Maldive: mă râcâia pe creier

( în mod normal fac un pustiu de bine și redimensionez pozele cu Snapseed înainte să le pun în articole. Nu și de data asta, așa că sper că aveți mulți giga de date la telefon )

Că de ce am fost acolo. Că mă râcâie pe creier de ceva vreme să văz, bă nene, și insula asta din Oceanul Indian și gata. După asta mai am doar două, hai trei. Sri Lanka, Socotra și Andaman & Nicobar, dar la ultimele 2 nu știu când îmi cresc coaie destul de mari să mă bag. Poate în 10 ani, să mai crească copiii, astea.

Ziceam deunazi ca m-am hotarat pe 24 decembrie – seara să fac booking pentru 26 (zborul, respectiv 27 cazarea) ceea ce am și făcut.

După un zbor nu prea obositor am aterizat dimineața in Male și-am dat peste ceva un pic diferit decât mă așteptam. Aeroportul nu e foarte mare, evident, fiind o insulă mică, dar e posibil să fie aproape cât Otopeni – cam așa. În mod cert mai mare decât aeroporturile de pe insule și prin destinații de vacanță pe unde am mai fost. Și relativ curat – chestia asta m-a urmărit toată vacanț.

Băi, de obicei pe insule din ăstea exotice, oamenii sunt relativ săraci, nu le place munca și cam stau așa în jeg/ mizerie. Iar aici nu-i cazul deloc. Se vede treaba că ăstora nu prea le place jegul, sunt un pic mai harnici decât media, mai civilizați și, evident, nici chiar așa de săraci.

Și nici ieftineala caracteristică nu o regăsești. În incinta aeroportului am plătit cam 6 dolari pe o cafea așa și așa. Iar în resort nu pot să mă laud că a fost mai ieftină – măcar acolo era mai bună.

În fine, o dată aterizat în Maldive, că ai găsit tu zbor mai ieftin sau nu acolo, depinde de perioada anului, dar bănuiesc că nu stai la hotel in Male ( dacă nu ești aici cu ceva treabă), că nu ești handicapat, mergi și tu undeva, ori pe relaxare, ori pe activități sportive ( scuba , snorkeling sporturi de apă ) și unde să te și bucuri de exclusivitatea aia.

Eh, alea sunt pe alte insule, la care, in funcție de cât de departe sunt se ajunge cu barca ( speedboat) sau cu hidroavion ( elicopter, dacă ești pe super-barosăneală), sau cu avion normal dacă e departe în sud unde mai au ei un aeroport.

Ca idee, cam în cercul ăla roșu te poți aștepta că se poate ajunge cu barca eu am fost la cruciulița aia mică mov. Mai departe pregătește-te de avion și e destul mai departe, că insulele ăstora se întind pe o rază de vreo 800 km.

Bun , deci eu am fost aproape, la vreo 10-15 km de aeroport, pe o insulă care se numește, în funcție de pe cine întrebi, Emma Fushi sau Crossroads, parte din atolul Male South. Practic , daca nu ar fi crescut nivelul Oceanului Planetar în ultimii 50 de ani și un tsunami sever in 2004, care a șters o grămadă de insule de pe hartă, ai fi putut merge pe conturul atolilor ( în cea mai mare parte).

Apropo de care, ăștia sunt un fel de Atlandida vremurilor noastre, se cam dau la fund și se gândesc să se mute. Foarte probabil turismul va apune aici în câteva zeci de ani. Vizitați acum, dacă aveți de gând, la bătrânețe nu se știe.

Revenind la bărcile noastre, transferul ăsta costă. Aranjat prin hotel ( cam japcă), a costat 170 de dolari de persoana ( dus întors ) până aci aproape. De regulă prețurile sunt de 300-400 pe distanțe mai mari, iar ce depășește 1h30 cu barca se cam face cu hidroavionul , care nu-i decât de două ori mai scum decât atât, minim.

Am aflat loco că puteam să mă transfer și cu ceva barcă ”ne-speedboad”, lentă, 45 de minute pe ăștia 15 km, tot la prețuri prohibitive, 40-60 de dolari dacă ești turist, 12 dacă ești localnic. Cam asta e treaba, aici există distincția clară turist localnic ( te identifici cu card, că lucrezi în zonă, sau cu acte de identitate, nu așa) la prețuri. Dacă ești pe turism, plătești la toate, taică.

Speed boat ăsta nu e așa rapid, cam 50km/h pe waze, dar bărcile sunt mici și se simte oricum destul de zdruncinat și e destul de zgomotos și la viteza asta.

Resortul unde am fost noi e unul din două existente pe insula: Saii Lagoon by Hilton . Celalalt e Hard Rock Cafe si e mai pe fițe. Adică și mai pe fițe decât ăsta, aia zic.

Nimic fantastic, vedere cum mai vezi prin filme, curatenie , un pic de eleganță, ăstea. O pulă nimic fantastic, că prețul e tot rupt din filme.

În general evenimentele s-au desfășurat absolut mișto acolo ( nu știu exact-exact ce părere a avut soția dar eu am fost ok cu tolăneala. Chit că am ajuns acolo cam obosiți – era totuși după un weekend in Malta și multe zboruri și drumuri. Dacă ignor costurile, aproape totul ( mai jos) a fost superb.

Nu o să mai revin asupra asta cu excepția părților care-s deja scrise ( am început articolul de ceva vreme) , merită doar să menționez că am plătit un Logan nou, cu aer condiționat pe vacanța asta lungă de 5 zile.

Drept care nu cred că mai ajungem p-aici prea curând.

Dar să continui într-o notă pozitivă, insulița asta nu e din alea cu recif care sunt super bengă pe snorkeling ( de fapt s-ar putea să fie pe partea cu Hard Rock ), dar stau bine pe leneveala . Dacă vrei să stai la o

Au si infinity pool, de aia de dat pe instagram , pe care nici nu am atins-o cu un deget, ca e, in pula mea, păcat să stai ca fraierul în piscină când plaja și marea arată așea.

Sigur că erau destule gagici cu trepiedul din dotare, de care sprijineau aparatele foto și comandau apasari pe buton, la piscina aia de dis de dimineata . Nu, n-am poze cu ălea, dar le găsiți la ele pe instagram.

Chestii nu cum ar trebui să fie.

Adică partea aia care te face să întrebi uneori, bă, io pe ce pula mea am plătit banii ăștia care sunt pentru una lume un salariu anual?

Partea asta e un repost de la Manowar de pe forum că a fost o chestie pe care am gândit-o așa atunci, acum, după timp, parcă nu mă mai deranjează atât , dar în fine, nu schimb istoria așa cum am trăit-o doar pentru că amplitudinea informației în neuronii mei s-a netezit pe ici pe colo pentru că timp.

1) Cand te duci tu pe insula pizdii, te pungășesc astia mai ceva ca Robin Hood boierii. Ba, jaf la drumul mare.

Nu luati seama ca sunt zgarciob, ca daca e vorba de vacante, excursii sau o banala iesire la restaurant cred ca sunt decent, nu cred ca e cineva care ma cunoaste si crede ca s-a facut de rusine cu mine pe undeva ca am dat-o in țărănisme cand e vorba de plată. Sunt om destul de civilizat la treaba asta, zic eu.  Dar bunul meu simț are și el o măsură. 

Astea sunt preturile pentru masa in doi. Mai am bonuri dar nu incap in poza. Ma asteptam la prețuri , ca m-am documentat inainte. 

Nu chiar la 124 de dolari cina, dar in fine, nu banii sunt cea mai mare problemă. 

Mâncarea e, cum să zic, de restaurant de duzină, nu se compara cu restaurantele mai de soi de pe unde mergeam eu cât de cât recent ( că nu dezgropăm morți) prin orașe random din țări civilizate ( Gävle), sau cu alea din Stockholm. Se compara cu unele din alea din Bucuresti, nu cele mai bune si cu unele din alea din Reading. 

Vedeti voi bonul ala de 124 de dolari? Am fost la un restaurant mexican langa un resort pe aceeasi insula dar mai scump . Hard Rock Cafe ii spune resortului, e  mai de fite fata de unde am locuit eu. Se vede, sunt mai multi albi decat unde stateam noi ( imagineaza-ti, la aia erau 5k eur 6 zile, plm ) . Aici mai sunt cearceafisti, bangladesheni. #maldive #desaraki

Eh, si ne-am asezat, sotia nu era hotarata ce sa ia, cere un meniu de “degustare” cu 6 feluri de ce scrie pe bonul ala , ca am uitat, vreo 60 de dolari fara tva si fara service charge 10% obligatoriu. Ok…

Au zis ca au doar 5 din ele si am cerut o dublura din alea pentru al saselea. 

Ne-au adus 3 feluri x 2 . Perfect, o fi mexicaneza mea imperfecta de vina. 

Restaurantul e “fine dining” din alea care iti aduc niste chestii mici pe mijlocul farfuriei si pleci de acolo flamand, cum am si plecat ( stiu, niste tarani, dar dupa niste ore de snorkeling si inot, dupa ce ai pierdut pranzul ca nu erau altii in stare sa faca o amarata de supa in 45 de minute ( sau altceva), cat aveam pana la excursia de snorkeling, iti cam vine un picut de foame) .  De aia nici nu am apucat sa fac poze sa vedeti cat de mici erau. 

Dar nici asta nu e o problema, ca pot intelege si restaurantele astea cu fitosenii. Nu sunt fan, dar inteleg conceptul: fusion, molecular cooking, caca-maca.

Macar daca erau bune, imi bagam pula si mai ceream inca o portie, unde s-a dus o suta se mai duce una, da-i in pula mea de bani.  Vedeți voi în vremurile ăstea cum e cu banii și cât valorează.

Dar nu, crevetii erau uitati pe grill si un pic arsi, fara usturoi sau alt condiment, doar asa,  fripti, cu urme de cenusa, moleculara asa.  

Puiul era mai ok, dar marinat intr-un sos care ii dadea un gust jilav. Haaai sa zicem ca la asta nu inteleg eu fineturile bucatariei mexicane , desi sunt fan si cam stiu cum trebuie sa fie, cel putin in Europa, na. 

Cealalta chestie a fost ceva cu “pulled beef” ( se citește pula vită) , care era fiarta si presupun ca din zeama au facut altceva, ca era complet lipsita de gust si condimente, ca pentru diabetici! .

Cam stiti si voi cum trebuie sa fie bucataria mexicana, stiu ca e derivata din street food si din ceva de junk food, dar oricum, nu poti sa ii spui ca ii lipsesc gustul sau condimentele . De banii astia, am primit toata pula in brate. 

Restul in afara de unu au fost “doar” ok, cum am zis. Ne-wow. 

Ah, la restaurantul ala de bază al lor am comandat scoici si mi-au adus. Ele ar fi fost bune, dar erau cam mari si se desfaceau cam greu. Nu mi-au adus unealta din aia de desfacut, cu furculita nu prea mergea, trebuia sa tragi sanatos cu mainile si, hai treaca-mearga, dar nu tu farfurie sa pui cochiliile. 

Bai si nu sunt, io țăranul, așa fițos, înteleg lipsuri, dar parcă nu când plătesc 35 de dolari pe porție, dă-o în pula noastră. Trebuie un pic de decență. 

Comparativ , am fost în ziua anterioară pe o insulă din apropiere , 15 km ( Ghuli, ii spune). 

Nu prea e aceeași chestie, e cam cu bastinasi, acum construiesc ceva resorturi, dar mi-a placut de ei ca sunt curati si civilizati, nu ca aia din Madagascar, Zanzibar. Arată cam asa…

Alte prețuri iar calitatea incomparabil mai bună. Ceva mancare cu legume de ale lor, ton si ou,  bauturi pentru 3 oameni + un peste de recif la vreo doua palme asa, 35 de dolari. Tot.

Acolo aș fi mâncat mereu dacă nu trebuia să fac 1 oră pe drum, dus.

Well, pula mea, cele rele să se spele, cea mai mișto masă a fost una la un restaurant Sri Lankez, unul unde servesc mega crabi si mega creveti ( crabzilla si shrimpzilla se lauda ei) din Sri Lanka, zic să vedem ce o fi si cu asta. 

Crabul era cum era, mă așteptam la ceva de genul, dar crevete cât un cocoșel așa, eu n-am mâncat până acum și nu-mi imaginam. Tre’ să recunosc că mi-a fost un pic frică de ei.

Și mai mult nu ar mai fi de zis în afară de pozele de mai jos, că am mai spus câteva cuvinte altă dată și alea-s toate.

Ah și m-am ars pe picioare de m-au găsit dracii, nu luați seama că-s alb, nu-s bronzat eu mă dau cu cremă 50+, dar am dormit o tură pe șezlong și m-am perpelit în două ore de m-am jupuit peste niște zile. Pula mea, ecuator.

Că ce treabă aveam noi pe pontonul ăsta? Se umplea de pești la anumite ore. Nu pontonul, apa de langă. Din păcate, cam seara, iar eu puteam să înot pe acolo doar ziua, când era pustiu.