Ministru doar cu un coi

Tanti care e ministrul educației acum, deși pare tobă de carte ( clișeu din domeniu), nu prea înțelege cum e cu politica, poziția dumneaei în funcția de “șefu’ la educație” și puterea pe care o are în a schimba legi și practici vicioase.

Am fost pe jumătate impresionat când am văzut știrea care o arăta cum intrat peste aia care răgea ca o vacă la copii.

Mă așteptam să îi fută și două capace și s-o dea afară în șuturi, dar na, înțeleg că trebuie să fim civilizați la televizor, e o doamnă, etc.

Ceea ce m-a dezamăgit a fost răspunsul la reacția leprelor ălora de la sindicat, care s-au scandalizat de controalele inopinate și de faptul că a umilit-o pe aia ( profesoară puteți să îi spuneți voi, dacă vreți) în fața copiilor: păi ce să spun, meci egal!

Că, dom’ne, e ilegal să deranjezi ora chiar și dacă ești poliția; chiar e, de drept. E o lege care spune asta și nu o citez că mă dezgustă. Dar, în fapt, hai, nu mâncați căcat, domnii inspectori și sindicaliști, că știm toți că atunci când vine poliția să salte un “element” din clasă, nu prea se stă pe hol până la terminarea orei, nu .

Nesimțiții ăștia se plâng că sunt controalele inopinate ( “descinderi”), că ei vor doar din alea anunțate, știm noi, care se fac cu repetiții ,cu pregătirea clasei , cu fiecare își știe replica și ce urmează a fi întrebat, alea pentru care se exersează cam ca la teatru așa.

Ce tupeu, bă!

Pe de altă parte, să îți ceri scuze, ca ministru, pentru că “nu ai fost mai calmă” mi se pare jalnic.

Păi, în primul rând că tanti aia trebuia scoasă de acolo cu nota de demitere în brațe . Plm, legea 272/2004 are mai mult e un articol special 52, aliniatul 2) care prevede obligația ministerului de a lua masuri in a se asigura că copilul e tratat cu respect de către cadrele didactice.

Fix treaba asta pe care o face tanti ministrul educației cu presa după ea ar trebui făcută că rutină de inspectoratul educației, iar profesorii de genul ăsta excluși.

Iar să fii ministrul educației și să te lovești de faptul că legea nu-ți dă dreptul de a întrerupe cursul pentru a opri un abuz și să îți ceri scuze – în loc să schimbi legea a doua zi printr-o ordonanță de urgență prin care să le tragi un șut în pizdă porcilor de la sindicat care se apără cu legea care le permite abuzuri, ordonanță cu care să prevezi posibilitatea fix a controalelor inopinate care vizează securitatea copiilor și calitatea actului educațional – e o lipsă inexplicabilă de curaj, în condițiile primei acțiuni.

Dacă nu cumva e totul regizat și intreprins exclusiv pentru imagine.