Sunt la o carciuma, nu conteaza care
nu conteaza unde in Malta si asteptam sa deschida bucataria la ora la care nici betivii nu navalesc in carciuma. Sobolanii din burdihane ne bateau in teava dupa micul dejun.
Pana una alta eram calare pe niste cafele si copiii pe sucuri. Localul se doreste un pic sofisticat, ca multe care vor sa iasa in evidenta in zilele noastre.
Si ne vin cafelele si sucurile in niste pahare, altfel misto, din alea care stateau sa se verse.
Le-am luat , le-am masurat centrul de greutate , am comentat pe tema, am ras pe tema faptului ca nu incapea fundul in farfurioara de cafea – italienii (sunt maltezi, dar la prima impresie maltezii imi par niste italieni cu volan pe dreapta ) si ingineria si alte manele.
Dupa ce mi-am terminat de expus toate nemultumirile oltenești a venit supa de “pește” (așa scria in meniu, dar era un ghiveci de tip “caldereta”, mai subțire așa) și mi-a inchis gura permanent. Ma rog, nu era neaparat inchisă, dar era sub asediu turcesc.
Pozele nu sunt edificatoare pentru nimic din ce scriu zilele astea, ca-s facute cu o unealtă primitivă și neascuțită din neolitic.
Pana imi iau alt telefon cam astea sunt standardele.
