Casele englezești dincolo de carpete #2. Licitația.

Articolul ăsta s-a întâmplat prin februarie, am rescris doar începutul și sfârșitul
Una cu case, acum in buza crizei care vine ( sunte deja în criză, dar așa era atunci). Lumea visează ca se prăbușesc casele, pardon, prețurile și, în sfârșit, acum pot cumpăra și ei, ca și mine; dar nu aș fi sigur, că semnele sunt că băncile centrale vor să arunce cu bani în săraci, să aibă orice șomer una d-o mie în mână, chit că nu va cumpăra o pâine neagră cu ea. Deci dacă stați călare pe cash, nu fiți siguri că e a bună.

Mi-a trecut mie o data prin minte o chestie tare, văzând la licitație case dărăpănate, care trebuie refăcute, dar cu potențial.

Și am văzut două. Una cu 3 dormitoare la vreo 80mp cu posibilitate de a face o mică extensie s-o faci haai de 90. Maxim. Distrusă, evident. Dar într-o zonă ok aproape de lunca Kennetului la natură, aproape de pescuit, mai vine și vreo inundație din când în când – aia e – cum îmi place mie așa.

Și alta cu doua (asta de sus ) dar cu ceva teren si posibilitate de extindere serioasa – cu aprobare de extensie la inca o casa, pe aia am văzut-o prima și m-a luat valul prospectand la posibilitati de extensie si la cum am sa cumpar eu o casa la jumătate de preț sau chiar mai puțin, niște dărăpănături, desigur, pe care am să le repar și am să le fac nice-nice și am să fac și profit. Curgeau lirele în capul meu.

Casa asta a doua fusese o dată aproape vândută ( STC) , dar nu se finalizase contractul .

Soția s-a uitat pe prețurile la care se vând , în general casele ăstea distruse la licitație și a concluzionat că sunt la cca 70% față de prețul de piață al uneia OK.

Eu nu am crezut că nu știe ea, că sunt eu mai șmecherit. Lasă că mergem noi la fața locului și rupem.

Si mergem intr-o luni ploioasa de prin Februarie cand venise covrigul dar pe noi ne durea in nicaieri, noi aveam planuri cu anul asta.  Planuri de supt pula si trebuie sa incepi de undeva.

Aveam atunci undeva la maxim 140k lire de cheltuit pe ceva de genul si prospectul de doua licitatii care incep la 100k .  In mintea mea imi imaginam, de exemplu, ca daca casa aia, a doua, se poate vinde cu 280-maaaxim 300k (estimam eu atunci), daca e renovata cinstit, ar insemna ca poate o putem lua la un 140k, desi ma asteptam sa poata urca pretul pana la un 200k, dar era interesant de inteles daca sunt acolo, p-aproape, daca are rost sa mai strang un ban si sa aplic modelul. 

Pentru prima casa, pentru ca era cu doua dormitoare, un pret cinstit in conditii locuibile ( erau amandoua vandalizate)  ar fi fost 250,000 – dar ce avea in maneca era autorizatia de constructie pentru inca o casa asijderea lipita de ea. Iar doua se pot vinde cu ceva spre 500,000 – chit ca zona nu e chiar decenta.

Io, ca Manole antreprenorul eram pregatit ca nu conteaza, o iau pe oricare din astea, daca e loc, fac eu smecherie , pac pac. 

Ajuns acolo am constatat o chestie tare care m-a pus un pic pe ganduri, gen m-a dezunflat un pic.  Anume ca sunt firme care iti acorda imprumut/ finantare pe loc ( pe timp scurt, sa iei casa). Adica, in Romania, in mod normal, la licitatii trebuie sa fii pe cash, ca nu iti da banca finantare pentru astea – e complicat cu asta, daca ai vrea si nu ai timp intr-o luna.

Asa e si aici, dar in plus fata de asta problema e ca in Romania poate iti da ma-ta bani, daca are,aici sunt astia. Te imprumuta pe 6 luni, maxim 1 an. Dobanda  3-6% pe an, in functie de avansul tau si finanteaza MAXIM 70% din valoare. Deci daca ai juma’ de bani poti incerca si refinantezi pe urma de la banca, ca ai timp – asumandu-ti tu riscurile de evaluare faptul ca nu ai niste survey-uri facute de oameni capabilosi.  Ori suntem golani, ori nu mai suntem. Ori ai ochiul format, ori ia, tata, muie.  Asa e in business si sunt de acord cu principiul.

Eh, si  am luat licitatiile la rand la analizat din toate orasele ori-de-unde erau, incercam sa imi dau seama cam cat se liciteaza, in medie. Cat urca pretul in medie fata de pretul de pornire. Iar mediana era undeva intre 35-40%. La proprietatile mai ieftine / cu pret de pornire mai mic, tindea sa fie o medie de +50% fata de pretul de pornire, la alea mai scumpe media pretului maxim oferit era sub 40% peste  suma initiala.  Deci eram acolo si nu prea.  Cam la limita.

In fine, s-a licitat mai intai ce-a de-a doua. Pana a inceput licitatia mi-am facut eu planuri, mamă cum  ii tin eu in suspans pe astia si le dau maxim cate o mie in plus, nu facem risipa de bani.

Incepe. Nu am am apucat sa inregistrez imediat ca pana la 140,000 au trecut pe langa mine din 10 in 10 ( mii) de nici nu am avut timp sa ridic mana sau să apăs REC la telefon. De fapt mi-am revenit din pumni pe la 200k. In  mai putin de 3 minute a ajuns pretul la 232,000 unde s-a si vandut.  Ba nene 232/300 inseamna un pret de 70% din valoare in care tre’ sa mai bagi.

Uite.

La ăia cu 2 dormitoare și aprobare de încă o casă nu am mai stat, mi-am dat eu seama că sunt prea rupt în cur. S-a dat cu 330. Cu plecare tot de la 100,000 sau ceva. Iar eu mă întrebam : oare, oi putea lua-o cu 10,000 sunt prețul cerut ?

Imi facusem eu calculul, dupa vizionare, că cu 40k lire o fac boboc, gen cum imi place mie. Dar asa as iesi haș pe caș, atata ca eram cam departe de 232, iar eu nu voiam sa vand. Aia care vand desigur ca fac mai ieftin. Probabil ca cu 15-20k o fac.

Cum s-a si intamplat. Eu m-am bucurat ca a venit covrigul si crizoiul asta si ca ce decizie bună am luat eu ca sunt sarac, ba, sa-mi bag pula, asa am prins eu mereu. Bulan. Si inainte de criza trecuta din Romania, cand sa-mi iau casa am descoperit ca sunt prea sarac, e efortul prea mare, lasa pe altii care sunt mai avuti. Si am luat si eu cu sarakii, pe urma, cand s-a ales praful.

Doar ca in tara astora e un pic altfel . Sunt prea multi oameni cu bani si au politici un pic diferite.  Astfel ca astia vara asta au scos taxa de timbru care se plateste la achizitia de imobile si care nu-i chiar ieftina, vreo 3% cu ceva exceptii.

Si in lumina faptului ca probabil lira se duce pe pula, ca si restul monedelor, daca tot se arunca cu bani in populatie, iar au inceput astia sa cumpere, mai abitir ca anterior.

Asa ca am vazut casa asta la re-vanzare, renovata, cu 285,000.

Eram curios daca se vinde. Se pare ca da.

Reparatia e cam la misto. Adica au facut casa locuibila, dar eu cand am fost acolo am identificat niste probleme care cereau niste modificari si interventii mai mult decat de finisaj. Si nu le vad tratate. Iar in poze se cam si vede ca modificarile sunt superficiale. 
Pula mea, nu conteaza – acum poti locui acolo.  Nu au schimbat termopanele (doar sticla la unele) desi aveau probleme ( in afara de faptul ca erau de calitate proasta – cam asa sunt termopanele in UK – daca vrei unele comparabile cu QFort , platesti de dai in dizenterie – asa ca bucurati-va, bajeti, de luxuri ieftine pe Romulania).  Era un perete umed,  nu vad sa fi facut interventii la acoperis.

Concluzia mea e simpla. Sunt prea multi bani in tara asta, iar scheme si figuri pe care le-ar putea face un pulix ca mine cu ceva prosperitate din aia Romania, sau alte țări mai de saraci nu merg aici, ca aici pe felia asta sunt milionari, iar aia se șterg cu tine la cur si trag apa. Rapid.

La licitatia cu pricina erau niste agarici, unii mai prost imbracati ca mine care licitau pentru altii, cu căscuță, frumos.  Iar pe margine erau corbi, arăbeți și jidani perciunați care ridicau mâna, în principiu la cam orice nu se ducea în 20-25% peste prețul licitat. Dar așa în spectru larg. Eu mă uitam la 2 case dintr-un oraș , aia erau cu ochii pe cam toate licitațiile ( peste 100 ). Cu totul alt model de business.

Am plecat acasă plouat și flămând, lucrând pe tren la dus, lucrând la întors, cu dovada clară că nu prea poți să sari din clasa sociala ca electronii pe nivelele de energie, cum merge în România și că  dacă vrei să fii șmecher e un pic mai complex.

Și că o să mai dureze până o să am eu casă în termenii mei, că pe aici nu e loc de chilipiruri din alea de visez eu. Nu pentru mine, oricum.