Filme: Joker, filmul anului.

Fără spoilere, că e chiar filmul anului – fie că-ți place, fie că nu.

Probabil că are să ia Oscarul pentru cel mai bun film și cea mai bună interpretare în rol masculin pe anul ăsta, anul viitor și anul trecut.

Pentru mine e un pic o dezamăgire să văd povestea scoasă din universul fantastic al benzilor desenate și mutată cumva în ceea ce pare lumea reală, într-un registru mai degraba dramatic, pentru că își bate pula de Batman, îl transformă (și) pe el într-un psihopat maniac, îi cam , nu că anulează, dar strică motivul poveștii și transformării lui.

Altfel, filmul e un pic dur si nesimtit, nu neapărat vizual , deși in UK vine cu rating de minim 15 ani, ci conceptual. Ci pentru că deși Jokerul e asumat psihopat, a nu-i înțelege și empatiza cu drama și comportamentul lui te pune în poziția de a gira și accepta de normal comportamentul unei lumi întregi nebune și defecte.

Altfel, violența explicită pe ecran cât să restricționeze filmul celor ce n-au 15 ani parcă nu-i ”suficientă”, însă ratingul e corect. Nu prea poți procesa filmul cu mintea unui copil.

E ceva ce n-aș fi vrut să aud că s-a făcut că mai mult distruge decât crează, spațiul Batman fiind acum un pic închis pentru mine. E greu să vezi în viitor alte posibile filme cu Batman, să ”crezi” ce spun ăia acolo și să-l ignori pe ăsta.

Joaquin Phoenix nu e unul din actorii mei preferați, am mai văzut un singur film în care aaaproape mi-a plăcut – Her și mi-l aduc aminte din Gladiator. Nu știu dacă ăsta e cel mai bun rol al lui, dar eu nu cunosc altul.

Eu am văzut filmul în cinema, cu reclame, așa cum se cade, nu-i neaparat nevoie de ecranul imens pentru cine știe ce efecte, un televizor cinstit e suficient, deși nu-i fimul potrivit să-l vezi în sufragerie pe aproape mute și cu subtitrare – pentru sunet.

Muzica e foarte bună, câteva teme cu acorduri grave de violoncel, dar și tonalitatea vocii și restul acusticii merită ceva mai bun. Măcar o pereche de căști respectabile over the ear, dacă n-ai un Dolby acasă.