în neregulă cu ea, n-aș putea să spun ce, dar nu e ca aia din UK – nu știu de ce eu credeam că asta se importă din Irlanda, dar probabil că nu? Și am băut un whisky mic, 35 ml sau ceva.

Zic că probabil că nu, că pe urmă am coborât din stratosferă din nou la nivelul Bucureștiului, ăla în care fiecare bar are agațătoare la ușă, zic niște gagici care aproape te bat ca să intri la ei în locație. Amuzant că nu mă mai recunosc nici românii de român. E evident că mai toate gagicile alea vorbesc și ceva engleză și în funcție de cum te văd te-ntreabă de vorbă. Nu m-a abordat măcar una în românește, iar eu trollam cu „Excusez moi, s’il vous plait, je ne parle pas anglais”. Zici că suntem țară francofonă. Pula, nu am auzit vreuna să-ncerce să lege două boabe în franceză. Bine, nu cred că lucrau acolo studentele la litere, dar na. Vorbeau cu frate-meu.

Altă chestie tristă e legată de o practică comună și foarte veche aici – clientele false – știu de la frate-meu că el avea colege de facultate care prestau așa ceva. Adică niște pizde țeapene care stau la bar singure, abordabile, iar când le abordezi și le-ntrebi ce beau, păi ce să bea, numai șampanii d-ălea scumpe , gen nejustificat de scumpe. Pula mea fac vânzare. Și după ce-și termină programul , dacă mai ești, si mai sunt și ele în stare, îți spun și prețul lor.

Sunt câteva aspecte jalnice cu privire la asta.

Bă, prin prisma meseriei am mai fost și eu prin baruri, prin țări, și tot datorită situației am fost singur și merg, normal, la bar, mă așez pe un scaun, mai mă bag în seamă cu barmanul, cu cine e în jur.

Și sunt peste tot și gagici la bar. Unele așteaptă pe cineva, altele poate-s la agățat sau să fie agățate, nu am discutat cu vreuna în direcția aia să știu sigur dacă au preț sau nu, dar mi se părea că nu și că erau cliente cinstite.

Nici nu am întrebat pe vreuna ce vrea, în sensul să-i ofer eu, dar nu-i problemă, le mai ofereau alții.

Și n-am văzut pe absolut nicăieri pe unde am fost, deși poate există astfel de locații și acolo, pizde să bea șampanie de sute de euro sticla la bar, cumpărată de alți clienți și în general tipul de cliente false.

Iar asta e nașpa că presupun că te duci și tu să agăți o pizdă într-un bar și tot ce găsești în centru vechi sunt centuriste emancipate.

Țapănoșenia e o problemă. Adică, coaie, sunt urâte, bă. NU MERITĂ ălea un pahar de șampanie nici dacă ar fi pe bune, darămite o sticlă, că cică toate beau ca tractoriștii ( deh, meseria, sunt platite la consum) .

Păi pula mea, dacă mi-ar spune o gagică că vrea să-i cumpăr eu o șampanie ar trebui să arăte măcar ca soția mea, care nu mai are demult 25 de ani și nici nu pozează în Playboy, ca să n-avem discuții că sunt eu prea figurant și cu pretenții. Eh, ălea arată foarte potrivite pentru o bere Ciuc, ”încă una și mă duc” , că de Skol nu se pune problema.

Mă lămurește frate-meu că ”ălea bune” sunt în Herăstrău, BOA și Dubai. Nu știu ce să zic. Poate în Dubai.

Dar ce vreau să spun e că centrul vechi al Bucureștiului e o spoială fake, un simulacru de distracție, de loc de agățat gagici care te așteaptă cu gura gata căscată, bine asta e adevărat, doar că vor să torni alcool acolo, de tot ce mai crezi că ar putea fi real.

Am mers pe urmă la altă terasă, nu rețin numele unde am medita la faptul că eu cred că gagicile, prin București, erau mai frumoase când eram eu tânăr, iar dacă nu erau înseamnă că am devenit eu un ursuz și nemulțumit, se poate și asta.

Și-am mai băut un gin tonic, cât a mai băut frate-meu o bere și după aia am mai băut și eu încă o bere cu el, că ginul ăla Hendrick’s era bun, dacă n-ar fi pus și castravete în el, dar deh, e de înțeles, băutură de femei ( apă de castravete, etc).

Din nou, prețuri din vest, calitate din est, dar asta am văzut-o a doua zi , când m-am trezit cu o mahmureală severă, din aia cu băut apă toată ziua ca disperatul. Deci să repetăm : 2 beri, 35ml whisky si maxim încă 25-35ml de gin, dacă or fi fost în paharul ăla. Am zis totuși ca POAAATE am băut eu prea mult, deși cu două seri înainte băusem în Suedia jumătate de sticlă de vin și o bere și n-am avut nici pe dracu, m-am trezit fresh.

Partea proastă e ca și frate-meu s-a trezit la fel, după numai 3 beri. Și se lauda că începe să-l fută o durere de cap deja de la prima.

Băi, beau Guiness și în UK, în general una, sau jumătate , dar am mai băut și două și-un gin în aceeași zi – și nu-mi dă indigestie, ca să zic așa. Așa că concluzia e aia de mai sus – să-ți bagi pula.

Altfel, veselie și petrecere, ia uite ici .